Portugalia și bagajele

         Nu  este  deloc  ușor   să  mă  convingi  pe  mine  să  plec  într-o  călătorie.  Eu  sunt  fan  declarat  pe  viață  al  vacanțelor  petrecute  într-un  singur  loc,  de  preferat  la  malul  unei  ape,  fie  ea  și  gârla  de  la  mama  de  la  țară,  cu  umbrelă,  pălărie,  șezlong  și  cărți  din  belșug  și  la  discreție.

            

        Anul  ăsta,  omul  meu  mi-a  pus  ultimatum-ul  în  față:  ori  mergem  cu  mașina  la  plimbare  în   Portugalia,  ori  nu  mai  mergem  deloc.  Trebuie  să  vă  spun  că  la  plimbare  înseamnă  fără  hotel,  fără  pensiune,  decât  în  cazuri  de  uragane  și  taifun,  înseamnă  mâncat  în  parcări  și  picnic  pe  malul  vreunui  râu  amețit,  răsărit  el  știe cum,  în  calea  noastră.  Acum,  recunosc că  m-a  convins  de  la  cuvântul  Portugalia,  dar ...  să  mă  las  chiar  așa  ușor,  fără  promisiuni  dulci și  fără  niscaiva  mofturi?  Nu  se  poate,  dragă,  chiar  nu  se  poate!

-                       Ce-ar  putea  să  nu-ți  placă?  E o țară  foarte  colorată,  în  primul  rând,  cam  ca  tricourile  tale,  are  apă,  slavă  Domnului,  că  Atlanticul  e  aproape,  orașe  cățărate  pe  stânci  și  castele  la  discreție,  că  tot  visezi  tu  domnițe  și  cavaleri  peste  tot.

-                      Bine,  dar  cu  mașina???  O  să  fie  prea  obositor,  nu  cred  că  merită  efortul.  Mai  bine  plecăm  într-un  circuit,  cu  avionul,  avem  totul  planificat,  totul  asigurat  și  nici  nu  trebuie  să  ne  facem  griji  prea  mari  pentru  niscaiva  evenimente  nedorite  pe  parcurs.

-                      Gândește-te  la  partea  plină  a  paharului:  cu  avionul  musai  bagaj  limitat,  cu  mașina  noastră,  bagaj  suplimentar  și  pe  alese,  doar  pentru  tine.

-                      Nu  încerca  să  mă  cumperi,  că  nu  merge.  Cât  pot  să  bag  și  în  chichineața  ta  de  portbagaj?

-                      Eee,  surpriză,  dragă,  surpriză!  Mai  știi  ce mult  ți-a  plăcut  să  mergi  cu  rulota  lui  Fane  la  mare?  Ei,  bine,  el este  dispus  să  o  vândă  și  să  ne  lase  să  facem  o  tură  de  încercare  cu  ea.  Și  m-am  pregătit temeinic  pentru  asta,  că  mi-am  și  cumpărat  cârlig  Skoda  Octavia   nou- nouț,  semidemontabil,  cu  șuruburi  AutoHak  pentru  chichineață,  cum  îi  spui  tu  mașinii  noastre. 

-                      Mda,  se  schimbă  un  pic  datele  poveștii,  mă  las  eu,  chipurile,  convinsă.

Și,  uite  așa  se  face  că  am  golit  dulapurile  de  haine, că  am  împachetat  trei  perechi  de  adidași  și  trei  perechi  de  pantofi  cu  toc,  că  toate  cărțile  de  pe  noptieră  cumpărate  în  ultima  lună  și  nedeschise  încă,  au  sărit  în  sacoșa  albastră,  cea  mai  mare  sacoșă  pe  care  am  găsit-o  în  comerț  și  că  am  dat  o  fugă  la  magazin  și  mi-am  mai  cumpărat  două  pălării  de  soare,  că  celelalte  două  erau  cam  ponosite.  În  Portugalia  e  soare,  nu  glumă!  Și  astea  numai  pentru  mine!  Portugalia,  sosesc!

-                       Eu  sunt  curios  unde  o  să  mai  dormi,  se  hlizește  omul  meu,  cu  gura  până la  urechi.

-                      În  rulotă,  desigur!

-                      Și  bagajul  ăsta?

-                      Te  privește,  că  tu  mi-ai  promis  că  pot  să  iau  orice vreau.  Și-apoi,  străbatem  Europa,  dragă,  nu  ne  jucăm!  Hai,  fă-ți  și  tu  bagajele,  că  imediat  vine  vremea  să  plecăm.

Mai  știți  desenele  alea  animate  în  care  Jerry  fură  mâncare,  iar  Tom  asistă  uluit la  o  procesiune  de  cotlete,  bucăți  de  cașcaval,  struguri,  salam,  cârnați  și  alte  cele,  care  se  înșiruiau  cuminți  spre  căsuța  șoricelului?  Prin  fața  mea  defilau  vreo  două  cutii  cu  farfurii,  pahare,  tacâmuri,  prosoape  de  hârtie,  vreo  două  pături  și  perne  înfățate  frumos  cu  lenjeria  mea  imprimată  cu  flori  de  levănțică,  filtrul  de  cafea,  punga  de  cafea  și  zaharnița  plină  ochi.  Buuun,  înseamnă  că  bem  cafea  proaspătă  dimineața!  Un  rucsac  cu  vreo  trei  tricouri,  lenjerie  intimă  și  o  perechi  de  șlapi  și, pe  deasupra,  o  cutie  neagră,  lucioasă,  foarte  dubioasă  prin  prezența  și,  mai  ales,  prin  utilitatea  ei,  pe  care  nu  o  întrezăream  sub  nicio  formă.

-           Asta  pentru  ce-i?  mă  arăt  eu  contrariată.  Parcă  spuneai  că  nu  mai  ai  loc.

-                      Tocmai  pentru  loc  este.  Se  numește  cutie  portbagaj, cu  închidere  centralizată,  cu  prindere  pe  bare  transversale  și  cu  o  capacitate de  încărcare  de  50  kg.  Știu  cu  ce  bagaje  plecăm,  dar  nu  știu  cu  ce  bagaje  ne  întoarcem,  că  tu  ești  mai  imprevizibilă  decât  o  furtună  de  vară  și  nu  vreau  să  am  surprize.  

Și  tot  pentru  prevenirea  evenimentelor  neplăcute,  începând  de  azi  motorul  meu  se  mândrește  cu  un  scut  metalic  nou. 

-                      Scut?  Păi,  cine-l  atacă,  dragă?  De  cine  crezi  tu  că  trebuie  să  se  apere?

-                      De  praf,  de  gropi  și  de  borduri  înalte.  Să  nu  uităm  că  plimbarea  noastră  va  cuprinde  și  orașe  aglomerate,  nu  numai  autostrăzi  și   puteam  avea  probleme  serioase  din  cauza  denivelărilor.  Mi-ar  fi  fost  util  un  asemenea  scut  și  pentru  radiator  și  cutia  de  viteze  dar,  știi  cum  se  zice:  cu  răbdarea  treci  marea.  Poate  în  vacanța  următoare.  Să  vedem  ce  mai  am  aici:  cric,  ulei,  lichid  de  frână,  rezerva,  trusa  de  prim-ajutor,  stingător,  vestă  și  triunghi.  Actele  și  cam  atât,  am  uitat  ceva?  Vrei  cumva  să-ți  iei  și  bicicleta  cu  tine?  Tocmai  am  văzut  un  suport  pentru  două  biciclete,  cu  prindere  pe  cârligul  de  remorcare  și  nu  este  scump  deloc.

-                      M-ai  amețit  de  tot,  nici  nu  știam  că  există   asemenea  echipamente. De  unde  le-ai  mai  scos  și  pe  astea?

-                      AutoGedal,  evident.  Doar  nu  credeai  că  deții  monopolul  asupra  cumpărăturilor  online.  Și  acum,  să  pornim  la  drum.  Unde  vrei  să  mergem  prima  dată?

-                      La  Monsanto,  să  vedem  stâncile  dintre  case!  Sau ...  casele  dintre  stânci?!

foto  din  arhiva  personală

Articol  scris  pentru  SuperBlog  2019

Fotografii uitate, amintiri proaspete

          Cotrobăiam  mai  deunăzi după  o  chitanță  rătăcită  și  ochii  mi-au  picat  pe  vechea  cutie  de  ghete  pentru  bărbați,  uitată  de  ani  de  zile  pe  ultimul  raft  de  sus  al  dulapului  meu.  Nu,  nu  este  o  cutie  goală,  dimpotrivă,  este  cutia-sipet  a  vieții  mele,  păstrătoarea  tuturor  fotografiilor-balsam  pentru  mine,  adică  a  fotografiilor  care  sunt  numai  și  numai  pentru  vizionat  în  seri  aprige  de  iarnă,  cu  picioarele  înfundate  în  galoși  de  blăniță  și  cu  omul  drag   alături.

            Fotografii  cu  mine  și  cu  el  copii,  adolescenți,  apoi  oameni  maturi,   în  ipostaze  secrete,  pe  care  nu  am  vrut  să  le  împărtășim  cu  nimeni  altcineva.  Unele  prea  delicate,  iar  altele  chiar  prea  hilare,  în  funcție  de  timpul  și  momentul  imortalizate.

            Doamne,  uite-mă  pe  mine  cu  mama  și  bunica,  undeva,  prin  anii  ʹ70,   dacă  ar  fi  să  mă  iau  după  rochia  mamei. 

foto  din  arhiva  personală

        Mereu  mi-a  plăcut  moda  acelor  ani,  chiar  dacă  era  de  mult  depășită  în  vremea  în  care  eu  puteam  să  fac  aprecieri.  Mi  s-a  părut  întotdeauna  feminină,  splendidă  și  răcoroasă  ca  un  răsărit  de  soare  în  dimineți  de  primăvară.  Și  m-am  lăsat  atât  de  influențată de  ea  încât,  în perioada  adolescenței,  devenisem  excepția  de  la  orice  regulă  fashion  din  micul  nostru  orășel  de  munte.

            Adolescența  mea  s-a  întâmplat  undeva,  prin  anii  ʹ80,  când  se  purtau  coafurile  stil  palmier,  sacourile  cu  umeri  supradimensionați,  rochii  și  fuste  cloș,  ghete  și  cizme  cu  toc  înalt  la  pantaloni  și  cu  toc  mic,  chiar  fără  toc,  la  fuste.  Și  blugi,  desigur,  cu  talie  înaltă,  bufanți  de-a  lungul  coapsei  și  strâmți  la  gleznă.

            Eu  n-am  purtat  sacouri,  nici  pantaloni.  Am  îmbrăcat,  în  schimb,  rochii  creion,  cu  flori  naturale  la  rever,  tocuri  înalte  și  subțiri  și  părul  întors  cu  peria  spre  exterior.  Evident,  fixativ  la  greu!  Și  toate  acestea  indiferent  de  ocazie.  V-am  spus  doar  că  eram  excepție,  pentru  că  toată  discoteca  era  plină  de  fete  în  blugi  și  adidași  de  damă, numai  eu  în  rochie  și  cu  tocuri.  Și,  zău,  nu  m-a  împiedicat  cu  nimic  să  dansez  cot  la  cot  și  umăr  la  umăr  cu  ceilalți.

            Pe  la  vreo  douăzeci  și  cinci  de  ani,  asortam  fustele  lungi,  din  materiale  vaporoase  și  înflorate,  cu  pulovere  tricotate  cu  fir  gros  și  mâneci  bufante,  cu  manșetă, taman  pe  vremea  în  care  se  purtau  mânecile  strâmte  și,  pam-pam,  fără  manșetă.  

         Bineînțeles,  cu  cizmulițe  scurte,  cu  fermoar  și  blăniță  la  exterior.  Totuși,  rămăsesem  fidelă  rochiilor  cu  flori  și  pene  la  rever  și  tocurilor  subțiri,  purtate,  însă,  doar  la  ocazii  speciale.

foto  din  arhiva  personală

                Să  nu  uităm  că   atunci  era  o adevărate  provocare  să-ți  procuri  niscaiva  haine din  materiale  de  calitate  superioară,  iar  în  ceea  ce  privește  sfaturi  în  materie  de  modă  și  idei  de  ținute  reușite,  puteai  să  îți  iei  gândul de  la  așa  ceva.  E  drept,  mai  exista  almanahul  Femeia,  cu  câteva  pagini  dedicate  modei  pe  la  mijloc,  dar  nici  de  el nu  prea  puteai  să  te  apropii. 

            Hm,  stilul  propriu ... adică, da,  puteai  să-ți  formezi  un  stil  propriu,  dar  depindea  în  proporție  de  aproximativ  80%  de  apropiații  tăi  care  călătoreau  peste  graniță  și  aduceau  haine  în  așa numitul  mic  trafic  de  graniță.

            Societatea  de  azi,  așa  bulversantă  cum  este,  impune  standarde  și  limite,  dar  aduce  și  binefaceri  pe  măsură.  Vechea  zicală  cu  haina  îl  face  pe  om  nu  va  fi  depășită  niciodată  dar,  acum,  există  și  antidot  pentru  ea.  Trebuie  doar  să-l  vrei.  Trebuie  doar  să  cauți  și  ai  să  dai  și  de  oferta  Answear.ro  în care  vei  regăsi  îmbrăcăminte,  încălțăminte  și  accesorii  de  la  branduri  internaționale  de  top. Sfaturi  și  idei  gratis,  fără  să  stai  la  rând  la  chioșc  pentru  numărul  de  anul  acesta  al  almanahului  Femeia.

            Și  vremea  trece,  după  cum  spuneam,  vremurile  și  oamenii  se  schimbă,  iar  acum,  recunosc,  știu  ce  presupune  și  apreciez  binefacerile  unei  perechi  de  pantaloni.  Sau  de  blugi.  Musai cu  pulovere  groase,  cu  șaluri  călduroase  și  sacouri,  da,  sacouri,  lungi,  cu  două  rânduri  de  nasturi.  Acum,  când  am  acumulat  câteva  primăveri  în  plus,  pentru  mine  primează  confortul  absolut  pe  care  îl  încerci  într-o  pereche  de  ghete  îmblănite  pe  interior,  senzația  de  siguranță  și  căldură  asemănătoare  celei  din  propria  casă. Iar  vara,  pantaloni  largi,  deasupra  gleznei,  tricouri  simple  și  sandale  fără  toc. 

            Un singur  lucru  a  rămas  neschimbat.  Un  singur  lucru,  definitoriu,  spun  eu,  pentru  mine:  bijuteriile.  Și  atunci,  și  acum, și  mâine.  Multe  brățări  zdrăngănitoare  la  încheietura  mâinii  stângi  și  cercei  cât mai  colorați.

            Cotrobăiam  mai  deunăzi după  o  chitanță  rătăcită  și  cum  n-am  găsit-o,  m-am  apucat  să  răsfoiesc  fotografii  vechi.

            Articol  scris  pentru   SuperBlog  2019