septembrie, octombrie și ... SuperBlog!

         Septembrie  ăsta  m-a  îngălbenit  și  pe  mine,  de  parcă  aș  fi  fost  un  copac  uitat  în  drum de  un  copil  rătutit de  tromba  aromelor  și  culorilor  cu  care a  binevoit  să  apară.

         Septembrie  ăsta  a  crezut  că  mă  doboară  la  picioarele  lui,  de  parcă  aș fi  fost  un petec de  nor zdrențuit  și  fără  rost,  pe  un  petec de  cer  însingurat  și  trist.

         Ei, iaca,  nu!

        Am  găsit  poteci  prietenoase  sub  maldăre  de  frunze,  am  aflat  pe  unde  răsare  soarele  de  sub  cea mai  groasă  ceață  și mi-am  scuturat  ultimele  șuvițe  de  septembrie  de  pe  genunchi  și  coate.

foto  din  arhiva  lui  Nechițelea  Fănică

        Acum  aștept  prima  geană de  octombrie,  care  aduce  SuperBlog-ul,  dulceața  serilor petrecute  lângă  caloriferul  fierbinte,  aburii  unui  ceai  din  fructe  de  pădure  și, mai  presus  de  toate,  poveștile.

        Adevărate  sau  imaginate,  nici  nu  mai  are  importanță!

        Mă  înscriu  la  SuperBlog  și  mai  văd  eu  care  dintre  ele  mi  se  lipește mai  repede  de  degete!