luni, 16 mai 2016

ILEANA - COSÂNZEANA

             
                        Te  scotea  din  minți,  la  propriu,  Ileana  Cosânzeana.  
                    Într-un  moment  de  mută  adorație,  la  începutul  prieteniei  noastre,  spusesem  despre  ea  că  este  un  exemplar  reușit  al  rasei  umane.  Că  așa  ar  trebui  să  arate  o  eroină  de  basm.   Și  colegii  mei  au  preluat-o  și  au  prelucrat-o:  Cosânzeana.  Mucalit,  dirigintele  nostru,  cel  mai  tare  profesor  de  română  pe  care  l-am  întâlnit,  a  dus  porecla  în  cancelarie. Chiar  și  directorul  adjunct,  deși  nu  ne  preda  nouă  nimic,  a  nominalizat-o  astfel  în  careu,  în  fața  întregii  școli:  până  și  Cosânzeana  de  la  unșpe  filologie  a  ieșit  pe  geam...  pe  geamul  de  la  internat  ieșisem,  tot  pe  acolo  și  intrasem,  după  miezul  nopții,  după  ce  se  terminase  cenaclul  Flacăra  pe  stadion... 
                      

duminică, 1 mai 2016

Hristos a înviat!


                        Cel  mai  greu,  cel  mai  urât  sentiment  din  toată  paleta  de  sentimente  cu  care  a  fost  înzestrat  omul,  este  cel  al  neputinței.  Al  deșertăciunii.  Sentimentul  că  din  cauza  mea...
                        Am  fost  binecuvântată  și  n-am  știut  să  gestionez  asta.  Mi-am  tot  spus  că  am  făcut  ce  trebuia  făcut.  Că  așa  era  corect  și  așa  era  bine  pentru  toată  lumea.  Și  n-a  fost.  Pentru  mine  și  familia  mea,  în  mod  sigur,  nu  a  fost.  Pentru  ceilalți,  nu  știu.  Nu  pot  să  mă  mai  implic  și  nu  mai  vreau  să  aflu.