Mamei i-ar fi plăcut Băcănia Tei

 

          Mamei  îi plăcea  grădinăritul.  Ar fi  fost  în  stare  să  petreacă  toată ziua  printre  straturile  de  roșii,  ceapă, ardei,  castraveți  și  vinete,  fără  să-i  fie  foame  sau  sete  și  fără  să  obosească.

            Se  trezea  dimineața,  pregătea  micul-dejun  pentru  ea  și  pentru  tata  și  apoi  pleca  în  grădină.  Rămânea  tata  să  deretice prin  casă,  să  pună rufele la spălat, să  le  întindă  afară,  în  bătaia  soarelui  și  a  vântului  și  chiar  să  gătească  pentru  prânz. Nu  mai  risca  să  o  lase  pe mama  să  gătească.  De  vreo  câteva  ori,  mama  a  pus oala  la  fiert,  pe  aragaz,  și  a plecat  în  grădină.

-                       Mă  duc  doar  să  văd  ce s-a mai  copt  pe  vrej, zicea  ea,  cu  aerul  ei  cel  mai  nevinovat.  Și  dusă  era.   În  urma ei,  tata  trebuia să  intre  în  bucătărie  echipat ca  un  pompier,  să  oprească  aragazul,  să deschidă geamurile și  să o ia de  la  capăt  cu  gătitul,  că  altfel  nu  ar  fi  avut  ce  să mănânce.  Cât  despre  oale ... aveau  berechet  de  schimb  pentru  câini  și  găini!

Toamna, mama   punea  conserve.  Ar  fi  mai  simplu  să  enumăr  ce  nu  făcea,  pentru că  existau  foarte  puține  lucruri  care  nu  se  aflau  pe  lista  ei.  Și  nu  făcea  câte  un  pic  din  fiecare,  nu,  ferit-a  Sfântul!  O  porție  pentru  ea,  una  pentru  mine,  una  pentru  fratele  meu  și una pentru fiică-mea,  că,  de,  se  mutase și  ea la casa  ei  și  cine  să-i  facă, dacă  nu  bunica?

De  când a  plecat  mama,  însă,  mi  s-a  dus  și  mie  domnia.  Nu  mai  pot  aștepta să-mi  vină  toate de-a  gata,  de-acum  trebuie  să  le  fac  singură,  cu  deosebirea  că  mama  stătea  la  țară, iar  toate  ingredientele  ei  proveneau  din  grădina  din  spatele  casei,  crescute  și  îngrijite  cu  dragoste, cu  căldura  sufletului  ei  și  grija  ei  pentru  sănătatea  și  bunăstarea  noastră. 

Ingredientele  mele  ...  ca  la fiecare  dintre  noi,  achiziționate  de  pe  piață,  de la  producătorii  locali,  în  speranța  reînvierii  și  păstrării  gustului  bun, de-acasă,  de  la  mama.

Am descoperit  de  curând  Băcănia  Tei.  Și  pe  tanti  Gica, și  pe  gospodarii din  Mihăilești, Buzău  și  a  lor  Cooperativă  Agricolă.  Numitorul  lor  comun?   Grija  pentru  păstrarea  rețetelor  tradiționale  românești,  încurajarea  consumului  de  alimente  sănătoase  și  naturale  și  economisirea  timpului  alocat  gătitului  de  către  fiecare  dintre  noi.  Plus, Băcănia  Tei, care  comercializează   produsele  lor.

Să fim  serioși,  cui  nu  i-ar  plăcea  să  mănânce  numai  legume  de  la  țară, un  pui crescut  natural  sau  mezeluri  naturale?

Să  o  luăm, totuși, cu începutul.  Am  comandat  de  la  Băcănia  Tei  câteva produse,  pentru  degustare,  evident.  Din  păcate  pentru  noi,  cei  din provincie,  nu  se  pot  livra,  încă,  decât  produsele  neperisabile,  cum  ar  fi  cele  din  categoriile  Cămară,  Dulciuri  și  snacks  și Băuturi.  Încă.  Dar  eu  sunt  optimistă  și  aștept  momentul  potrivit  pentru  o  brânză  de  oi  maturată  de  Mihăilești.  Deocamdată, am  primit  și  am  savurat  deliciosul  sos  Vraja  Busuiocului -  iuțel,  sos  la  flacără  din   ardei  copt  și  suc  de  roșii,  sos  la  flacără  -  iuțel    și  ...  mi-e rușine  să  recunosc,  dulceață  de  smochine  cu  miez  de  nucă.  

Am  atârnat  în  cui  puiul  meu de  diabet  pe  care  mă  chinui  să-l  combat  de  câteva  luni  și  am gustat  dulceața.  Timp de  o  săptămână.  În  fiecare  zi.  Câte  un  pic,  amăgindu-mă  cu  speranța  că  nu  se  va  cunoaște duminică,  pe  glucometru.  S-a  cunoscut!  Dar  și  dulceața  s-a  terminat  și  pot  să  vă  spun  cu  mâna  pe  inimă  că  a  fost  perfectă.

Duminica  este  ziua  meselor în  familie.  Duminica  gătim  ceva  bun,  ceva  ușor, ceva nou.

Așa  că,  în  această  duminică,  meniul  nostru  s-a  bazat  pe  sosurile  comandate. 

Aripioarele  mele  dulci-picante  s-au  terminat  imediat.  Adică, mă  întreb  încă  dacă  au  fost  cu  adevărat  sau  numai  mi-am  închipuit.  Mă  alint,  stați  liniștiți,  că  știu  sigur  că  au  fost,  martor  fiindu-mi  filmulețul  realizat  în   colaborare  cu  adolescentul  din  dotarea  proprie,  care  a  fost,  de  altfel,  și  degustătorul  principal.

Mamei  îi  plăcea  grădinăritul.  Îi  plăceau  roadele  bogate, așteptându-și  cuminți, aninate  pe  vrej,  rândul  la   cules  și  conservare.  Mâinile  pricepute  ale  mamei  făceau  minuni  cu  fiecare  dintre  ele.

Mamei,  sunt  sigură, i-ar  fi  plăcut  Băcănia  Tei.  Sunt  sigură  și  că  ar  fi  fost  în  stare  să  facă  schimb de  rețete,  de  sfaturi  practice,  de ingrediente  secrete,  naturale  și  sănătoase.  Până  la  urmă,  împărtășeau  același  scop:  o  alimentație  bazată  doar  pe  ingrediente  proaspete  și sănătoase. 

 

Articol scris  pentru  SuperBlog  2020!