Deci... n-am mai ținut
un
jurnal de prin
clasa a șaptea, de când filfizonul de Virgil
mi l-a furat din
bancă, în pauza
mare și mi-a scris pe
prima pagină că mă
iubește și că este
trist că eu nu îl bag în
seamă. M-am supărat, am
țipat la el,
l-am amenințat că-l
spun mamei că
este obraznic și
am jurat că
nu voi mai
scrie niciodată într-un jurnal. Și toate acestea,
de ce credeți?
Pentru că eu
eram îndrăgostită de
Alex, care s-a
uitat urât la
Virgil și, de-atunci,
nu m-a mai
rugat să învăț la română cu
el. O
adevărată dramă la timpul
acela și nu am
trecut ușor peste ea.
Mi-au trebuit câteva
zile bune, să știți, nu
glumesc!
Ei, uite
că acum scriu
în jurnal! Niciodată
să nu zici
niciodată, nu-i așa?
Păi, și
ce altceva să
fac? Am terminat de șters
geamurile, am
spălat tot ceea
ce se putea spăla,
am reorganizat biblioteca
și acum zac lată
în fotoliul cel mare din
sufragerie. Mi-e foame,
e adevărat, dar cum nu-mi place
ioc să gătesc,
înghit în sec
și aștept ca omul
meu să-și termine
telemunca și să
pregătească el ceva.
Are un talent incredibil la
bucătărie și, ca o
soață iubitoare ce-i
sunt, mă sacrific
și îl las pe
el responsabil cu hrana
noastră cea de toate zilele.
Și, iată-mă cu laptopul
în brațe, încercând să-mi
aduc aminte cam
ce se scrie
într-un jurnal. Parcă
se începea cu
activitatea de dimineață, se
continua cu cea
de după-amiază și se termina, evident, cu activitatea de
seară. Doar că, acum,
în plină pandemie și izolare de
voie - de
nevoie, activitatea este exact aceeași pe
tot parcursul zilei.
Ce-ar fi să
dau eu o
raită pe la
magazine, că tare
mi-e dor de o ședință
fulger de shopping?
Stați, nu săriți
pe mine, nu
dați cu pietre, că
sunt magazine online,
desigur. Mare invenție, mare,
domne! Stai acasă, în papucii
tăi calzi și
cumperi orice dorește suflețelul tău. Mare invenție!
Ne bate
la ușă Black
Friday, dar mie
îmi bate cel
mai mult Black Friday
pe ANSWEAR.ro, că acolo
mă interesează în mod special.
Pandemia asta a adus
cu ea și un
lucru bun: stând
acasă zi și
noapte, am avut
timp să mă
ocup pe îndelete
de curățarea temeinică,
verificarea și recondiționarea electrocasnicelor mari
și mici din
domiciliul propriu și
să constat, cu adâncă mulțumire, că
vânătoarea de reduceri
din anii trecuți
a dat rezultate. Pe
scurt, nu necesită înlocuire.
Așa că, mi-am
schimbat rapid prioritățile.
Clar, anul ăsta a sărit
peste partea cu
concediile. Vara a zburat
într-o clipită, lăsându-ne
cu regrete și melancolii
legate de posibile destinații
mirifice în care
ar fi trebuit
să ne aflăm. Asta
e, se mai
întâmplă. Acum, toamna
muiată-n aur topit se
duce și ea, iar
noi tot singuri, tot
în casă. Dar,
gata, m-am hotărât,
iarna nu mai
scapă așa ușor. Vin sărbătorile
și sunt hotărâtă
beton să profit
la maxim de
ele.
Cine spune
că dacă stai
acasă de Crăciun, doar
tu și jumătatea ta,
nu poți să
te îmbraci cu
haine festive? Din
contră, asta este
recomandarea expresă, indiferent
de pandemie sau nu.
Deci ...
îmbrăcăminte la reducere pentru
damă / femei scrie
pe mine!
Și dacă
tot sunt reduceri, păi
să fie câte ceva
și de Crăciun, și
de Revelion. Să o luăm
în ordine și de la
început, care va
să zică.
Recunosc, pândesc
eu cam de
mult hainele de
la Desigual, acesta fiind, după părerea mea, brandul
cel mai
primăvăratic, cel mai înflorat
și cel mai aproape de
sufletul meu din
oferta de la
Answear. Am avut
și timp berechet ca să
o fac, anul ăsta
zăbăuc fiind responsabil de
schimbarea uriașă intervenită
în rutina și
în preferințele noastre.
Întotdeauna, Crăciunul
familiei noastre a
fost acasă, în mijlocul
familiei reunite: copiii noștri,
oameni în toată
firea și ei,
cu copii proprii,
cu frații noștri
și familiile lor, cu
părinții și prietenii
cei mai apropiați.
Fiind cei mai
mari dintre frați,
și eu, și
soțul meu, noi
eram gazdele principale.
Bradul nostru adăpostea
cadouri pentru toți,
sarmalele noastre erau primele
mâncate, la noi
se cântau primele
colinde din seara
de Ajun. Crăciunul ăsta
va fi mai sărac în oaspeți,
e drept, dar
mai bogat ornamentat.
Se întrevede, așadar, necesitatea unei cămăși vaporoase, ușoare, care să nu mă împiedice de la activitățile specifice, dar care să mă și facă să mă simt atrăgătoare și sigură pe mine, în așteptarea Moșului.
De Revelion, rochie să fie! Și nu oricare! Delicată, vaporoasă, de gală și bogat ornamentată. Musai cu flori roșii, pentru că așa este tradiția: roșu în noaptea dintre ani! Deocamdată nu mă pot hotărî între acestea două, așa că le pun frumos pe amândouă în coș și merg mai departe.
La miezul nopții se aprind artificiile. Pe balcon, unde altundeva? Cam frig doar într-o rochiță subțire, nu credeți? Deci, se impune imperios o geacă. De fapt, o minunăție de geacă, cu flori, căptușită și croi lejer.
Pe lângă toate acestea, în coșul de cumpărături aterizează și o cămașă pentru omul meu, de la Tommy Hilfiger citire, care să se asorteze perfect cu rochia mea. Cea la care încă nu m-am hotărât. De data asta, fără flori, căci nu vreau, în ruptul capului, să-i stric petrecerea.
Și cum era să plec eu și să nu trec și pe la accesorii? Că vechiul meu rucsac plânge zdrențuros după ușa de la debara, cerând să iasă la pensie.
Ei, cam ăsta
ar fi coșul
meu de vis
de la Black
Friday. Speranța moare ultima,
iar eu sunt o
visătoare și o
optimistă incurabilă.
Dar, să
nu uităm, totuși, că asta este
doar o pagină
din jurnalul meu
de pandemie!
Articol scris
pentru SuperBlog 2020!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu