marți, 13 septembrie 2016

Mi-e așa de dor...

        Pe cărări străjuite de foc, lesne se țes amintirile.
        Mama cocea dovleac în cuptor de aragaz și, în așteptarea feliilor de aur aburind, se păcălea singură că risipește jar la gura țestului, cu bunica.
        Și ei îi plăcea toamna. Ar fi fost în stare să strivească strugurii cu tălpile goale, să adoarmă torcând fuioare de lună plină în grădina din spatele casei, să viseze pe prispă, numărând merele care cad pe acoperiș. Și gutuile.
        Mama avea palmele pătate de dude negre, ca un copil ștrengar. Le strângea în pumn și le băga pe toate în gură, scuturându-și capetele baticului legat la spate, ca să n-o muște albinele.
        Mama cocea porumb sub cazanul de țuică de prună parfumată vânăt și ronțăia boabele cu cenușă cu tot,   bucurându-se până și de foiala frunzelor bătrâne de nuc, sub care se ascundeau găinile ei moțate, care nu voiau să doarmă în coteț.
       Mi-e așa de dor de ea, că-mi vine să tai duzii,  și gutuii,  și merii,  și prunii,  și trandafirii,  și crizantemele,  și tot ce-a pus ea în grădină. Să las pustiu, cum a lăsat ea când a plecat. 
      Poate că se-ndură și vine înapoi, să mă certe pentru pozna făcută.



duminică, 11 septembrie 2016

Super Blog 2016!





         M-am  hotărât!
         Mă  înscriu  în  ediția  de  toamnă  SuperBlog  2016!
         Și  n-aș  mai  fi  fost  eu  dacă începeam  de  la altă  ediție  decât  cea  de  acum,  adică  fix  cea  cu  numărul  13!
         Blogul  meu  a  fost  conceput  pentru  mine.  Jurnalul  meu.  Dar,  dacă  tot  există,  de  ce  să  nu  încerc?  Și  ce  dacă  am  depășit  un  pic,  doar  un  pic,  vârsta  de  16  ani,  vârsta  ideală  pentru  un  jurnal?  Voi  avea  numai  de  câștigat  din  această  experiență  pentru  că  tinerii,  cei  implicați  în  acest  proiect,  sunt  ancorați  într-o  altă  realitate  decât  am  fost  eu  la  vârsta  lor,  văd  lucrurile  dintr-o  perspectivă  diferită  față  de  a  mea.  Și  asta  este  foarte  bine.
         Hai  să  vedem  ce  înseamnă  cu  adevărat  blogosfera,  ce  provocări  se  lansează  și  cât  de  departe  pot  să  merg!
         Să  fie  într-un  ceas  bun!
       

marți, 6 septembrie 2016

            Astăzi   mi  s-a  schimbat  prefixul  cifrelor  adunate  buluc  în  poșetă.
Nu,  nu  la  telefon  și  nici  în  cartonașul  ăla  minune  care  începe  cu  Master  la  siglă.  Doar  la  buletin.  Îl  știți,  ăla  cu  poza  mereu  nereușită  și  cu  cnp-ul  care- ți  arată,  obraznic,   anul  nașterii.

http://www.catchy.ro/dragostea-adevarata-exista-am-stiut-o-la-optsprezece-ani-o-stiu-si-la-cincizeci/99739



            

joi, 1 septembrie 2016

TOAMNA




Oare are absolutul nume? Are, da, sigur că da! TOAMNA! 
De la culorile sale mi se va trage a doua moarte, de dragul 
ei voi bântui pe aleile căptușite cu frunze și picături de ploaie molcomă, de la gloanțele ei dulci de struguri mă voi mai înfășura încă o dată în straiele veșniciei.
Prima dată, însă, va fi de dorul tău!
Prima dată, însă, va fi din lipsa chipului tău!
Prima dată, însă, va fi pe urmele tale!