Din diminețile mele

 

-                      De  unde  miroase,  frate, că  nu  văd  nicio ceașcă  de  cafea!

-                      De  la  mine,  din  geantă!

-                      Ce  vorbești?  Ai   căni  pline  cu  cafea  în  geantă?  Nu  te  cred!

-                  Tu  vorbești  aiurea,  nu  eu!  Nu  căni  cu  cafea,  ci  doar  cafea!  O  cutie  sigilată  cu  cafea  proaspăt  prăjită.

-                   Și  tu  vrei  să  zici  că  o  cutie  nedesfăcută, și  în  geantă  încă,  miroase așa  de  tare?  Haida, de!

-     Punem  pariu?  Cine  pierde  bea  o singură  ceașcă  astăzi,  una  singură,  dar  o  prepară  toată  săptămâna, pentru  tot  biroul!

De  trei  decenii  și  mai  bine,  diminețile  mele  se  grăbesc.  Rezolvă  multe  în  timp  record,  ele,  diminețile,  apoi  prind  aripi  la  picioare, coborând  toate  cele  patru  etaje  și  traversând  bulevardul  spre  locul  meu de  muncă. 

De trei  decenii  și  mai  bine,  cafeaua mea  de  dimineață  mă  așteaptă pe  colțul  biroului.  Pentru  că,  fapt  deja  de  notorietate,  neurologii  și  toxicologii  au  ajuns la concluzia  că  zonele  creierului  responsabile  de  concentrare și  memorie sunt  impulsionate  de  cofeină. 

Doar  sâmbăta și  duminica, pe  când  moliciunea  așternuturilor  îmi  toarnă mie  plumb în  glezne,  iar  omului  de  lângă  mine   îi  netezește  calea  spre  bucătărie  și  spre  aparatul  de  cafea,  doar  atunci  cafeaua  de  dimineață   ne  răsfață  cu  arome  și  gusturi  sublime  acasă  la  noi.  Pentru  că,  nu-i  așa?,  activează  neurotransmițătorii  care  controlează  starea de spirit.  Stop  depresiei,  start  bunei  dispoziții,  bine  ați  venit  serotonină și  dopamină,  hormoni  ai  fericirii!

Și  atunci,  unde  aș fi  putut  eu  testa  mai  bine  gustul  și  aroma  cafelei  Etolia,  pe  care, sincer  vă  spun,  nu  am cumpărat-o  de  la  vreun  magazin  de  cafea,  ci   am  primit-o  spre  degustare  de  la  Kfea,  primul și  cel mai mare  Coffee  Shop  online  din  România,  dacă nu  pe  pielea  prietenilor și  colegilor  mei  de  muncă?

Să  ne  înțelegem,  însă:  doar  un  pic,  de  degustare!  Restul, partea  cea  mai mare  și  mai  bună,  rămâne  sub  lacăt  până  în  dimineața  de  sâmbătă.  Până când  freamătul  albastru  al  perdelei  din  dormitor  va  împrăștia  zbaterile   fierbinți,  delicate  și  parfumate  ale  cafelei,  în  ceașca  mea  preferată,  adusă  de  jumătatea  mea  mai bună  și  mai  matinală.      

 Este  clar,  cafeaua  vine  la  pachet  cu  o grămadă  de  beneficii pentru  sănătate,  inclusiv  prevenirea  declinului  cognitiv  asociat  anomaliilor  mintale.  Dar  orice lucru  bun,  consumat  în  exces  și  necorespunzător,  poate  acționa  și   în  sens invers. De  aceea,  am mereu  grijă  să  cumpăr  cafea  boabe,  intens  prăjită,  pentru  că  are  niveluri  mai  ridicate  de  antioxidanți.  Și,  da,  cel  mai  indicat  este  să  consumi  cafeaua  dimineața,  după  ora  nouă,  dar...  vreau  să-l  văd  eu  pe  ăla care  funcționează  până  la  ora  aia  târzie,  fără  măcar  o  înghițitură  din  lichidul  magic!

            Exact, magic!

            O  cafea  de  specialitate  se  simte  imediat.  Ochii  îi recunosc  curgerea  lină  și limpede,  ca  a  unei  picături  de  rouă  prelinsă  dintr-o  cupă  de  regina – nopții,  nasul  miroase  imediat  adierea  dătătoare  de fluturi  în  vârful  limbii,  iar  urechile  îi  înregistrează  șoapta  ca  pe  o  poveste  fermecată, într-o  seară  de  iarnă,  la  gura  sobei.  Și  dacă  toate  aceste  simțuri  îți  dau  de  știre  despre  magia  ei,  atunci  nu-ți  mai  rămâne  decât  să   o  sorbi  încet,  cu  grijă,  ca  să  nu-i  sfarmi  cristalele  de  catifea  și  să  dai  ocazie  și  papilelor  gustative  să  se  bucure.

             Cafeaua  mea de  dimineață ...  stai,  stai  un pic?  De ce de dimineață?  Păi, eu beau cafea și  la  prânz!  Seara, nu,  recunosc!  Seara  vreau  să-mi  întind  fiecare  părticică  din  trup  sub  plapumă,  să  fiu  leneșă  și alintată  ca  o  pisică,  iar  somnul  să  vină  repede, repede,  căci,  de  la  o  vreme  așa  mi  se  pare  și  că  dorm:  prea  repede!  Seara,  ca  întotdeauna,  de  altfel,  cafeaua  îmi  dă  energie,  prea  multă  chiar  și  nu  pot  risca  să  mă  foiesc  întocmai  ca  un  drug  de  porumb  pus  la  copt.  Nu  de  alta, dar omul  meu  doarme  așa  de  liniștit  și  de  cuminte,  încât  mi-e  frică  și  să  respir,  de  teamă  să  nu-l  trezesc. Mai  știi,  dacă  nu-l las  să  doarmă,  poate  că  dimineață  nu-mi  mai  face  cafea! 

            A,  mai  e  nevoie  să  spun  că  am  câștigat  pariul  la  birou?

            P.S.  pozele  îmi  aparțin,  dar  sunt  realizate  cu  sprijinul  binevoitor  (că  oricum  nu  avea  de  ales)  al  vecinului  meu  de  sacrificiu.

 

            Articol  scris  pentru  SuperBlog  2021!