joi, 21 iunie 2018

Doar vieții ...

Mi-aş scrie doru-ntreg pe apă
de-aş putea marea
de-un colţ să o apuc
şi să o netezesc
ca pe o coală de hârtie.
şi când îmbrăţişează nisipul
pe care-l calc
şi se retrage apoi,
în urmă răsărindu-i
lascive mângâieri neduse pân-la capăt…
atunci eu o iubesc mai tare !
atunci mă contopesc
în lenea-i dulce şi fatală,
mă-nvăluiesc ca o cadână,
şi – n spumă frântă mă alint
eu mă dezleg de neputinţă
doar vieţii – martoră măruntă –
mă închin.

Mi-e dor de mare
Şi mi-e frică
de ce deschide-n mine
un val uitat pe plajă
… ca o eşarfă.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu