toamnamea: Dragă Answear,

Sunt, deja, câțiva ani de când ne cunoaștem, nu-i așa? Câțiva ani buni de când îți răsfoiesc paginile de la cap la coadă și viceversa, descoperind, iar și iar, minuni nebănuite ascunse cu grijă.

Și, așa, ca între prieteni, m-am gândit să-ți scriu doar pentru că, uite, vine toamna și-și așterne, calmă și netulburată, paleta nestăvilită de culori, peste anul ăsta zăbăuc și fără de noroc.

Pentru că, uite, vine toamna cu de toate: și soare cald și mângâietor, și vânt rece și obraznic, și ceață umedă și învăluitoare, ba chiar și brumă sclipicioasă și înghețată.

foto din arhiva personală realizată de Fănică Nechițelea

Și-ți frunzăresc din nou filele, dragă Answear, pentru că toamna trebuie întâmpinată cum se cuvine, cu răspunsuri corecte la fiecare provocare lansată și, slavă Domnului, are ea grijă să ne provoace cum trebuie.

Căci ce-ar fi toamna fără dimineți mohorâte, azi și luminoase, mâine?

Ce-ar fi toamna fără foșnet arămiu în raze molcome de soare, azi și ploaie gri, mâine?

Și cum aș fi eu, toamna, fără eșarfele Moschino, fără fluturarea lor delicată în jurul gâtului meu, fără cântecul lor suav acompaniat de vânt și de tropăiala picurilor grei de ploaie?

Căci, dragă Answear, acum este vremea lor, a eșarfelor: nu-i nici prea cald, dar nici atât de frig, încât să te pui la adăpost sub un fular gros și pufos, din cele care sunt obișnuite să țină crivățul și zăpada la distanță.

Așadar, primul element, esențial și de netăgăduit aș putea spune, dintr-o garderobă corespunzătoare pentru toamnă, este eșarfa.

Dacă mă gândesc mai bine, chiar două: una albă, diafană, potrivită în fiecare moment al zilei și în fiecare combinație vestimentară ți-ar trece prin minte, indiferent că este o cină de afaceri sau una pasională și o eșarfă veselă, ca râsul acela zgomotos și molipsitor auzit în tramvai și de care nu te poți desprinde până nu îi ții isonul, colorată ca o pictură naivă, potrivită și pentru plimbări romantice în parc, dar și pentru după- amieze confortabile, la o cafea cu prietenii.

Și dacă tot vorbim de garderobă, știi la ce nu pot eu să renunț în ruptul capului, toamna? Cardiganul, da, despre el este vorba!

Moale și delicios, mai delicios decât orice castană fiartă și înmuiată în ciocolată fierbinte, învăluitor ca o îmbrățișare și mai călduros decât focul care trosnește în sobă și care te toropește încet și sigur.

Un cardigan exact ca cele de la Mango, de calitate superioară, cu modele moderne și prețuri extrem de accesibile.

Dragă Answear, sper că nu te-am plictisit deja, pentru că abia acum mi s-a stârnit pofta de povestit.

Păi, cum adică? Putem noi să vorbim despre toamnă fără să dăm o raită pe la raftul cu botine? Păi cum altfel am străbate noi drumul până la locul de muncă și înapoi, păi cum am răvăși noi frunzele din parc sau cum altfel ne-am bucura noi de băltoacele din cale fără o pereche de botine elegante și ușoare?

De obicei, eu mă atașez ușor de lucruri și nu renunț cu una cu două la ele, așa că mereu am încercat să-mi cumpăr ceva durabil, rezistent și pretabil cât se poate la schimbările bruște din lumea modei. Încălțămintea face parte din această categorie, chiar cap de listă, deci o pereche de botine trebuie să întrunească o grămadă de calități: ușoare, călduroase, rezistente la apă, comode și, neapărat, frumoase.

Și dacă tot vorbim despre botine, un toc delicat și potrivit de înălțime suspină, cu siguranță, după o rochie tricotată, cu guler înalt și mâneci lungi, ce-ți îmbracă silueta ca un abur de zori de zi și-ți șoptește povești de seară cu amintiri din alte vremuri și alte meleaguri. Poate crezi că exagerez cu rochia trecută drept accesoriu de bază și de nelipsit dintr-o garderobă de toamnă dar, să fim serioși, femeile iubesc rochiile, iar rochiile adoră femeile.

Și plouă, plouă toamna, dragul meu prieten, mărunt și molcom, parcă fără de început și fără de sfârșit, așa că eu mai am și o geacă impermeabilă, nici prea lungă, nici prea scurtă, colorată atât cât să se încadreze în peisaj, dar să mă și scoată din anonimat și ușor de asortat la ținutele lejere care mă caracterizează.

Iar cu geaca, să vezi și să nu crezi, merge de minune o pereche nouă de blugi. Nu cred că există cineva care să poată spune: am prea multe perechi de blugi, nu-mi mai trebuie.

Păi, nu? Blugii merg cu orice, oriunde și oricând. Nu numai cu geaca sus amintită, dar și cu botinele despre care am vorbit atât, pe care le completează de minune, la o lungime rezonabilă cât să se pună reciproc în valoare.

Căci ce-ar fi toamna, dragă Answear, fără micile noastre răsfățuri?

Căci ce-aș fi eu, toamna, fără o geantă încăpătoare pentru toate aromele preferate, pentru toate amintirile căpătate și de care nu mă pot despărți, o geantă în armonie cu frunzele, cu zborul păsărilor călătoare, cu mine și cu dorurile mele?