-
Cami,
vine bunuʹ mâine
acasă, știai?
-
Da, știam,
că eu i-am
luat biletul de
avion, răspund eu,
fără să-mi întorc privirea
spre Darius și Yannis, nepoții
mei, ocupată fiind cu
niscaiva treburi gospodărești.
Pentru ei, eu
sunt Cami. Omul
meu este bunu. Dacă-i
întrebi de ce
nu-mi spun și mie bunică,
dau din umeri.
Așa m-au pomenit
ei pe mine, așa
i-au auzit pe
toți cei din
jur strigându-mă și,
probabil, li s-a
părut amuzant. Nu
mă supăr ba,
dimpotrivă, mi-e drag
să-i aud. S-or
corecta ei când
vor fi mai mari, presupun, până
atunci, însă, interogatoriul continuă:
-
Cum
adică, tu i-ai
luat biletul de
avion? El cu ce
mai vine acasă?
-
Cu avionul.
-
Fără bilet?
-
Păi, are
bilet, nu ți-am spus?
-
Ai zis
că tu l-ai
luat, rămâne Darius
nedumerit. Adică biletul
e la tine?
-
Maaamiii, începe
Yannis, cel mic să bâzâie,
nu mai vine
bunuʹ că i-a
luat Cami biletul!
-
Nu-i la
mine, măi, pămpălicilor, e
la el. Adică,
eu l-am cumpărat
online și i l-am
trimis, că el nu avea
timp. Vine, vine,
n-aveți grijă.
-
Și ne
aduce cădouri? insistă Yannis,
liniștit de-acum în
problema biletului.
-
Nu știu,
depinde ce bagaje
are, dacă are
loc, mă mănâncă
limba și pe
mine, inconștientă fiind
de impactul pe
care-l au vorbele
mele asupra lor.
-
Păi, avionul
nu este mare? Cum să
nu aibă loc
motocicleta și mașina
de pompieri, în
ditamai avionul? nu se
dau ei bătuți.
foto din arhiva personală |
M-am șters pe
mâini, m-am trântit
pe scaunul din
bucătărie și m-am
apucat să fac educație socială
cu cei doi
năpârstoci:
-
Bunuʹ
vine cu un
zbor low-cost și
bagajul acceptat este
destul de neîncăpător
pentru tot ceea
ce vreți voi
să vă aducă:
și jucării, și
praline, și adidași
cu echipa de
la Dortmund!
- Ce înseamnă
ou-cos? ochișorii de
mărgele ai lui
Yannis s-au fixat
asupra mea și
mi-am dat seama
că ce-și face
omul cu mâna
lui se cheamă
n-ai decât
să dai explicații,
Cami, dacă n-ai
avut lacăt la
gură.
-
Acum câțiva
ani, biletele de
avion erau foarte
scumpe și oamenii
nu-și permiteau să
le cumpere. Călătoreau
doar cu trenul
sau cu autobuzul,
dar, uneori, erau
necesare câteva zile, ba
chiar câte o
săptămână ca să
ajungă la destinație.
Și atunci, companiile
aeriene, adică cei
care se ocupă cu
avioanele, am tradus
eu, au pus
la punct un sistem
în care biletele
să fie mai
ieftine, să călătorească
mai mulți oameni
cu avionul și
să ajungă mai
repede acasă, la
nepoți, cu cadouri.
Recunosc, am fost
tare mândră de
explicațiile mele și
foarte convinsă că
i-am dat de
capăt. Rău, foarte
rău am fost convinsă.
-
Cum
adică bagaj acceptat?
Unde intră bagajul?
Avionul are portbagaj ca
Fordul lui tati? Darius este
la școală, nu la grădi,
ca frate-său, așa că vorbește
corect, dar, din
păcate pentru mine,
tot atât de
mult.
-
Are un fel
de portbagaj, dar
trebuie să plătești
în plus dacă
vrei să pui
acolo un bagaj
mai mare. În
schimb, poți lua
un bagaj de
mână, unul mai
mic, gratis, pe
care să-l pui
cu tine în
cabină.
-
Cât de
mic?
-
Fix cât tine,
Yannis, când te-a
adus barza, adică 55x40x20.
-
Un bebe de
bagaj, mormăie el,
construind un castel
din piese Lego, așezat
turcește pe covor.
-
Da, cam așa ceva. Ei
bine, trebuie să
vă mai spun
că o cursă
low-cost înseamnă că
avionul va zbura
fără oprire, fără
escală se zice,
iar bunuʹ va
ajunge mai repede
în țară decât
cu un avion
obișnuit, care face
curse mai lungi
și se oprește și
în alte aeroporturi.
-
Hm, de ce
nu a plecat
mai repede de
acolo, să ajungă
aici azi, nu
mâine?
-
Pentru că aceste
zboruri au program
limitat. Ăsta este
unul dintre dezavantaje,
să știți. Și
se poate să
mai și întârzie,
pentru că un
singur avion face
mai multe curse
pe zi.
-
Nu se strică?
Eu m-am jucat
prea multe zile
cu aceeași mașinuță
și i-au căzut
roțile.
-
N-avea grijă, nu
se strică.
-
De unde are
bunuʹ bebe de
bagaj? nu se
lasă Yannis. Că
geamantul vostru ăla
de după dulap
e mare-mare, cât
tine de mare.
-
Mai știi
că ți-am spus
că am cumpărat
biletul de pe
internet? Ei bine,
există pe internet un magazin
care vinde bagaje
de avion și
accesorii de călătorie,
numit Travelkit. De
obicei, bunicul merge cu
Wizz Air și
atunci i-am cumpărat
bagaje
de mână Wizz
Air, ca să
nu aibă probleme
la aeroport.
-
De ce nu
ai cumpărat două?
-
De ce două,
ce să facă
cu ele?
-
Unul în cabină
și altul la
picioarele lui. Ai
uitat când am
venit de la
țară și a pus
tati o geantă
în portbagaj și
una la picioarele
noastre, sub banchetă?
Dacă avea două
bagaje, putea să
aducă mai multe cădouri.
E vina ta,
să știi!
-
Tocmai ți-am
spus să nu
are voie decât
un bagaj mic
și, oricum, nu
are loc la
picioare. Din păcate, cursele astea
au spațiile dintre
scaune mai mici,
ca să încapă mai
multe rânduri de
scaune, deci mai
mulți oameni.
foto din arhiva personală |
Vreo câteva secunde
a domnit liniștea.
O liniște adâncă, binefăcătoare
ca o mângâiere
de catifea, dar
care știam din
experiență că nu
aduce nimic bun.
-
Dacă nu
au loc la
picioare, de ce
nu-i lasă cu
bagajele în brațe?
Că bunuʹ e
puternic, îl poate
duce, că și
pe noi ne-a
luat în brațe
pe amândoi odată.
-
Cami, ce
înseamnă sistem cu bilete
mai ieftine?
Articol scris pentru
SuperBlog 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu