Ocolul Pământului în bibliotecă

       E  liniște  și  pace  acum.  Mai  sunt  câteva  minute  și,  apoi,  soneria  va  anunța  recreația  și  puhoiul  de  copii  gălăgioși  și  nerăbdători,  care  se  îndreaptă  direct  spre  colțul  bibliotecii  unde  tronează  eticheta  Literatură  pentru  copii. 

Îmi  aruncă  un  ”bună  ziua,  doamna,  ce  mai  faceți?”  retoric,  evident,  și  se  îngrămădesc  toți  în  fața  raftului  ce  adăpostește  poveștile  cu  vrăjitoare,  elfi,  gnomi  și  pisici  războinice. Îi  las  în  pace,  le  răspund  doar  la  salut  și  aștept.  Vor  veni  unul  câte  unul,  triumfători,  cu  cartea  preferată  în  brațe,  așteptând  cuminți  și  îmbujorați  să  le-o  trec în  fișă  și  să  semneze.  Cei  mai  mici,  cei  de  clasa  a  doua,  la  început  s-au  blocat.

-           Doamnaaa,  dar  eu  nu  știu  să  semnez,  ce  să  fac?

-          Trece-ți  numele  aici,  uite,  unde  pun  eu  punctul.

-          De  familie  sau  numele  mic?

-          Pe  care  vrei  tu,  numai  să-l  scrii  frumos  și  corect.

Unii  dintre  ei  vin  cu  bilețel  de  acasă,  de  la  mama,  ca  să  nu  greșească  adresa.  Am  învățat  și  eu  un  lucru  în  atâția  ani  cu  ei:  nu-i  întreb  niciodată  data  nașterii,  pentru  că  mai  mult  de  jumătate  dintre  ei  își  vor  fixa  ochișorii-năsturei  asupra  mea,  aproape  disperați  și  vor  da  din  umeri,  neputincioși.  Nu,  mai  bine  îi  întreb:  știi  când  este  ziua  ta? Și  disperarea  dispare,  iar  răspunsul  vine  sigur  de  el.  De  multe  ori,  m-am trezit  întrebându-i  la  fel  și  pe  cei  din  clasele  de  liceu,  care  pufnesc  a  râs  și  mă  apostrofează:

-           Doamna,  ați  rămas  cuplată  pe  cei  mici!

-                      Ce  să  fac  și  eu,  mă  mai  încurc, le  țin  eu  isonul,  că  voi  sunteți  mulți  și  eu  singură  și  bătrână ...

Și  ei  iar  pufnesc,  își  dau  coate  și  trec  la  cărți  serioase,  adică...  vorbim  despre  cărți  de  dragoste,  despre  thrillere,  despre  romane  psihologice  ... altă  viață.

Și,  totuși,  nu-i  pot  contamina  cu  dragostea  mea  pentru  Jules  Verne.  Foarte  puțini  copii  din  ziua  de  azi  mai  gustă  cărțile  lui.

-           Doamna,  sunt  depășite,  nu  vedeți?

-                      O  fi,  măi  copii,  pricep  și  eu  că  invențiile  lui,  super  revoluționare  atunci,  pentru  voi  sunt  obișnuințe,  dar  are  atâtea  personaje  interesante  și  atâtea  idei  inovatoare  chiar și  pentru  lumea  de  azi  și  mult  pierdeți  voi,  necitindu-le.

-                      Un  exemplu,  dați-ne  un  exemplu  măcar  de  o  idee  de-a  lui  Jules  Verne  care  ne-ar  putea  ține  pe  noi  ocupați!

-                      Ocolul  pământului,  copii!  Nu  în  optzeci  de  zile,  cum  spune  cartea,  o  facem  fără  limită  de  timp  și  hălăduim la  alegere,  prin  orice  loc  vă  doriți  voi,  vizităm  cele  mai  interesante  și  cele  mai  neobișnuite  locuri  pe  care  vi  le  puteți  imagina,  pornim  la  drum  și  ne  întoarcem  exact  din  punctele  pe  care  le  alegeți  voi!  Și  totul  de  aici,  din  bibliotecă.

Și  așa  se  face  că,  acum,  în  mijlocul  bibliotecii,  tronează  o  masă  mare,  cu  harta  lumii  întinsă  pe  ea,  înconjurată  de  echipa  selectată  pentru  marea  călătorie:  Irina,  din  clasa  a  patra,  Dani,  din  clasa  a  VII-a,  Damaris,  din  clasa  a  IX-a,  Răzvan  din  clasa  a  XII-a  și,  bineînțeles,  eu.  Noi  suntem  temerarii,  cei  care  pornesc la  drum  lung,  înarmați  cu  stegulețe  albe,  pe  care  le  vom  înfige  în  punctele  cheie,  ca  să  marcăm  traseul  urmat.  Iar  când  călătoria  noastră  imaginară  va  ajunge  la  final,  harta  și  stegulețele  vor  rămâne  la  loc  de  cinste  în  sala  de  festivități  a  școlii  noastre,  prilej  de  aduceri-aminte  și  de  învățăminte  pentru  toți  cei  care  vor  avea  bunăvoința  și  curiozitatea  de  a  o  vedea.

-                       De  unde  începem,  doamna?  Și  dacă  ne  rătăcim?  Cum  o  să  ne  înțelegem  cu  localnicii,  că  nu  știm  atâtea  limbi?

-                      Dacă  tot  vorbim  despre societatea  de  azi,  ar  trebui  să  profităm  de  binefacerile  ei,  nu-i  așa?  Nu  vom  merge  singuri,  în  voia  sorții,  ci  vom  profita  de  ofertele  de  circuite  culturale  Christian  Tour,  care  ne  vor  ghida  și  ne  vor  ajuta  să  parcurgem  mai  mult  în  interval  de  timp  mai  scurt. 

-                      Hm,  dar  locurile  neobișnuite  de  care  vorbeați  mai  devreme,  la  ele  cum  ajungem?

-                      Cu  ofertele  de  circuite  exotice  Christian  Tour,  evident!  Le  împletim  și  beneficiem  de  ele  după  bunul  nostru  plac.  Dar,  înainte  de  a  pleca  la  drum,  să  ne  facem  bagajele.  Ia  să  vă  văd,  ce  luăm  cu  noi?

-                      Rucsac!

-                      Apă!

-                      Cărți!  Ba  nu,  hărți!  Amândouă!

-                      Haine  groase!

-                      Haine  subțiri!

-                      Aparatul  de  fotografiat,  că  telefoanele  nu  vor  fi  de  ajuns!

-                      Saci  de  dormit!

-                      Spray  de  țânțari!

-                      Pastile  pentru  rău  de  mare  și  de  înălțime,  termină  lista  Răzvan,  veteranul  echipei  Sanitarii  pricepuți  din  școală,   cu  o  mină  extrem  de  serioasă.  Vitamina  C  și  pastile  pentru  temperatură.

-                      De  unde  începem? 

-                      Din  leagănul  vieții,  doamna,  din  Africa  de  Sud!  Să  mergem  la  Capul  Bunei  Speranțe,  pe  urmele  lui Anton  Lupan  și  a  Speranței!  Și  să  vedem  Pretoria,  că  tocmai  ne-a  spus  doamna  de  istorie  despre  apartheid.  Se  poate?

-                      Da,  se  poate!  Aterizăm  la  Cape  Town, facem  turul  orașului  cu  autobuzul  Hop-on- Hop-off,  da,  avem  și  noi,  vizităm  grădina  botanică  Kirstenbosch,  urcăm  cu  telecabina pe  Table  Mountain  și,  în  drum  spre  Capul  Bunei  Speranțe,  ne  abatem  și  pe  la  colonia  de  pinguini  africani  și  sperăm  că  avem  noroc  să  vedem  și  niscaiva  babuini.  Ați  pus  stegulețele?  Ok,  zburăm,  apoi,  spre  Johannesburg,  capitala  mondială  a aurului  și  a  diamantelor,  obligatoriu  vizităm  Muzeul  African  ca să  învățați  despre  istoria  Africii  de  Sud,  Muzeul  Apartheidului,  dacă  tot  ați  aflat  despre  acesta  și  Golden  Reef  City,  să  vedem  modul  de  extracție  a  aurului.

-                      Gata  stegulețul,  doamna, putem  merge  mai  departe.

-                      În  Egipt,  dacă  tot  suntem  în  Africa,  să  vedem  piramidele.

-                      Ok,  luăm  oferta  Pe  urmele  faraonilor  în  Egiptul  Antic,  de  la  Christian  Tour,  cu  vizitele  și  excursiile  prevăzute  în  program,  adică:  Templul  Karnak,  Valea  Regilor,  Templul  lui  Hatshepsut,  Coloșii  lui  Memnon,  Templul  lui  Horus,  platoul  Giza  și  Muzeul  de  Egiptologie.  11  nopți  în  Africa  de  Sud  și  7  nopți  în  Egipt,  total  18  nopți,  notați,  vă  rog.  Gata  cu  Africa,  ce  urmează?

-                       Japonia.  Pot  să  spun  eu?  sare  Damaris,  romantica  grupului.  Vizităm  grădina  Palatului  Imperial  din  Tokio,  cascadele  Kegon-no-taki,  Templul  Apei  Pure,  Templul  Pavilionului  de  Aur,  Templul  Pavilionului  Ceresc  și  pădurea de  bambuși, renumită  pentru  peisajele  unice.  Căprioarele  din  Parcul  Nara,  doamna,  și  Todai-ji,  Marele  Templu  Răsăritean  cu  cea  mai  mare  statuie  a lui Buddha  din  lume.  Să  nu  uitați  că,  după  liceu,  visul  meu  este  să  devin  studentă  la  japoneză-engleză.  Total – 7  nopți.  Ah,  ce  uitucă  sunt:  neapărat  mâncăm  mochi  cu  pastă  de  fasole.  Nu  vă  strâmbați,  că  sună  mai  rău  decât  sunt  în  realitate.

-                      Pus  stegulețul,  putem  merge  în  India acum?

-                      Daaa,  Taj  Mahal,  oftează  Damaris. 

-                      Lasă, nu  mai  visa,  mergem  în  India  să  ne  plimbăm  pe  elefanți!  Dani  e  mai  pragmatic,  ca  toți  băieții.  Vizităm  memorialul  închinat  lui  Mahatma  Ghandi,  Indian  Gate  și  Palatul  Prezidențial.  Bineînțeles,  Minaretul  Qutub,  cel  mai  înalt  din  lume.  6  nopți  și  gata  și  stegulețul!

-                      Ce  rapid  ai  trecut  prin  India,  de  ce  te  grăbești  așa?

-                      Pentru  că  urmează  China,  doamna,  și  Marele  Zid  Chinezesc.  Piața  Tiananmen,  Orașul  Interzis  și  plimbare  cu  ricșa.  Musai  Stadionul  Național  din  Beijing  și  drum  drept  spre  gară,  la  o  plimbare  cu  trenul  de  mare  viteză  spre Xiʹan.  Și  pentru  că  tocmai  am  citit  despre  ea,  mergem să  vedem  Armata  Războinicilor  de  Teracotă.  6  nopți.  Cât  am  făcut  până  acum?  37  de  nopți  și   am  fost  doar  într-o  parte  de  lume.

Răzvan  a  tăcut  și  a  ascultat.  Acum  se  ridică  de  pe  scaun,  ia  un  steguleț  din  grămadă  și-l  înfige  hotărât  în  Peru. 

-                       De incași  ați  auzit?  Mergem  la  Urubamba,  Valea  Sacră  Incașă,  să  vedem  ruinele  marilor  temple  inca  și  porțiuni  din  ceea  ce  a  fost  sistemul  de  drumuri  care  străbătea  Munții  Anzi.  Mergem,  apoi,  la  Machu  Picchu,  vedem  ceasul  solar,  Templul  Soarelui,  Catedrala  din  Cusco  și,  dacă  s-ar  putea,  oaza  de  la  Huacachina.  Înconjurată  de  dune  uriașe  de  nisip,  aici  este  locul  ideal  pentru  sandboarding.  Zău  că  m-aș  încumeta  și  eu  la  o  tură.  Circuitul  de la  Christian  Tour  spune  8  nopți.  Marcat!

-                      New  York,  venim!

-                      Gata cu America de  Sud?  Vă  grăbiți  undeva?

-                      Normal,  la  New  York!  Central  Park  și  Fifth  Avenue,  că  de  astea  am  auzit  mai  mult.  Statuia  Libertății,  bineînțeles  că  o  admirăm  și  apoi  mergem  la  Niagara.  Mergem la  Casa  Albă  și  la  Memorialul  Lincoln.  Legăm  SUA  de  Canada,  facem  turul  Montreal  cu  autocarul,  mergem  la  Quebec,  la  Citadela  Fortificată,  Palatul  Regal  și  Basilica.  Trecutul  francez  și  britanic  comun  al  Canadei  este  extrem  de  interesant.  9  nopți  pe  continentul  nord-american  sună  foarte  atrăgător,  ce  ziceți?

-                      Ok,  până  acum  ați  ales  voi,  de-acum  a  venit  și  rândul  meu.  Vă  propun  Stelele  Nordului,  circuitul   Scandinavia.  Aterizăm  la  Helsinki,  căscăm  gura  la  panorama  orașului  din  port,  vizităm  catedrala  Luterană,  cu  cinci  cupole  verzi  și  coloane  corintice, bogat  ornamentate  și  facem  o  pauză  binemeritată  să  mâncăm  brânză  din  lapte  de  ren  sau  capră,  coaptă  pe  grătar  și  servită  cu  gem  din  mure  galbene.  Voi  nu,  dar  eu  da,  o  să  beau  și  o  cafea.  Ziua  următoare  vizităm  Stockholm,  Muzeul  Satului,  aflat  în  aer  liber,   cu  al  său  orășel  cu  alei  pietruite  și  grădina  zoologică  și  clădirea  Primăriei  unde,  în  salonul  albastru  și  salonul  auriu,  în  fiecare  an,  se  organizează  dineul  de  după  decernarea  premiului  Nobel.  Universitatea  Uppsala  vă  este  cunoscută,  nu?  Avem  ocazia  să  o  vizităm,  de-acolo,  apoi,  catedrala,  fostul  loc  de  încoronare  al  regilor  Suediei  și, mai  departe,  tocmai  spre  satul  Gamla  Uppsala,  pe  urmele  vikingilor.  Următoarea  destinație  -  Oslo.  Opera  Națională,  Palatul  Regal  și  Parcul  Vigeland,  să  vedeți  peisaje  și  sculpturi  cu  totul  și  cu  totul  ieșite  din  comun.  Pentru  mine  și  pentru  cine  mai vrea,  desigur,  delicioasele  Raggmunk -  clătite  de  cartofi,  carne  de porc  și  merișoare  sălbatice.  În  Goteborg  vizităm  cartierul  Haga,  iar  în  Copenhaga,  celebra  statuie  Mica Sirenă,  palatele  și, dacă  vreți  Frederiksborg -  muzeul  Național  de  Istorie  al  Danemarcei,  cea  mai  veche  construcție  ecleziastică  din  cărămidă  din  nordul  Europei.  Vreți  să  vedeți  nave  vikinge?  Dacă  da,  mergem  la  Muzeul  Navelor  Vikinge,  la  Roskilde,  care  adăpostește  fragmentele  a  cinci  nave  vikinge. Înainte  de  plecare,  parcul  de  distracții  de  la  Tivoli  este  al  nostru.  Total,  8  nopți.  Gata  stegulețele?  Pregătiți  pentru  următoarea  destinație?

-                      Mergem  la  Pariiiis!  Adică  Franța – Belgia – Germania, să  împușcăm  mai  mulți  iepuri  deodată.

Plecăm  de  la  Viena,  lăsând  în  urmă  Palatul  Hofburg  și  cafenelele  ei  faimoase,  care  vor  face  subiectul  unei  alte  călătorii.  Trecem  de  Munchen,  unde  vizităm  muzeul  bijuteriilor  și  obiectelor  miniaturale,  străbatem  Pădurea  Neagră,  locul  natal  al  Dunării  noastre,  cazinoul  de  la  Baden-Baden,  ajungem  la  Strasbourg  cu  peisaje  din  poveștile  fraților  Grimm  și  la  Reims,  la Catedrala  Notre-Dame,  unde  au  fost  încoronați  regii  Franței.  Paris!  Arcul  de  Triumf,  Turnul  Eiffel,  Domul  Invalizilor,  Champs  Elysees,  Place  Concorde.  Traversăm  Cartierul  Latin  spre  Universitatea  Sorbona,  Pantheon  și  Grădinile  Luxembourg.  Ne  delectăm  dimineața  cu  celebrele  croissant  cu  unt,  iar  seara,  croazieră  pe  Sena.  Parisul  nu  ne  va da  răgaz să  respirăm,  sunt  sigură,  continuă  cu  însuflețire  Damaris,   dar  trebuie  să  mergem  mai  departe,  la  Koln  și apoi  la  Frankfurt,  trecând  prin  Valea  Rinului  și  pe  lângă  celebra  stâncă  unde Lorelei  vrăjea  marinarii  cu  părul  ei  blond,  lung  și  cu  cântecu-i   dulce.  Aici  pauză  prelungită,  pentru  minunatul  desert  Germknӧdel,  găluște  din  ou,  zahăr  și  unt,  umplute  cu  gem  de  prune.

-                       Ținând  cont  că  în  toată  călătoria  noastră  ne-am  axat  pe  deserturi,  sperând  din  toată  inima  că  nu  vă  crește  glicemia  foarte  tare,  odată  ajunși  în  Budapesta,  vă  invit  la  Borkatakomba,  un  restaurant  cu  specific  unguresc  și  cu  program  artistic  de  dans  și  muzică  tradițională.  Da,  are  și  desert,  somlyi  galuska,  cu  cremă  de  ciocolată  și  frișcă,  dar  numai  după  ce mâncăm  bine  din  delicioasele  lor  preparate.  11  nopți.

-           Punct  terminus,  Budapesta  -  București,  ocolul  Pământului  în  fix  73  de  nopți, socotește  Dani,  matematicianul.

-                       Unde  ești,  Jules  Verne,  să-ți  recunoști  înfrângerea?  se  bucură  Irina,  cea  mai  mică  dintre  noi,  care  nu  s-a  dezlipit  nicio  secundă  de  hartă.  Doamna,  mai  avem  câteva  stegulețe,  ce  facem  cu  ele? 

-                      Mergem  spre  centrul  Pământului,  copii,  data  viitoare!

Articol  scris  pentru  SuperBlog  2019