Dimineți cu Melinis

            Sunt  dimineți,  dragul  meu,  dulci.

            Sunt  dimineți,  dragul  meu,  clare.

            Sunt  și  dimineți,  dragul  meu,  fără  tine!  Fără  brațele  tale  în  jurul  meu,  fără  șoapte  îngreunate  de  dor,  fără  vise  tresărind  a  dragoste.  Dimineți  reci  și  goale,  fără  parfum  și  fără  gust.

            S-a  zgribulit  gutuiul  sub  picături  aspre  de  ploaie  și  s-au  încercănat  perele,  mălăiețele,  uitate  agățate  de  crengi  înfiorate  de  frig.  Uite,  mai  sunt  și  câteva  mere,  luminând  roșu  în  penumbră,  ba,  chiar  și  două – trei  prune  vinete  în  obraji.

            Dacă  ai  fi  aici,  acum,  ți-aș  pune pe  umeri  pelerina  ta  veche  și  te-aș trimite  să  le  culegi.  Să   le  desprinzi  cu  grijă,  să  le ordonezi  în  coșul  de  răchită,  da, coșul  acela  cu  mâner  răsucit,  cumpărat  de  la   florăreasa   cea  frumoasă  de  la  malul  mării  și  să  le  aduci în  casă, să  ne  umple  de  miros  de  toamnă,  de  ploaie,  de  aur  și  aramă.

 

                                               foto  realizată  de  Fănică  Nechițelea -  arhivă  personală

            Dacă  ai  fi  aici,  acum,  le-aș  frământa  de-a  valma   sub  ninsoare  de  făină,  în  mreje  de  ou  proaspăt  și  le-aș  îmbăia  în  albeața  neprihănită  a  laptelui. Și  cu  ce  prăjitură  aromată,  pufoasă  și  dulce  te-aș  îmbia,  apoi,  dacă  ai  fi  aici!  Și, dacă  încă  nu  ți  s-au  închis  pleoapele  a  somn  ghiftuit  și  molcom,  ți-aș  depăna  povești  cu  iz  de  scorțișoară  și  clinchet  de  clopoțel. 

            Dar,  acum ...  le  las  acolo, singure  ca  și  mine,  triste  ca  și  mine,  neplămădite  în   prăjitură  și  poveste.  Nefolositoare!  Necăutate,  negustate,  nelăudate!

 

-          Cine  ți-a spus  ție,  draga  mea,  că  sunt  triste?

-          Doamne,  de unde  a  venit  asta? Cine  a  vorbit?

-          Nu  te  speria, sunt  doar  eu,  Melinis!

-                      M-ai  lămurit  buștean!  Adică  eu  ar  trebui  să știu  cine  este  Melinis?  Scuză-mă,  dar  nu  am  chef  de  glume!

-                       Cine  ți-a  spus  ție,  draga  mea,  că  glumesc?  Poftim, mă   și  prezint:  nu  sunt  nici  miere,  nici  dulceață,  sunt  naturală  și  delicioasă.  Sunt   păstrătoare  de  savoare,  printr-o  metodă  unică  de  preparare,   plină  doar  de  ingrediente  naturale.  

-                      Și  poetă  pe  deasupra,  vrei  să spui,  dacă am  înțeles  bine.

-                      Poetă?  Hm,  nici  vorbă! Eu  sunt  poezia  naturii  și  a  gustului,  cea  mai  nouă   experiență  de  îngemănare  între  hrana  zeilor  de  zi  cu  zi,  mierea  și  floarea  lor  preferată,  trandafirul. 

-                      Trandafiri?  Păi ...  spinii?

-                      Draga  mea  dragă,  spinii  sunt  cavaleri  rătăcitori,  îndrăgostiți  de  fata  preafrumoasă,  prefăcută  în  floare  de  Afrodita  cea  geloasă.  Spinii  și-au  îndeplinit  menirea,  și-au  apărat  iubirea  și  au  văzut-o  împlinită  în  petale  catifelate,  delicat  amestecate  în  miere  proaspătă  din  flori curgătoare  de  salcâm.  Petale  închise  în  sipet  de  sticlă,  să  ne  bucure  și  la  gust,  și  la  privire.  Și, ce  parfum!  O  nebunie, o   adevărată  declarație  de  iubire,  de  savoare, sănătate,  puritate!

-                      Măi,  dar ce  te mai  lauzi!

-                      Am   și  cu  ce!  Stai, că nu  știi  toată  povestea. Un  strop  de  răbdare să  ai  și-ți  voi  spune  rețeta  mea.  Întâi,  ca  miere  de  salcâm  m-am  strecurat,  curată și  filtrată,  în  cristalul  unui  castel -  borcan.  Am  primit,  apoi,  alături  de  mine,  petale de  trandafir  de  grădină,  prețioase și frumoase,  învăluite  și  protejate  de moliciunea  și  limpezimea  mea. Rezultat  final -  gust  divin  și  parfum  de  vis.

-                      Mda,  s-ar  putea să  ai  dreptate!  Încep  să  te  cred.

-                      Ai  încredere,  gustă  și  nu-ți  va  părea  rău.  Povestea, însă,  nu  se termină  aici.  Natura  are  atât de  multe  de oferit  și  ar  fi  fost  păcat  să  nu  profităm.  Așa  că,  uite,  perele -   mălăiețele,  prunele -  rotundele  și  gutuile -  galbenele, pe  care  le  căinai  adineauri, printr-o  metodă  unică de  preparare  lentă la  temperaturi  sub  35⁰  C,  ni  s-au  alăturat  în  jocul  nostru  de-a  dulcele  sănătos  și  pur.  Nicio  grijă,  fructele  își  păstrează  proprietățile,   iar  produsul  final  este  unul perfect  natural,  neprocesat,  nerafinat  industrial.

-                      Bun, până  aici  am înțeles.  Care  ziceai  că  este  numele  tău  complet?  Ca  la  mine,  cu  nume și prenume,  te  rog!

-                      Mă  numesc  Melinis  de  cătină,  când  ai  nevoie  de imunitate  crescută,  de  antiinflamatoare,  de  antioxidanți  și  efect  vitaminizant.

Mă  numesc  zmeură,  ăăă ...  Melinis  de  zmeură,  când  ai  nevoie  de  răsfăț  și  îmbrățișări. 

Mă  numesc  Melinis  de  vișine,  sau  Melinis  de  afine,  pentru  vedere  de  șoim  și  aport  de  vitamine  esențiale. 

Mă  numesc,  simplu,  Melinis  cu  fructe  crude,  nici  miere,  nici  dulceață,  naturală  și  savuroasă.

Cine  ți-a  spus  ție,  draga  mea,  că  sunteți  triste?  Că sunteți  singure?

O  linguriță  de  Melinis  și  uite,  povestea-i  gata!

 

            Sunt  dimineți,  dragul  meu,  dulci.

            Sunt  dimineți,  dragul  meu,  clare.

            Sunt  și  dimineți,  dragul  meu,  fără  tine!  Fără  brațele  tale  în  jurul  meu,  fără  șoapte  îngreunate  de  dor,  fără  vise  tresărind  a  dragoste.  Dimineți  reci  și  goale,  fără  parfum  și  fără  gust.

            Dar  mai  sunt  și  dimineți, dragul  meu,  dimineți  cu  Melinis!!!

 

 

            Articol  scris  pentru  SuperBlog  2020!