marți, 12 octombrie 2021

Iubesc siropul de tuse!

 

          Prietenia  mea  cu  Fares  durează  de  ceva  timp. 

        Data  exactă  în care  a  început  nu  pot      spun,  dat  fiind  faptul,  recunoscut  de  toată  lumea,    relația  mea  cu  cifrele  este   una  de  tip  paralel.  Adică,  nu  ne  vom  întâlni  niciodată. 

          Dar,  împrejurările  în  care  s-a  întâmplat,  da.  Ce  mai  tura-vura,  sunt  filoloagă  din  naștere,  deci  cuvintele,  tablourile  și  asocierile  dintre  ele  îmi  sunt  extrem  de  apropiate.

         După  evenimentele  din  Decembrie  1989,  dezvoltasem  toți,  fără  excepție,  o  predilecție  marcantă, de-a  dreptul  bolnăvicioasă,  pentru  tot  ceea  ce  avea  o  etichetă  străină  lipită  în  colț.  Cu  cât  era  mai  de  departe  proveniența,  cu  atât  era  mai  sigură  calitatea  înaltă  a  produsului.  Cu  cât  erau  mai  multe  ingrediente  cu  iz  de  chimie  în  componența  unui  medicament,  cu  atât  era  mai  evidentă  și  mai  rapidă  vindecarea.  Ce  E-uri,  frate,    pe  atunci  le  admiram  ca  pe adevărate  nestemate!

          Și  nu  o zi,  două.  Ani  întregi  în  care  toate  produsele  sclipicioase  și  fără  valoare  adevărată  au  intrat  în  viața   noastră,  iar  noi  le-am  îmbrățișat  cu  căldură.

          Șansa  mea  de  a    vindeca  de  această  nebunie  a  fost,  surprinzător,  dragostea  pentru ...  siropul  de  tuse.  Da,  siropul  de  tuse.

          Nu  aveam  mai  mult  de  cinci  ani  pe când  o  escapadă  fără  geacă  și  fără fular,  în  plin  noiembrie  vântos   de  Bărăgan,  mi-a transformat  gâtul  într-un  tunel  de  glaspapir,  roșu  intens,  din  care  ieșea  un  fel  de  gâjâit  macabru  și  o  tuse  seacă,  atât  de  seacă  și  de  profundă  încât îmi  provoca  dureri  insuportabile. 

          Evident,  mama  m-a  teleportat  direct  la  medic  și  de  acolo,  la  bunica  acasă,  singura  în  stare      doftoricească  și      îngrijească  fără  încăpățânări  și  îndărătnicii  din  partea  mea.  Foarte  important  de  menționat:  bunica  era meșteră  mare  în  adunatul  și  uscatul  plantelor  și  fructelor  de  leac,  după  cum  le  numea  ea.  Iar  ceaiurile  ei  ...  băutură  pentru  zei  și  descântec  de  rău,  parol!


foto  din  arhiva  personală

           Mmmm,  ce  bun  era,  Doamne,  siropul  de  tuse:  dulce și  aromat,  de  parcă  toate  florile  din  grădină  se  îngrămădiseră  în  sticluța  aia  mică,  maro,  păzită  cu  strășnicie  de  bunica.  Numai  ea  știa  de  ce,  dar  eu  o  uram  de-a  dreptul  pentru  asta!  Și  unde  mai  pui    durerea  de  gât  și  tusea  dădeau  înapoi,  speriate  de  sirop!  Eram  convinsă  de  asta!

          Vigilența  unui  copil  care  își  dorește  ceva  cu  ardoare  este  greu  de  înșelat,  așa   prima  abatere,  adică  lipsa  bunicii  din  casă  mai  mult  de  jumătate   de  oră,  mi-a  dat  posibilitatea      cațăr  pe  scaun  și    șterpelesc  în  voie  sticluța  de  pe  polița  înaltă  de  după  bufet.  Și,  trage-i,  nene,    apuc      satur  înainte      prindă  careva!

          Nu  bunica  a  fost  cea  care  m-a  dibuit,  ci  fratele  mai  mic  al  mamei,  pe  care-l  cheamă  Stelu,  apărut  tam -  nesam,  el  știe  de  unde. 

          El  striga  la  mine      opresc,  trăgând  de  sticluța  din  mâna  mea,  eu  strângeam  ca o  furie  recipientul,  țipând  mai  tare  decât  el:

-           Ia  mâna  de  pe  săop,  Schelule,  ia  mâna  de  pe  săop!

Mare  hărmălaie,  mare,  terminată  cu  victoria  lui,  evident,  și  cu  neîmplinirea  poftei  mele  pentru  licoarea  minunată.

Și  asta  m-a  salvat,  ținându-mă  departe  de  antibiotice  luate  la  grămadă,  cu  sau  fără  prescripție  medicală,  după  cum  era  trendul  la  zi.

M-a  binecuvântat  Dumnezeu    locuiesc  într-o  zonă  vecină  cu  raiul  pe  pământ, în  care  culorile  și  mirosurile  se  întrec  în  splendoare  și  răsfăț.  Valea  Jiului!  Peisaje  de  vis,  cu  plante  tămăduitoare,  flori  înmiresmate  și  ape  șugubețe  și  cristaline  la  tot pasul.


Uricani.  foto  din  arhiva  personală

Și  tot  bântuind  eu  după  siropuri  de  tuse  prin  farmacii,  gândind  în  avanpremieră  la  iarna  care-mi  va   afecta,  negreșit,  copiii,  am dat  de  o  etichetă  nouă:  Plantusin.

 Trebuie    recunosc    atunci  habar  n-aveam    la  o  aruncătură  de  băț  de  Valea  Jiului,  peste  munte,  la  Orăștie,  se  întindea  o  adevărată  comoară  la  picioarele  noastre.  Plante  medicinale  cultivate  cu  grijă  și preparate  după  cele  mai  riguroase  reguli  și  cu  cele  mai  sofisticate  mașini  și  unelte.  Ca    nu  mai  vorbesc  de  farmacistul  Farago,  personalitate  marcantă  în  lumea  științifică  din  perioada  interbelică,  de  care  nu  auzisem  niciodată.  Și,  cu  toate  acestea,  numele  lui  va  semnifica,  întotdeauna,  excelența  pe  piața  remediilor  și  a  ceaiurilor  din  plante  medicinale.

Iubesc  toamna.  Chiar  și  ploaia  o  iubesc,  deși,  acum,  mai  mult  de  după  perdea,  de  la  adăpost.  

toamna  la  Uricani. foto  din  arhiva  personală.

Îi  las pe  nepoții  mei,  Darius  și  Yannis,    se  bucure  de  bălți,  de  frunze  galbene  cu  forme  ciudate,  de  vântul  care  le  ciufulește  moțul  de  la  căciulițe.  Adică,    se  bucure  de  copilăria  întreagă,  pentru    am  leac  puternic  împotriva  răcelilor  și  tusei.

Sunt  familiarizați,  evident,  cu  întreaga  gamă  Plantusin:  ceaiuri  la  plic,  capsule  moi  care  ușurează  expectorația,  sirop  cu  miere  și  propolis,  comprimate  de  supt.  Eu  le-am  povestit  și  le-am  oferit,  ei  au  ascultat și  au  primit.  Și  au  înlocuit  dragostea  mea  pentru  siropul  de  tuse  cu  dragostea  lor  pentru  vitamina  C  și  comprimatele  pentru  gât. 

Bomboane  sănătoase,  așa  le-au  botezat. 

foto  din  arhiva  personală.

Alegerile  mele,  atunci,  au  fost  ale unui  copil.  Mai  târziu,  au  fost  pentru  copiii  mei.  Iar  acum,  după  ani,  tot  pentru  copii.  Copiii  copiilor  mei. 

  nu    închipuiți,  însă,    mie  mi-a  trecut. Nicio  șansă.  Iubesc  siropul  de  tuse!

 

Articol  scris  pentru  SuperBlog  2021!

 

 

           

           

           

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu