Între seriale și adevărul gol - goluț

 

           Se  prăvale  iarna peste  noi,  încet  și  sigur,  iar  tresărirea  delicată  a  perdelei  lasă  să  se  întrevadă  flori   albe  de  brumă  pictate  pe  fereastră.

            E  frig  tare  afară,  dar  nici  nu  ninge  încă.  De-ar  cădea  steluțe  argintii  de  sus,  din  cer,  s-ar  mai  înmuia  atmosfera, s-ar  mai  limpezi  și  ne-ar  arăta  nouă,  cei  din  fiecare  zi  și  din  fiecare  univers,  cea  mai  sclipitoare  față  a  lumii  ăsteia  zăpăcite.    

            E  cald  și  bine  acasă,  adăpost  și  redută  în  fața  zilelor  gri,  depresive  sau  melancolice.   Și  în  momente  grele,  aninate  de  umerii  noștri  ca   niște  poveri  imposibil  de  purtat,  acasă  ne  găsim  alinarea.  E  cald  și  bine  acasă  și-i  frig  și  întuneric  afară!

            Eu  sunt  nebună  după  seriale.  Seriale polițiste,  seriale  cu  avocați  și  seriale  cu medici.  Inevitabil,  toți  sunt  eroi,  toți   luptă pentru  salvarea  și  mântuirea  celorlalți.  Nu  sunt  eșecuri,  nu  sunt  rebuturi, iar  personajele  negative  sunt,  în  cele  din  urmă,  pedepsite.  Știu, este  o  utopie,  dar  am  avut,  la  un  moment  dat,  nevoie  turbată  de  a  vedea  doar  binele,  eroismul  și  sacrificiul  din  semenii  mei.  

            Așa  am  răzbit,  așa  m-am  ridicat  și  așa  mi-am  reluat  circuitul  în  viața  de  zi  cu  zi. 

            Serialele  cu  medici  pun  pe  tapet  cazuri  grave  și  foarte  grave, iar  unele  dintre  ele,  cele  mai  multe,  de  fapt,  sunt  absolut  reale,  decupate  din  arhivele  marilor  spitale  din lume.  Doar  deznodământul  este  altul.  Căci, ce  rost  ar  mai  avea  să  te  uiți  la  un  film  în  care  eroul  este  neputincios,  iar  pacientul moare,  nu-i  așa?   Pentru  asta,  trebuie  doar  să  te  uiți  pe  fereastră,  în  lumea  de  afară.

            Și  așa  am  luat  eu  la  cunoștință  despre  vindecările  miraculoase  datorate  celulelor  stem  recoltate  la  naștere.  Auzisem  de  așa  ceva,  dar  la  modul  cel mai  general  cu  putință,  iar  serialele  respective  m-au  pus  pe  gânduri, în primul  rând  pentru  că  nu  toate informațiile  prezentate  în  filmul  respectiv păreau  credibile.  Îmi  place  să  cred că  încă  mai  pot  face  diferența  între  adevăr și  licențele  artistice,  măcar  într-o  proporție  rezonabilă, dacă  nu  sută  la  sută.

În România,  Cord  Blood  Center, prima  bancă  de  celule  stem,  deține  două  laboratoare  de  procesare  și  două  bănci  de  stocare  și,  datorită  faptului  că  funcționează  de  peste  14  ani,  iar  mii  de  părinți  au  decis  să  apeleze  la  serviciile  acesteia,  eu  cred  că  este  foarte  important  ca  oamenii   să  fie  informați  corect,  să  discearnă,  în  cunoștință  de  cauză,  între  realitate  și  mit.  

Nu  pot  să  afirm  că  sunt  persoana  cea  mai  îndreptățită  să  vorbească  despre  așa  ceva,  departe  de  mine  gândul!  Dar  am  fost  curioasă,  am  citit  un  pic  și  pot  doar  să   dau  mai  departe  ceea  ce  am  înțeles  eu.

 

            De  fapt,  sintagma  celule  stem  este  folosită  pe  scară  largă  și  cu  înțeles  vag,  universal.  Din  sursele  disponibile  pentru  recoltare  la  naștere,  adică  sângele  de  cordon  ombilical,  țesutul  de  cordon  ombilical, sânge  din  placentă  sau  chiar  placenta  în  totalitate,  se  pot  obține,  prin  procesare,  până la  25  de  unități  stocate  în  condiții  de  criogenie  de  diferite  tipuri  de  celule  stem:

-          Celule stem hematopoietice din sângele ombilical;

-          Celule stem mezenchimale din țesutul de cordon ombilical și țesutul placentar;

-          Celule stem hematopoietice din sângele din placentă, respectiv țesutul placentar;

-          Celule stem endoteliale din placentă. 

Nu  există  fericire  mai  mare  decât  momentul  nașterii  unui  copil.  Momentul acela  în  care  știi  că  trupul  și  sufletul  tău  au  dăruit  universului  o  parte  din  ele,  momentul  în  care  s-a  multiplicat,  ba  chiar  s-a  înmiit  dragostea  ta,  momentul  în  care  viața  a  triumfat!  Atunci, în  momentul  acela,  există câteva  minute  vitale,  care  pot  schimba  destine  prin  simple  umplere  a  unei  pungi  cu  sânge  ombilical. Ulterior,  aceasta  va  ajunge  la  o  bancă  de  celule  stem,  unde va  fi  verificată,  procesată și  stocată.  Și  totul  fără  riscuri,  fără  durere,  fără  suferință,  nici  pentru  mamă,  nici  pentru  nou-născut.

Comparativ  cu  alte  surse  de  celule  stem,  cele  din  sângele  ombilical  prezintă  caracteristici  imposibil  de  depășit:  nu  au  fost  afectate  de  infecții,  de  medicamente,  de  radiații   și,  fiind  foarte  tinere,  au  capacitate  mare  de  multiplicare  și  diferențiere  celulară  pe  durata  stocării.  Totodată,  este  lucru  dovedit  că,  în  afara  celulelor  stem  hematopoietice,  sângele  ombilical  găzduiește  și  alte  tipuri  de  celule  utile  pentru   multe  afecțiuni. 

Primăvara  ar  trebui  să  renaștem.  Să  înmugurim,  apoi  să  înflorim,  întocmai  ca  un  copăcel  tânăr,  aflat  în  primii  lui  ani  de  viață.  Primăvara  ar  trebui  să  râdem,  să  alergăm  prin  parcuri,  alături  de  copii,  de  câini  și  pisici,  sub  privirile  îngăduitoare  ale  bunicilor.

Primăvara  asta,  însă...  afundată  în  fotoliul  meu  cu  suport  retractabil  pentru  picioare,  am  aflat  despre  povestea  unui  copil  în  scaunul  cu  rotile.  Într-un  serial,  evident!  Și  când  vizionezi  asemenea  seriale,  mai  că-ți  vine  să  ieși  val-vârtej  din  casă  și  să  o  iei  de  nebun  pe  munte,  peste  văi  și  ape,  doar  ca  să-ți  dovedești  că  poți.  Copilul  cu  pricina,  sportiv  de  performanță,  a  suferit  un  accident  pe  terenul  de  fotbal.  Și-a  fracturat  coloana  și,  într-o  fracțiune  de  secundă,  s-a  trezit  infirm  pe  viață.  Sfătuiți  de  mai  mulți  medici,  care  le-au  garantat  succesul  deplin  printr-un  transplant  de  celule  stem,  părinții  au  hotărât  să  mai  aibă  un  copil.  La  nașterea  acestuia,  au  fost  recoltate  probe  de  sânge  ombilical,  dar  și  sânge  placentar,  țesut  ombilical  și  țesut  placentar.  După  șase  ani,  copilul  era  tot  în  scaun  cu  rotile,  dar  celulele  procesate  și  stocate atunci,  au  fost  folosite  pentru  cel  de-al  doilea  copil,  diagnosticat  cu  anemie  aplastică. Inițial,  s-a  căutat  un  donator  compatibil,  pentru  un  transfer  alogeneic,  dar  a  fost  imposibil  să  găsească  unul,  iar  singura  lui  șansă  a  fost  utilizarea  grefei  proprii  de  sânge  placentar.

Mi-a rupt  sufletul,  recunosc,  dar  m-am  și  îndoit  de  veridicitate.  Și  am  purces  la  documentare,  descoperind  astfel  un  caz  asemănător,  de  data  asta  real  sută  la  sută,  pe  cordcenter.ro,  Poveștile  tratamentelor  de  succes.

Orice  poveste  are  două  fețe,  întocmai  ca o  monedă:  una  strălucitoare  de  să-ți  ia  ochii  și  alta  mai  ștearsă  la  imagine,  dar  cu  impact  mai  mare  din  punct  de  vedere  emoțional.  Partea  strălucitoare  s-a  dovedit  a  fi  falsă,  un  ambalaj  menit  doar  pentru  publicitate,  pe  când  adevărul  ascuns  în  varianta  modestă  ți  se  imprimă  adânc, pentru  veșnicie  în  suflet  și  în  inimă.  Așa  a  fost  și  în  serialul  cu  pricina: partea  cu  scaunul  cu  rotile  a  fost  falsă,  creată  special  pentru  impresie,  pentru  că  transplantul  cu  celulele   din  sângele  ombilical  nu  vindecă  fractura  de  coloană.

Dacă  ar  putea  vorbi,  celulele  din  sângele  ombilical  ar  spune  răspicat  că  nu  sunt  un  panaceu.  Că  nu  tratează  orice  boală,  că  nu  vindecă miraculos.  Sunt  pași  importanți  făcuți  în  tratarea  multor  boli,  dar  sunt  și  speranțe  pentru  rezultate  deosebite  în  domenii  în  care,  acum,  nu  se  poate  face  nimic.  Viitorul  se  schimbă  de  la  o  clipă  la  alta,  iar  soluțiile  se pot  ivi  când  nici  nu  te  aștepți,  de  la  cine  nu  te  aștepți  și  printr-un  procedeu  pe  care  nu  ai  cum  să-l prevezi.  Studiile  se  desfășoară  în  permanență,  de  multe  ori  în  anonimat,  dar  cu  rezultate  surprinzătoare  și  uimitoare. 

Despre  celulele  din  țesutul  placentar,  alte  vești,  alte  povești.  Nu  vreau  să  intru  în  amănunte,  nu   agreez  ideea  de  placentofagie,  mai  ales  că  nu  are  niciun  suport  științific.  Și  nici  ideea  de  a  transforma  placenta  în  alifie,  sau  în medalion,  sau  în  cine  știe  ce  alt  obiect  de  folosință  îndelungată.  Chiar  într-un  tablou   agățat  pe  perete,  care  se  presupune  că  vindecă  și  ocrotește.  Sunt  modalități  de  folosire  a  unui  produs  biologic,  de  altfel  foarte  important,  fără  nicio  dovadă  medicală  în  ceea  ce  privește  eficacitatea.  

Țesutul  placentar  exprimă  niveluri  scăzute  de  HLA -  mai  pe  înțeles,  un  marker  prin  care  se  determină,  printre  altele,  compatibilitatea  în  cazul  unui  transplant,  reducând  semnificativ  un  răspuns  negativ la  acesta  și,  implicit,  șansele  de  apariție  a  unor  efecte  adverse.  De  aceea  este  foarte  importantă  recoltarea  de  țesut  placentar  la  naștere. 

În  luna  noiembrie,  s-a  efectuat  cel de-al  șaselea  tratament  cu  probe  utilizate  în  România,   ajungându-se  la  51  de  grefe  eliberate  pentru  transplant. La  ora  actuală,  datorită  acestui  fapt,  Cord  Blood  Center  este  lider  în  Europa.

Se  prăvale  iarna peste  noi,  încet  și  sigur,  iar  tresărirea  delicată  a  perdelei  lasă  să  se  întrevadă  flori   albe  de  brumă  pictate  pe  fereastră.

E  frig  tare  afară,  dar  nici  nu  ninge  încă.  E  cald și  bine  în  casă,  iar  în  seara  asta,  înfășurată  în  pledul  meu  albastru  și  moale,  urmăresc  un  nou  episod  din   serialul  meu  preferat  cu  medici. 

Îmi  plac  tare  oamenii  care  ajută  alți  oameni,  dar,  cel  mai  mult  îmi  place  când  învăț  lucruri  noi.  Și  când  pot  să  dau  artisticului  ce-i  al  artisticului  și  să păstrez  pentru  mine  informația  reală  și  adevărul  gol-goluț.

 

Articol  scris  pentru  SuperBlog  2020!