Portugalia și bagajele

         Nu  este  deloc  ușor   să  mă  convingi  pe  mine  să  plec  într-o  călătorie.  Eu  sunt  fan  declarat  pe  viață  al  vacanțelor  petrecute  într-un  singur  loc,  de  preferat  la  malul  unei  ape,  fie  ea  și  gârla  de  la  mama  de  la  țară,  cu  umbrelă,  pălărie,  șezlong  și  cărți  din  belșug  și  la  discreție.

            

        Anul  ăsta,  omul  meu  mi-a  pus  ultimatum-ul  în  față:  ori  mergem  cu  mașina  la  plimbare  în   Portugalia,  ori  nu  mai  mergem  deloc.  Trebuie  să  vă  spun  că  la  plimbare  înseamnă  fără  hotel,  fără  pensiune,  decât  în  cazuri  de  uragane  și  taifun,  înseamnă  mâncat  în  parcări  și  picnic  pe  malul  vreunui  râu  amețit,  răsărit  el  știe cum,  în  calea  noastră.  Acum,  recunosc că  m-a  convins  de  la  cuvântul  Portugalia,  dar ...  să  mă  las  chiar  așa  ușor,  fără  promisiuni  dulci și  fără  niscaiva  mofturi?  Nu  se  poate,  dragă,  chiar  nu  se  poate!

-                       Ce-ar  putea  să  nu-ți  placă?  E o țară  foarte  colorată,  în  primul  rând,  cam  ca  tricourile  tale,  are  apă,  slavă  Domnului,  că  Atlanticul  e  aproape,  orașe  cățărate  pe  stânci  și  castele  la  discreție,  că  tot  visezi  tu  domnițe  și  cavaleri  peste  tot.

-                      Bine,  dar  cu  mașina???  O  să  fie  prea  obositor,  nu  cred  că  merită  efortul.  Mai  bine  plecăm  într-un  circuit,  cu  avionul,  avem  totul  planificat,  totul  asigurat  și  nici  nu  trebuie  să  ne  facem  griji  prea  mari  pentru  niscaiva  evenimente  nedorite  pe  parcurs.

-                      Gândește-te  la  partea  plină  a  paharului:  cu  avionul  musai  bagaj  limitat,  cu  mașina  noastră,  bagaj  suplimentar  și  pe  alese,  doar  pentru  tine.

-                      Nu  încerca  să  mă  cumperi,  că  nu  merge.  Cât  pot  să  bag  și  în  chichineața  ta  de  portbagaj?

-                      Eee,  surpriză,  dragă,  surpriză!  Mai  știi  ce mult  ți-a  plăcut  să  mergi  cu  rulota  lui  Fane  la  mare?  Ei,  bine,  el este  dispus  să  o  vândă  și  să  ne  lase  să  facem  o  tură  de  încercare  cu  ea.  Și  m-am  pregătit temeinic  pentru  asta,  că  mi-am  și  cumpărat  cârlig  Skoda  Octavia   nou- nouț,  semidemontabil,  cu  șuruburi  AutoHak  pentru  chichineață,  cum  îi  spui  tu  mașinii  noastre. 

-                      Mda,  se  schimbă  un  pic  datele  poveștii,  mă  las  eu,  chipurile,  convinsă.

Și,  uite  așa  se  face  că  am  golit  dulapurile  de  haine, că  am  împachetat  trei  perechi  de  adidași  și  trei  perechi  de  pantofi  cu  toc,  că  toate  cărțile  de  pe  noptieră  cumpărate  în  ultima  lună  și  nedeschise  încă,  au  sărit  în  sacoșa  albastră,  cea  mai  mare  sacoșă  pe  care  am  găsit-o  în  comerț  și  că  am  dat  o  fugă  la  magazin  și  mi-am  mai  cumpărat  două  pălării  de  soare,  că  celelalte  două  erau  cam  ponosite.  În  Portugalia  e  soare,  nu  glumă!  Și  astea  numai  pentru  mine!  Portugalia,  sosesc!

-                       Eu  sunt  curios  unde  o  să  mai  dormi,  se  hlizește  omul  meu,  cu  gura  până la  urechi.

-                      În  rulotă,  desigur!

-                      Și  bagajul  ăsta?

-                      Te  privește,  că  tu  mi-ai  promis  că  pot  să  iau  orice vreau.  Și-apoi,  străbatem  Europa,  dragă,  nu  ne  jucăm!  Hai,  fă-ți  și  tu  bagajele,  că  imediat  vine  vremea  să  plecăm.

Mai  știți  desenele  alea  animate  în  care  Jerry  fură  mâncare,  iar  Tom  asistă  uluit la  o  procesiune  de  cotlete,  bucăți  de  cașcaval,  struguri,  salam,  cârnați  și  alte  cele,  care  se  înșiruiau  cuminți  spre  căsuța  șoricelului?  Prin  fața  mea  defilau  vreo  două  cutii  cu  farfurii,  pahare,  tacâmuri,  prosoape  de  hârtie,  vreo  două  pături  și  perne  înfățate  frumos  cu  lenjeria  mea  imprimată  cu  flori  de  levănțică,  filtrul  de  cafea,  punga  de  cafea  și  zaharnița  plină  ochi.  Buuun,  înseamnă  că  bem  cafea  proaspătă  dimineața!  Un  rucsac  cu  vreo  trei  tricouri,  lenjerie  intimă  și  o  perechi  de  șlapi  și, pe  deasupra,  o  cutie  neagră,  lucioasă,  foarte  dubioasă  prin  prezența  și,  mai  ales,  prin  utilitatea  ei,  pe  care  nu  o  întrezăream  sub  nicio  formă.

-           Asta  pentru  ce-i?  mă  arăt  eu  contrariată.  Parcă  spuneai  că  nu  mai  ai  loc.

-                      Tocmai  pentru  loc  este.  Se  numește  cutie  portbagaj, cu  închidere  centralizată,  cu  prindere  pe  bare  transversale  și  cu  o  capacitate de  încărcare  de  50  kg.  Știu  cu  ce  bagaje  plecăm,  dar  nu  știu  cu  ce  bagaje  ne  întoarcem,  că  tu  ești  mai  imprevizibilă  decât  o  furtună  de  vară  și  nu  vreau  să  am  surprize.  

Și  tot  pentru  prevenirea  evenimentelor  neplăcute,  începând  de  azi  motorul  meu  se  mândrește  cu  un  scut  metalic  nou. 

-                      Scut?  Păi,  cine-l  atacă,  dragă?  De  cine  crezi  tu  că  trebuie  să  se  apere?

-                      De  praf,  de  gropi  și  de  borduri  înalte.  Să  nu  uităm  că  plimbarea  noastră  va  cuprinde  și  orașe  aglomerate,  nu  numai  autostrăzi  și   puteam  avea  probleme  serioase  din  cauza  denivelărilor.  Mi-ar  fi  fost  util  un  asemenea  scut  și  pentru  radiator  și  cutia  de  viteze  dar,  știi  cum  se  zice:  cu  răbdarea  treci  marea.  Poate  în  vacanța  următoare.  Să  vedem  ce  mai  am  aici:  cric,  ulei,  lichid  de  frână,  rezerva,  trusa  de  prim-ajutor,  stingător,  vestă  și  triunghi.  Actele  și  cam  atât,  am  uitat  ceva?  Vrei  cumva  să-ți  iei  și  bicicleta  cu  tine?  Tocmai  am  văzut  un  suport  pentru  două  biciclete,  cu  prindere  pe  cârligul  de  remorcare  și  nu  este  scump  deloc.

-                      M-ai  amețit  de  tot,  nici  nu  știam  că  există   asemenea  echipamente. De  unde  le-ai  mai  scos  și  pe  astea?

-                      AutoGedal,  evident.  Doar  nu  credeai  că  deții  monopolul  asupra  cumpărăturilor  online.  Și  acum,  să  pornim  la  drum.  Unde  vrei  să  mergem  prima  dată?

-                      La  Monsanto,  să  vedem  stâncile  dintre  case!  Sau ...  casele  dintre  stânci?!

foto  din  arhiva  personală

Articol  scris  pentru  SuperBlog  2019