Vremuri noi, cadouri noi

         Ador  cadourile.  Și  nici  nu  fac  mofturi,  credeți-mă,  sunt  mulțumită  cu  orice,  bijuterie  să  fie.  Adică,  nici  ciocolata  și  nici  florile  nu  sunt  de  lepădat,  dar  dacă  ar  fi  să  aleg ...  după  cum  spuneam,  îmi  place  să  primesc  cadouri.

            Îmi  place  și  să  ofer  cadouri,  dar  cel  mai  mult  îmi  place  să  surprind.  Să  mă  duc  la  o  petrecere,  să  scot  cadoul  din  geantă  și  inima  să-mi  ajungă  pe  la  amigdale  de  bucurie,  văzând  surpriza  și  încântarea  de pe  fața  sărbătoritului.

            Așa  se  face  că,  acum  mulți  ani,  am  străbătut  tot  orașul  în  căutarea  unui   album  proaspăt  lansat  de  Holograf,  pentru  soțul  meu,  fan  cu  vechi  state  de  activitate  al  respectivei  formații.  N-am  găsit,  frate,  n-am  găsit  și  pace.  Cumpărasem  și  o  punguță  în  care  să-l  pun,  una  mică,  roșie,  pe  care  scria  cu  litere  mari,  albe:  ești  dragostea  vieții  mele!  Și  ploua,  și  eu  cu  punga  în  poșetă,  intram  și  ieșeam  din  magazine  din  ce  în  ce  mai  pleoștită  și  mai  udă.  Am  fost  până  și  la  tarabele  din  piață,  în  speranța  achiziționării  unui  CD  pirat,  dar  nici  așa  nu  am  avut  noroc.

            Și  am  ajuns  acasă,  l-am  sărutat  cu  aplomb  pe  frunte  și  i-am  dat  plăsuța  goală.  La  întrebarea  din  ochii  lui,  i-am  povestit  tot  periplul   meu,  cu  atâta  lux  de  amănunte,  încât  s-a  distrat  copios  și  a  legat-o  frumos  de  mânerul  dulapului  unde  își  păstrează  el  uneltele.  Acolo  a  stat  ani  în  șir,  până  când  cartonul  s-a  decolorat,  iar  șnurul care  o  ținea  agățată  s-a  destrămat.

            Devine  din  ce  în  ce  mai  greu  de  oferit  un  cadou   inedit.  Să  recunoaștem,  un  cadou  pentru  un  bărbat,  sau  pentru  un  adolescent,  este  o  adevărată  provocare.  O  carte,  un  pulover,  un  metaforic  muțunache  de  pluș,  sau  chiar  o  machetă  de  mașinuță  de  lux  sau  de  epocă   sunt,  deja,   perimate,  nu  mai  trezesc  decât  sprâncene  ridicate  și  suspiciunea  că  te-ai  dilit  de  tot,  te-au  mâncat  vremurile  noi  ca  pe  o  acadea.

            Iar  eu  sunt  în  pană  rău  de  tot,  pentru  că  adolescentul  meu  din  dotarea  proprie  împlinește  șaisprezece  ani  peste  câteva  zile.  Asta  da,  provocare!

            

           Un  lucru  am  învățat  și  eu  în  atâția  ani  în  care  am  făcut  umbră  pământului  și  cadouri  celor  dragi:  fiecare  problemă  pe  rând. 

Una  la  mână:  păi,  este  adolescent,  v-am  spus  deja  și  asta  înseamnă  că  trăiește  doar  pentru  și  prin  gaming.  Eu  nu,  deci  am  nevoie  de  idei  inspirate,  trăiască  și  înflorească  site-ul  Experimentează.ro,    furnizorul  tău  de  experiențe,  precum  și  mămica  de  alt  adolescent  care  mi-a  vândut  pontul. 

Aici  găsești  de  toate,  pentru  toate  vârstele  și  gusturile.  Experiențe  cu  adrenalina  pentru  cei  dependenți  de  un  zbor  cu  balonul  sau  de  un  salt  cu  parașuta. Experiențe  cu  romantism   pentru  cei  foarte  tineri  și  tineri,  hmm,  așa,  ca  mine.  

Bine,  eu  n-aș  spune  nu  nici  unui  cadou  din  sfera  food  &  drinks,  ba  mai  mult,  m-aș  mulțumi  și  cu  o  sesiune  de  dezvoltare  personală,  dar  asta  este  deja  altă  știre,  pentru  un   alt  post.

La  jocuri  nu  mă  pricep,  dar  învăț  repede.  Și  unul  dintre  primele  lucruri  învățate  este  Counter  Strike.  Habar  n-am  ce  înseamnă,  dar  știu  că  se  traduce  prin  misiuni  de  îndeplinit  și  dușmani  de  înlăturat.  Mai  știu  și  că  aduce  după  sine  dialoguri  înflăcărate,  de  genul:

-           Mai  lasă  jocurile  alea  și  mai  pune-te  și  tu  pe  învățat!

-          Păi,  și  aici  învăț!

-                      O  fi,  că  prea  zici  tu  cu  foc!  În  afară  de  dinți  scrâșniți  și  cuvinte  indecente  strecurate  printre  măsele,  n-am  auzit  nimic  de  la  tine.

-                      Te  rog,  scutește-mă,  că-s  nervos.

-                      De  ce,  mă  rog  frumos?  Și,  decât  să  comentezi  atât,  mai  bine  ți-ai  aduna  hainele  de  pe  fotoliu  și  de  pe  jos.

-                      Nuuu,  că  tu  ești  obsedată!  Ce  legătură  are  una  cu  alta?

-                      Nu  fi  obraznic, că  te  spun lui  tati!

-                      După  ce  că  pârăști, nici  nu  spui  adevărul!

-                      Mă  faci  mincinoasă?

-                     Băi,  dar  nu se  poate!  Abia  ai  intrat  în  casă  și  ai  și  început  scandalul.  Păi,  tu  știi  că  aici  se  învață  despre  strategie,  despre  spirit  de  echipă,  aventură,  despre  grija  față  de  tine,  dar  și  față  de  coechipierii  tăi.?  E  ceva  ca  un  îndemn  la  Experimentează  viața,  dacă  ai  habar  de  ce  înseamnă  asta.

Doi  la  mână:  m-am  hotărât,  îi  fac  un  cadou  special,  o  experiență  Counter  Strike  în  realitate.  M-a  convins  și  faptul  că  totul  se  joacă  în  condiții  de  maximă  securitate,  fără  muniție  reală.  Pe  de  altă  parte,  mai  există  și  opțiunea  de  a  achiziționa  un  pachet  pentru  patru  persoane,  deci  va  putea  să-și  ia  și  vreo  trei  prieteni  cu  el.  Și  dacă  impactul  loviturii  doare  puțin, cu  atât  mai  bine,  poate  că  în  acest  fel  va  conștientiza  că  violența  este  reală,  chiar   dacă  este  vorba  de  un  simplu  joc. 

Sunt  ferm  convinsă  că  îi  va plăcea  și  că,  măcar   în  următoarele  două  săptămâni,  își  va  schimba  radical  comportamentul.  Vor  fi,  negreșit,  mai  mulți  de  da,  în  loc  de  veșnicul  imediat,  care  nu  se  materializa  niciodată,  gunoiul  din  găleată  va  dispărea  ca prin  farmec,  iar  șosetele  se  vor  regăsi  în  coșul  de  rufe  murdare,  nu  împrăștiate  una sub  fotoliu  și  una  sub  birou,  ca  până  acum. 

Sunt  ferm  convinsă  că  îi  va   plăcea  și  că,  măcar  în  următoarele  două  săptămâni,  nu  voi  mai  fi  nevoită  să  transform  diminețile  în  amenințări  dacă  nu  te  scoli  imediat,  arunc consola  pe  geam. 

-                      Păi,  ce ți-a  făcut  ea?  Eu  nu  vreau  să  mă  scol,  nu  ea!  Mai  stau  cinci  minute  și  gata!

Of,  devine  din  ce în  ce  mai  greu  de  oferit  un  cadou  inedit,  fără  să  simți  că  te-au  mâncat  vremurile  noi  ca pe  o  acadea!

Articol  scris  pentru  SuperBlog  2019