duminică, 29 iulie 2018

Spanglish

sursa  foto: CineMagia.ro

        Acum  vreo  câteva  săptămâni,  m-am  gândit  eu  că  dacă  tot  îmi  petrec  duminicile  savurând  filme  artistice  și  seriale  pe  bandă  rulantă,  aș  putea  să  și  scriu  despre  ele.  
        Nu  de  alta,  dar,  peste  câțiva  ani,  mi-ar  plăcea  nespus  să-mi  amintesc  ce   trăiri  mi-a  trezit  și  cum  m-am  simțit  la  filmul  respectiv.  Zis  și  făcut  de  vreo  trei  ori.
            Dar  socoteala  din  târg ...  știți  voi ...
            Săptămâna  asta  a  fost  ca  o  ursitoare  rea,  plină  de  ranchiună  și  dorință  de  răzbunare  (  deși,  doar  ea  știe  de  ce),  iar  sfârșitul  ei  a  fost  cireașa  de  pe  tort:  vestea  că  tata  este  la  spital  m-a  debusolat  complet.
            Doi  suntem,  doi  frați,  amândoi  la  sute  de  kilometri  de  el.  Și  faptul  că  vorbim  chiar  de  două-trei  ori  pe  zi  la   telefon  cu  tata,  nu  ne-a  ajutat  cu  nimic.  Adică,  dimineața  era  bine,  iar  după-amiaza  la  spital.  Și  noi,  năuci  în  capătul  celălalt  al  țării.
            Acum  stau  și  aștept.  Facem  cu  rândul:  cel  care  s-a  mobilizat  mai  repede,  de  data  asta,  a  fost  fratele  meu.  Merge  el  primul,  stă  cu  tata  atât  cât  se  poate,  apoi  schimbăm,  mă  duc  eu.  Important  este  să  nu  fie  singur  și  să  știm  sigur  că  este  departe  de  orice  pericol.
            Așteptarea  este  cea  mai  grea:  secundele  se  transformă  în luni  de  zile,  timpul  parcă  nu  mai  are  unități  de  măsură  adevărate,  doar  se  târăște  alene  și  te  disprețuiește  total.
            Și  eu  ..  eu  ce  să  fac?  De  citit ...  hmm,  cam  greu  cu  concentrarea  la  momentul  ăsta.  Hai,  mai  bine,  un  film  ușor.  Și  ce  film  ar  putea  fi  mai  bun  decât  o  comedie  cu  Adam  Sandler?  Greșit,  greșit,  greșit!!!
            Ce  baftă  am   eu  să  dau  exact  peste  nepotriviri  și  împotriviri  totale!  Adică,  am  stat  trei  săptămâni  pe  coridoarele  Fundeniului,  lângă  mama  și,  din  toate  cărțile  puse  la  vânzare  în  București,  eu  am  ales  Viață,  viață,  legată  cu  ață  de  Ileana  Vulpescu!  După  ce  că  eram  eu  praf,  m-a  mai  zgândărit  și  cartea  asta. Dacă  nu  ați  citit-o,  nu  mai  stați  pe  gânduri!  Merită  fiecare  clipă  pe  care  o  petreceți  cu  ea  în  mână,  indiferent  de  contextul  în  care  vă  aflați.
            Așa  și  cu  filmul  de  azi.  Nici  n-am  umblat  mult  după  el,  că  era  pe  Pro  tv,  mi-am  zis să  iau  totul   de-a  gata,   să  nu  mai  adaug  un  stres  în  plus.  Și  am  nimerit  peste  un  Adam  Sandler  serios,  matur,  ideal,  incredibil de  credibil  și  peste  o  poveste  plină  de  învățăminte,  de  suferință,  de   dragoste,  de  nebunie,  nepăsare  și  neștiință.  Și  fără  happy-end-ul  obișnuit.  Altfel  de  happy-end,  unul  responsabil,  chiar  dacă  ți-e  greu  să  crezi  că  în  viața  reală,  aceiași  protagoniști  ar  face  aceeași  alegere.
            Cum  să  nu  devii  american  (Spanglish,  2004)


sursa  foto: CineMagia.ro

            În  traducere  liberă,  Cum  să  nu  te  uiți  la  un  actor  cu  păreri  preconcepute.

            A  mai  trecut  o  duminică  după-amiază  cu  film.
            Oricum,  viața  e  mult  mai  dureroasă.  Și,  cel  mai  important,  imposibil  de  evitat!

                     https://www.cinemagia.ro/trailer/spanglish-563/

luni, 23 iulie 2018

... o să fiu fericită să-ți zic: ți-am spus eu


Așa    m-am  învățat  minte.  Îți  voi  scrie,  dragul  meu  adolescent,  scrisori  și  bilețele în  fiecare  zi,  îți  voi  spune  de  treizecidemiișasesutecincizecișinouă  de  ori  pe  zi,  o    te  sun  la  fiecare  două  ore,    tot  ești  în  vacanță,  o  să-ți  las  mesaje  pe  facebook  și  în  toate  conturile  de  pe  consolă  și,  până  la  urmă,  vei  fi  nevoit      bagi  în  seamă  și     iei  în  serios.

Eu  am  răbdare,  să  știi.  Voi,  adolescenții  din  toate  timpurile,  nu!


http://www.catchy.ro/o-fiu-fericita-sa-ti-zic-ti-am-spus-eu/132333


sursa  foto:  Pinterest

duminică, 15 iulie 2018

E duminică după-amiaza, deci, pentru mine, e film.

Se milostivește, se pare, vara de noi. A trimis ploaia înapoi, către sora ei mai colorată, toamna, iar nouă ne pictează iar soarele pe cer.
E duminică după-amiaza, deci, pentru mine, e film.
E duminică după-amiaza, deci, îmi ascund dorul de el și-i dau voie singurătății să ia o pauză: mă uit la film.

Forma apei / The Shape of Water.

Un film de dragoste cu personaje mutilate fizic, dar perfecte sufletește. Un film despre deosebiri și neputințe, despre singurătate și alegeri.
O poveste care încântă, așa cum o fac toate poveștile, că doar de-aia sunt povești, nu-i așa?
Pentru cei care l-au nominalizat la vreo 12 categorii la Oscar, filmul a fost o reușită.
Pentru cei care s-au bucurat că nu a câștigat, filmul a fost doar unul de duzină.
Pentru mine ... două scene fantastice: cea în care Elisa inundă cartierul pentru clipa ei de dragoste și cea în care aceeași Elisa, mută, îl înjură, prin limbajul semnelor, pe cel responsabil de distrugerea entității iubite. Gesturile înseamnă totul, cine mai are nevoie de cuvinte??!!

The Shape o Water - un film în care dragostea nu vorbește deloc. Doar atinge și acționează.

https://www.youtube.com/watch?v=Anwe1cazdqE

YOUTUBE.COM
An other-worldly fairy tale, set against the backdrop of Cold War era America circa 1962. In the hidden…

luni, 9 iulie 2018

Where the truth lies ...

        Ce poți face într-o după-amiază ploioasă de pseudo-vară?
        Nu vă gândiți la minuni, pentru că sunt prea bătrână pentru dragoste la distanță și prea rușinoasă pentru a vorbi despre asta, iar chestia cu banii de numărat ... remediul este excepțional, magnific, dar obiectul lui îmi lipsește cu desăvârșire.
        Așa că a trebuit să-mi inventez propriile trei lucruri de făcut: cititul, ciocolata și filmul.
        Cartea este aproape gata: Fata de hârtie, de Guillaume Musso - actuală, interesantă, ușoară ca aburii ce se ridică deasupra Valomirului, după ploaia rece și insinuoasă de azi.
       Ciocolata - hmm, norocul meu, sau ghinionul, depinde din ce punct privești, este că a trebuit să o împart cu Horia și n-am avut acces la toată tableta.
       Iar filmul ... ei, bine, filmul a fost o revelație.
       O întâlnire total neașteptată cu un Colin Firth în rol de homosexual dependent de pastile și alcool, chinuit de vina unei crime pe care, în final, nici măcar nu a comis-o.
       Un Colin Firth genial, la fel de distins și de delicat ca și în rolul din Discursul regelui. Un rege și o vedetă măcinată de viciu, de imposibilitatea asumării și de necunoașterea întregului adevăr ... două roluri, același actor, aceeași ușurință în interpretare.
       Filmul a fost nominalizat la Palme d'Or în 2005 și merita premiul cu prisosință.
       Dacă spun și că partenerul lui Colin Firth în această peliculă este Kevin Bacon, cred că am spus tot ceea ce era de spus.
      Ciocolată nu mai am, filmul m-a cam împrăștiat și durează până mă adun, așa că ... muzicăăăăă!

YOUTUBE.COM
A female journalist tries to uncover the truth behind the breakup, years earlier, of a celebrated comedy team after the duo found a girl dead in their hotel ...