Fotografii uitate, amintiri proaspete

          Cotrobăiam  mai  deunăzi după  o  chitanță  rătăcită  și  ochii  mi-au  picat  pe  vechea  cutie  de  ghete  pentru  bărbați,  uitată  de  ani  de  zile  pe  ultimul  raft  de  sus  al  dulapului  meu.  Nu,  nu  este  o  cutie  goală,  dimpotrivă,  este  cutia-sipet  a  vieții  mele,  păstrătoarea  tuturor  fotografiilor-balsam  pentru  mine,  adică  a  fotografiilor  care  sunt  numai  și  numai  pentru  vizionat  în  seri  aprige  de  iarnă,  cu  picioarele  înfundate  în  galoși  de  blăniță  și  cu  omul  drag   alături.

            Fotografii  cu  mine  și  cu  el  copii,  adolescenți,  apoi  oameni  maturi,   în  ipostaze  secrete,  pe  care  nu  am  vrut  să  le  împărtășim  cu  nimeni  altcineva.  Unele  prea  delicate,  iar  altele  chiar  prea  hilare,  în  funcție  de  timpul  și  momentul  imortalizate.

            Doamne,  uite-mă  pe  mine  cu  mama  și  bunica,  undeva,  prin  anii  ʹ70,   dacă  ar  fi  să  mă  iau  după  rochia  mamei. 

foto  din  arhiva  personală

        Mereu  mi-a  plăcut  moda  acelor  ani,  chiar  dacă  era  de  mult  depășită  în  vremea  în  care  eu  puteam  să  fac  aprecieri.  Mi  s-a  părut  întotdeauna  feminină,  splendidă  și  răcoroasă  ca  un  răsărit  de  soare  în  dimineți  de  primăvară.  Și  m-am  lăsat  atât  de  influențată de  ea  încât,  în perioada  adolescenței,  devenisem  excepția  de  la  orice  regulă  fashion  din  micul  nostru  orășel  de  munte.

            Adolescența  mea  s-a  întâmplat  undeva,  prin  anii  ʹ80,  când  se  purtau  coafurile  stil  palmier,  sacourile  cu  umeri  supradimensionați,  rochii  și  fuste  cloș,  ghete  și  cizme  cu  toc  înalt  la  pantaloni  și  cu  toc  mic,  chiar  fără  toc,  la  fuste.  Și  blugi,  desigur,  cu  talie  înaltă,  bufanți  de-a  lungul  coapsei  și  strâmți  la  gleznă.

            Eu  n-am  purtat  sacouri,  nici  pantaloni.  Am  îmbrăcat,  în  schimb,  rochii  creion,  cu  flori  naturale  la  rever,  tocuri  înalte  și  subțiri  și  părul  întors  cu  peria  spre  exterior.  Evident,  fixativ  la  greu!  Și  toate  acestea  indiferent  de  ocazie.  V-am  spus  doar  că  eram  excepție,  pentru  că  toată  discoteca  era  plină  de  fete  în  blugi  și  adidași  de  damă, numai  eu  în  rochie  și  cu  tocuri.  Și,  zău,  nu  m-a  împiedicat  cu  nimic  să  dansez  cot  la  cot  și  umăr  la  umăr  cu  ceilalți.

            Pe  la  vreo  douăzeci  și  cinci  de  ani,  asortam  fustele  lungi,  din  materiale  vaporoase  și  înflorate,  cu  pulovere  tricotate  cu  fir  gros  și  mâneci  bufante,  cu  manșetă, taman  pe  vremea  în  care  se  purtau  mânecile  strâmte  și,  pam-pam,  fără  manșetă.  

         Bineînțeles,  cu  cizmulițe  scurte,  cu  fermoar  și  blăniță  la  exterior.  Totuși,  rămăsesem  fidelă  rochiilor  cu  flori  și  pene  la  rever  și  tocurilor  subțiri,  purtate,  însă,  doar  la  ocazii  speciale.

foto  din  arhiva  personală

                Să  nu  uităm  că   atunci  era  o adevărate  provocare  să-ți  procuri  niscaiva  haine din  materiale  de  calitate  superioară,  iar  în  ceea  ce  privește  sfaturi  în  materie  de  modă  și  idei  de  ținute  reușite,  puteai  să  îți  iei  gândul de  la  așa  ceva.  E  drept,  mai  exista  almanahul  Femeia,  cu  câteva  pagini  dedicate  modei  pe  la  mijloc,  dar  nici  de  el nu  prea  puteai  să  te  apropii. 

            Hm,  stilul  propriu ... adică, da,  puteai  să-ți  formezi  un  stil  propriu,  dar  depindea  în  proporție  de  aproximativ  80%  de  apropiații  tăi  care  călătoreau  peste  graniță  și  aduceau  haine  în  așa numitul  mic  trafic  de  graniță.

            Societatea  de  azi,  așa  bulversantă  cum  este,  impune  standarde  și  limite,  dar  aduce  și  binefaceri  pe  măsură.  Vechea  zicală  cu  haina  îl  face  pe  om  nu  va  fi  depășită  niciodată  dar,  acum,  există  și  antidot  pentru  ea.  Trebuie  doar  să-l  vrei.  Trebuie  doar  să  cauți  și  ai  să  dai  și  de  oferta  Answear.ro  în care  vei  regăsi  îmbrăcăminte,  încălțăminte  și  accesorii  de  la  branduri  internaționale  de  top. Sfaturi  și  idei  gratis,  fără  să  stai  la  rând  la  chioșc  pentru  numărul  de  anul  acesta  al  almanahului  Femeia.

            Și  vremea  trece,  după  cum  spuneam,  vremurile  și  oamenii  se  schimbă,  iar  acum,  recunosc,  știu  ce  presupune  și  apreciez  binefacerile  unei  perechi  de  pantaloni.  Sau  de  blugi.  Musai cu  pulovere  groase,  cu  șaluri  călduroase  și  sacouri,  da,  sacouri,  lungi,  cu  două  rânduri  de  nasturi.  Acum,  când  am  acumulat  câteva  primăveri  în  plus,  pentru  mine  primează  confortul  absolut  pe  care  îl  încerci  într-o  pereche  de  ghete  îmblănite  pe  interior,  senzația  de  siguranță  și  căldură  asemănătoare  celei  din  propria  casă. Iar  vara,  pantaloni  largi,  deasupra  gleznei,  tricouri  simple  și  sandale  fără  toc. 

            Un singur  lucru  a  rămas  neschimbat.  Un  singur  lucru,  definitoriu,  spun  eu,  pentru  mine:  bijuteriile.  Și  atunci,  și  acum, și  mâine.  Multe  brățări  zdrăngănitoare  la  încheietura  mâinii  stângi  și  cercei  cât mai  colorați.

            Cotrobăiam  mai  deunăzi după  o  chitanță  rătăcită  și  cum  n-am  găsit-o,  m-am  apucat  să  răsfoiesc  fotografii  vechi.

            Articol  scris  pentru   SuperBlog  2019