Pe mine,
tastatura m-a salvat.
A găsit ea
o cale să
mi se strecoare
în brațe, în
cele mai turbate
momente ale vieții,
să-și aprindă luminițe
sub fiecare literă,
ca să mă
încânte și să
toarcă molcom, ca
o mâță alintată,
așteptând să încep.
Și n-a așteptat
prea mult.
De mai bine
de două luni,
însă, n-am scris
nimic. Excepție, câteva
poze și perle
de-ale nepoților mei
și atât. Întâi,
mi-a venit omul
acasă și nu
m-am putut dezlipi
de el. Apoi,
mi-a plecat omul
de acasă și-am stat covrig
în miezul patului,
plângându-mi soarta amară.
Apoi ... cine mai
știe de ce
m-am ținut departe?!
Dar vine primăvara,
oameni buni! Și-a
scuturat ea, iarna,
cojoacele toate peste
noi, dar Spring SuperBlog
2019 o va
întrece, n-aveți grijă!
Scutură ...
dar ce nu
scutură! Termene apocaliptice,
probe de-a dreptul
malefice și note
... aicea-i durerea
cea mai mare,
că gusturile nu
se discută, iar
părerile sunt așa
de împărțite că
revoluționează matematica.
Una peste alta,
să te țină
băierile inimii, să ajungi
finalist și să
vezi marea la
Neptun, la Gală!
Nu garantez că
voi reuși, dar
am nevoie de
brânciul pe care
mi-l dau probele,
ca să-mi regăsesc
prietena credincioasă, care
m-a salvat altădată.
Da, particip și
la Spring SuperBlog
2019 și vă
provoc la un
duel al cuvintelor
cinstit, zi de
primăvară până-n seară,
că de n-ar
fi, nu s-ar
povesti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu