sâmbătă, 24 decembrie 2022

Cadouri de Crăciun???!!!

 

Nu vreau, mă, nimic de la Moș Crăciun, s-a înțeles?

Niciun cadou, nimic!

Și cam ce aș putea eu să-mi doresc, ia să vă aud, hă?
Ciocolată?
N-am voie! Doar de aia fără zahăr, dar de la îndulcitorul de ștevie mă ia cu amăreală pe limbă, de-mi fâlfâie toate papilele gustative până după Sfântul Ion. Pas!

Rochii?
Nu, mulțumesc, nu-mi trebuie! Cele care-mi plac nu sunt inventate pe numărul meu, iar cele care mă cuprind ... hm, nimeni nu merge la picnic, cu cortul, iarna. Vin de la serviciu, sar în pijamale și mă apuc de asamblat cuvinte pe Words of Wonder, până adorm și-mi cade telefonul peste nas, de mă trezesc naibii și cu vânătăi pe față. Ba mai mult, am pierdut și două sute de puncte, că m-am interpus în căderea lui liberă și când l-am prins, l-am prins fix de butonul care plătea suta de puncte pentru o literă. De două ori!

Pace mondială???
Ohoho, aia cred că s-a terminat de mult, în sacul Moșului nu mai găsiți neam. Toată lumea vrea, toată lumea cere și când o primește ... mi-e rușine să spun ce face cu ea, că eu sunt damă subțire la ten, să nu uităm! Oricum știm că fiecare dintre noi sare la tiroida celuilalt din orice fleac: dacă ești muritor de rând, sari pe nimicuri și degeaba, iar dacă ești puternic și mai sus o țâră pe scara ierarhică, , atunci te războiești pe bani grei și mize cataclismice.

Cică lumină!
Ce să fac cu ea? În primul rând, nu mi-o poate da nimeni, ce, a venit cineva la voi cu lumina împachetată și legată cu fundiță roșie? Eu n-am văzut! În al doilea rând, abia am șters praful alaltăieri și dacă vreun sfert de rază de soare se hlizește pe la colțul geamului, să vezi ce sârbă turbată joacă particulele alea obraznice și nemuritoare prin mijlocul camerei mele!
Păi, ce, eu sunt câștigată la Nu te supăra, frate! și setată să stau cu Pronto în brațe?
Enjoy voi, sunteți invitații mei! Și să nu vă aud că e iarnă, că am văzut eu soare și de Bobotează, nu mă fraieriți așa ușor!

Auzi, să-mi doresc să slăbesc!!!
Păi, ce eu stau în Qatar?
Acolo, da, se merită, că ăia îți dau un gram de aur la fiecare kilogram de care te-ai dezbrăcat, dar aici ... n-am eu norocul, nene, să-mi bată la ușă vreun cineva cocoșat sub brățara de aur cu safire, evident, că e piatra zodiei mele, ca să mi-o dea drept plată pentru cele câteva grame pierdute săptămâna trecută, când n-am putut mânca nimic din cauză de dia ... din cauză.
Și-atunci? La ce bun atâta chin și jale?

Apropos, ziceați de bijuterii?
Am destule, kilograme întregi chiar, pe alese: fantezie, gablonzuri, cu sticlă sclipicioasă pe post de rubin, ametist și perle de baltă oltenească, chiar și placate cu aur, la 18 lei bucata ... care râdeți, măi? Parol că așa zice la site! Nu-mi mai trebuie, mi-ajung în viața asta, ba pot să și mituiesc, pe lumea cealaltă, dracii de la intrarea în iad, ca să mă lase în cazan la un etaj superior, să mă pârjolesc mai puțin.

Bani? Baaaani?
Păi, dacă s-ar întâmpla, ca-n povești, să plouă cu bancnote în tot orașul, singurul balcon ocolit de picăturile de zece, douăzeci, cincizeci de lei, ar fi al meu! Am eu un magnet la bani, pfuiii, belea! Se ascund, săracii, când e vorba de mine, de parcă aș umbla înarmată cu bagheta - magică - topitoare de bani - și aducătoare de sărăcie lucie - lucișoară și aș mai fi și călăuzită de un nas mare, special dresat să găsească amărâții de lei sau euroi, după caz, ascunși până în măruntaiele pământului! Curată atracție, ce mai!
Și-apoi, și-așa nu sunt buni banii, te strică de caracter, te fac fudul cu scântei de nu mai vezi pe unde calci și-ți mai rupi și gâtul, Doamne ferește de asemenea năpastă!

Sănătate?
Ei, na, asta cine nu vrea? Și, mai ales, cine ne împiedică? A, da, știu!  
Stresul cadourilor de Crăciun, dragilor, stresul nu ne lasă!
       
       Vedeți, de-aia nu vreau eu nimic! Mă trântesc seara în pat, mă întorc pe partea dreaptă, și-mi așez delicat ( adică cu zgomot și apăsat ) picioarele peste omul meu, cel care tocmai s-a întins, fericit și relaxat, să vadă știrile la televizor.
Căci eu, cu adâncă sinceritate vă spun, nu pot să dorm decât cu picioarele peste el. Ce dacă m-a enervat toată ziua? A trecut ziua, a venit seara și acum, frate, e rândul meu să mă ocup să  (nu-i)  tihnească  timpul și spațiul din pat.
Hmmm, ce bine e!

A, am uitat să vă spun: pe el îl vreau de Crăciun!
Nu se negociază!