Ce pisici
albastre a fost
asta? m-am întrebat
după ce am
închis telefonul. M-am
întors repede spre
oglinda din spatele
meu și m-am
uitat cu atenție. Mda,
tot eu sunt!
Adică, păr scurt,
țepos, brăzdat de
prea multe fire
albe, mijlocel tras
prin inel (de butoi, să fie clar
și să nu
vă panicați), înălțime
fix cât coada
de mătură din
fundul clasei și
ochelari cât jumătate
de față, cu
dioptrii care au
luat-o razna și
fără de care
sunt mai oarbă
decât un pui
de koala proaspăt
născut. N-am putut
niciodată să fac
roata, de șpagat
ce să mai
vorbesc, de-abia dacă
pot să mă
dau o dată
peste cap, iar
de sărit peste
capră, în veci
n-am reușit. Rămâneam
înțepenită sus, cu
picioarele crăcănate de-o parte
și
de alta, până
se milostivea profesorul
de sport și
venea să mă
extragă de acolo.
Păi, și atunci,
ce pisici albastre a
fost asta?
Tocmai am
primit un telefon
care m-a bulversat
iremediabil și irevocabil. Cică o
să fiu unul
din Îngerii lui
Charlie! Cică voi
acționa din umbră,
că sunt perfectă
pentru toate misiunile
sub acoperire, cu
sarcina expresă de
a acționa rapid,
din spatele calculatorului ca
să le scot
din încurcătură pe
cele trei eroine
principale: Kristen Stewart,
Naomi Scott, Ella
Balinska. Scuze,
scuze, adică Sabina,
Elena și Jane.
Voi fi arma
secretă a lui
Bosley, alias Elizabeth
Banks. Voi pricepeți ceva?
Eu nu!
Să fim
înțeleși: arăt eu
ca o precupeață
de produse tradiționale,
dar sunt, totuși,
profesor universitar la
una dintre cele
mai prestigioase universități
din țară. Mă mai împiedic,
din când în
când, pe coridoare,
îmi mai uit
geanta enormă prin cele mai
neașteptate locuri din
campus, de mi-o
aduc studenții chiar
și în miez
de noapte, că
doar toată lumea
știe cui aparține
papornița mea verde
ca un gușter
și a rămas de pomină,
până dincolo de
zidurile universității, pățania
mea cu un
dulău fioros din
rasa caniche alb,
care m-a fugărit
de mi-am pierdut
pantofii. Eu nu
m-am supărat că
au râs de
mine, pentru că
m-a salvat cel
mai chipeș profesor
din școală și
am visat frumos
o săptămână întreagă
și am suspinat
în somn, de
s-a supărat colega
mea de apartament
și mi-a pus
în vedere că
dacă nu termin, o să-mi caut altă locuință. Dar,
peste toate astea,
sunt neîntrecută la
căutat și găsit
informații secrete, la
ascuns și la
aflat lucruri, la propriu,
precum și la
criptare și decodare,
indiferent de sursă
și de dată.
O să
spuneți că bine,
bine, dar ei
au deja experți
în așa ceva, de ce
le mai trebuie
încă unul și cum de
s-au oprit tocmai
la mine? N-am
mai fost de
mult la cinema, dar
sigur o să
mă duc pe 29 noiembrie
2019, data la
care va fi lansat
noul film, pentru
că, sincer, habar
n-am ce experți
au deja și
la ce le
voi fi eu
de folos. Poate
că mă voi
dumiri cumva. Oricum,
Bosley mi-a zis
că am trecut
cu brio proba
și că voi
începe imediat. Până
atunci, să vizionez
trailerul pe care
mi l-a trimis
pe mail și
să fiu pregătită
în orice secundă.
A, încă
ceva, a subliniat
ea: n-o să creadă
nimeni că tu
ești implicată, nici
dacă o vei
spune cu voce
tare, pentru că, să fim
serioși ... înfățișarea
ta nu are nimic
de-a face cu
aptitudinile tale! Hm,
altă dilemă: ce
naiba o fi
vrut să spună?!
La întrebarea
mea buimacă: care probă?
ea a râs
și a spus
doar atât: piatra albastră! și a închis telefonul.
Mi-am stors creierii
până s-au transformat
în brânză proaspătă
de vaci și
am ajuns la concluzia că
nu poate fi
vorba decât despre
tărășenia cu roca
misterioasă pe care
au găsit-o niște
copii și pe
care mi-au adus-o
mie, să o
analizez. Nu mi-au
trebuit decât câteva
zile, ca să-mi
dau seama cât
de periculoasă poate
fi, dacă ajunge
în mâinile nepotrivite.
Și, ca să
fie treaba treabă,
prin campus s-au
aciuat vreo câțiva
indivizi dubioși, care
au stat cu
ochii pe mine
ca pe un
ou Fabergѐ. Au întrebat
în dreapta și în
stânga și, când
au aflat că
singura persoană care
ar putea să
știe ceva despre
roca respectivă sunt
eu, au pufnit
a râs și
mi-au dat cu
tifla. Ok, nu m-am
supărat nici de
data asta, ba
chiar le-am făcut
jocul și m-am
prefăcut toanta toantelor,
până i-am convins
pe deplin și au plecat.
Iar piatra respectivă
a ajuns acolo
unde trebuia, în
siguranță deplină, incapabilă
să facă cel
mai mic rău. Și, cică
asta i-a convins
că pot fi
de folos în
munca sub acoperire,
pentru că am
avut deja porția
mea de acțiune și
m-am descurcat de
minune.
Mă rog,
probabil că știu
ei ce fac.
Sau așa ar
trebui. Îmi fac
imediat bagajele, ca să fiu
pregătită, așa cum
mi s-a spus
la telefon ... pfuiii,
cum o să transport
eu toate lucrurile
care-mi sunt necesare?
Oare au condiții
de trai satisfăcătoare pentru
colonia mea de
broaște țestoase, fără
de care nu
pot să-mi pun
gândurile în ordine?
Pentru că doar
observarea lor mă
incită, mă provoacă
să gândesc logic și
să găsesc cele
mai neobișnuite soluții.
Oare cele trei
frumoase detective iubesc
broaștele țestoase? Dar
Bosley? Dacă nu,
adio Îngerii lui
Charlie! Vă zic
asta sigur, cu mare
părere de rău!
Articol scris
pentru SuperBlog 2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu