Facem și foișor

         Mama  și-a  iubit  cu  pasiune  satul  natal.  Situat  în  arșița  Olteniei,  satul  Bălănești – Olt  are  gospodari  harnici.  Are  case  mândre,  fiecare  cu  grădinița  ei  de  flori  în  față  și  cu  livadă  de  pruni  în  spate,  pe  coasta  abruptă  a  satului.  Că  așa  este  turnat  satul – o  parte  sus,  pe  coastă,  și  alta  jos,  în  vale.  Cei  din  vale  au  livezile  la  drum,  mărginind  șoseaua  națională,  care  duce  spre  Roșiori.  Înainte  de  a  ajunge  la  primele  case,  văluresc  lanuri  de  grâu,  de  porumb  și  vii  altoite,  cu  rod  dulce  și  parfumat.  Din  loc  în  loc,  rapița  mai  galbenă  decât  orice galben  întâlnit  până  atunci,  amintește  de  tablouri  impresioniste  și  de  picături  de  miere  stoarse  direct  pe  limbă,  din  fagurii  plini.

foto  din  arhiva  personală

Casa  mamei  avea  un  balcon  micuț,  chiar  sub  buza  acoperișului,  cât  să  țină  umbră  și răcoare  pentru  băut  cafele  aromate  în  dimineți  fierbinți  de  vară.  De  aici  se  vedea întreg  satul  până  hăt,  dincolo  de  gârla  șerpuitoare,  unde-i  plăcea  ei  să  pescuiască.  Femeie  bătrână  te  numești  tu? Cine  a  mai  văzut  așa  ceva?  Unde,  Doamne,  te  duci  singură,  cu  undița  pe umăr?  îi  spuneam.  La  gârlă,  unde  să  mă  duc,  că  doar  n-oi  pescui  în  grădină! Și  mama  râdea,  tuflindu-și  vechea  ei  pălărie  de  paie  pe  creștet.  Avea  noroc  la  pescuit,  întotdeauna  se  întorcea  cu  pești  zvâcnind, încă,  în  rucsac.  Și  mai  mari,  și  mai  mici.  Ăia  mici -  pentru pisică.

            Au  trecut  anii  de-atunci,  prea  mulți  și  prea  repede,  iar  timpul  nu  ne  iartă  nici  pe  noi,  dar  nici  pe  cele  ridicate  de  mâinile  noastre.  Mama  a plecat,  casa  a  rămas  o  perioadă  singură,  fațada  a  îmbătrânit  și  s-a  decojit  prea  tare,  iar  acoperișul,  uite,  aproape  că s-a prăbușit  de  tot.  Se  mai  ține  într-un colț,  către  vecina  Aurica,  mai  mult  sprijinit  de  tufele  de  afin  și  zmeur,  aduse  de  mama  de  pe  munte,  din  Valea  Jiului.    N-am  crezut  că  se  prind  și,  mai  ales,  că  rodesc  acolo,  fără  strop  de  munte  lângă  ele.  Și,  totuși,  după  atâția  ani,  încă  mâncăm  boabele  strălucitoare,  negre  sau  roșii,  parcă  mult  mai  bune  decât  în  locurile  de  baștină.

            Aici,  în  locul  acesta  binecuvântat  de  trecerea  mamei  și  doldora  de  amintiri  minunate,  aici,  spuneam,   ne-am  gândit  noi  să  ne  facem  căsuța  noastră.  Să  lăsăm  deoparte  orașul  și  zgomotele  lui  și  să  ne  mutăm  în  grădina  fermecată  a  mamei,  unde  tronează  un  nuc  uriaș,  frate  bun  cu  caisul  din  spate.  Au  fost  puși  în  aceeași  zi  și  rodesc  amândoi  deodată, de  parcă  ar  fi      vorbiți. 

Avem  deja  nepoți  care  de-abia  așteaptă  să  vină  la  țară,  la  bunici.  Și  ne-ar  trebui  și  un  foișor  pentru  seri  tihnite,  cu  clătite  fierbinți  și  vin  roșu,  proaspăt  scos  din  beci.

-                       Până  la  foișor,  mai  este,  îmi  taie  omul  meu  aripile.  Casa  din  visul  meu  are  două  corpuri,  unul  pătrat  și  unul  circular,  unite  printr-un  coridor  cu  pereți  de  sticlă. Cu  acoperiș  din  țiglă  metalică  PuralMat Viking Pruszynski,  ferestre  largi,  orientate  spre  soare,  cu  tâmplărie  PVC Salamander fereastra ADF  și  uși  de  interior  Porta  Doors.  Bucătăria  va  avea  ieșire  directă  în  curtea  din  spate,  unde  voi  construi  un  grătar  și  un  cuptor  suprapuse,  montate  într-un  blat  de  marmură  și  mobilier  de  răchită.  Mă  mai  gândesc  încă  la  termoizolație,  nu  m-am  hotărât,  dar  mai  știu  că  vreau  și  un  gard  modern,  rezistent  la  intemperii  și  cu  design  plăcut  în  același  timp.  Un  gard  WPC  (lemn  compozit),  evident.

-                       Pauză,  iubitule,  pauză,  te  rog.  Tradu,  dacă  ești  bun,  tot  ceea  ce  ai  spus  mai  devreme,  că  m-ai  amețit  de  tot.

-                      Dar  este  simplu.  Toate  acestea  sunt  materiale  de  construcție  premium,  care  respectă  niște  standarde  de  calitate,  au  metode  de  producție  speciale,  iar  utilizarea  lor  îți  oferă  beneficii  în  plus  față  de  materialele  standard.

-                      Adică,  de  lux! Păi ... și  nu  sunt  mai  scumpe?

-                      Nu  neapărat,  diferența  de  preț  dintre  un  produs  premium  și  un  produs  ieftin  se  va  amortiza  încă  din  primii  ani  de  folosință.  Plus  că  vânzătorul  de  produse  premium  este  mai  aproape  de  cumpărătorul  interesat  de  acestea,  deci  va  fi  și  el  interesat  de  dorințele  și  posibilitățile  clientului.

-                      Și  unde  găsești  tu  asemenea  vânzător  aproape?  Și  dacă  este  tocmai  la  cuca-măcăii,  dincolo  de  cuiul  în  care  se  agață  harta  noastră?  Ce  faci,  mai  plătești  și  drumurile  tale  până  acolo,  și  transportul  materialelor?  Mai  bine  stăm  iarna  la  oraș,  iar  vara  în  cort,  aici,  în  grădină.

-                      Tu  chiar  crezi  că  eu  aș  vorbi  ceva  în  necunoștință  de  cauză?  Așa  mă  cunoști  tu  pe  mine?  Fii  atentă,  pe  toate  le  putem  lua  dintr-un  singur  loc  și  la  prețuri  mult  mai  avantajoase  decât  dacă  aș  străbate  depozitele  din  țară  în  lung  și-n  lat.

Casa  de  comenzi  Vindem-ieftin.ro  garantează  o  economie  de  10-20%  la  achiziții,  pentru  produse  din  mai  multe  categorii.  Marfa  este  livrată  direct  de  la  producător,  fără  să  mai  treacă  prin  depozite  și  fără  să  fie  manipulată  de  prea  multe  ori,  deci  riscul  de  a  se  pierde  sau  deteriora  este  nul.  Ei  sunt  revânzători,  negociind,  periodic,  prețuri  mai  bune  cu  producătorii,  ținându-se  cont  și  de  cantitățile  comandate.  Și  uite-așa,  cât  ai  bate  din  palme,  te  faci  cu  produse  premium  la  prețuri  rezonabile.

-           Și  vin  ei  aici,  la  Bălănești?!

-           Oriunde  în  țară,  nu  contează.

-                       Hm,  știi  tu  vreun  produs  din  ăsta,  premium  și  pentru  o  alee  șerpuită  printre  tufele  mele  de  trandafiri?

-                      La  alegere,  dragă,  la  alegere:  pavaj Arc de Cerc Semmerlock,  sau  pavaj Terra Toscana Semmerlock,  sau  mai  știu  eu  ce  denumiri,  greutatea  constă  doar  în  alegerea  cea  mai  potrivită,  crede-mă.

Și  facem  și  foișor,  n-avea  grijă,  că  după  atâta  muncă,  oasele  mele  bătrâne  vor  avea  nevoie  de  odihnă,  iar  creierul  de  antrenament,  ca  să  nu  se  atrofieze,  nu?  O  partidă  de  șah  cu  vecinul  Costică  și  pot  să  spun,  cu  mâna  pe  inimă,  că  raiul  ți-l  faci  singur!

Articol  scris  pentru  Spring  SuperBlog  2019!