Clorocalcin sau Puterea Naturii?

       

       

         M-am  trezit  tremurând,  transpirată  toată.  Am  dat  fuga  la  baie,  să  mă  privesc  atent  în  oglindă  și  am  răsuflat  ușurată.  Off,  n-a fost  decât  un  vis  urât.

     Se  făcea  că  încercam  să  mă  spăl  pe  față,  iar  fața  mi  se  zbârcea  din  ce  în  ce  mai  tare,  stafidindu-se  și  uscându-se,  de  ajunsesem  să  arăt  exact ca o  vrăjitoare  din  desenele  animate  pe  care  le  vizionasem  cu  nepoțica  mea  în  seara  anterioară.  Bineînțeles  că  m-a  apucat  urlatul  și  alergatul  de  nebună  prin  toată  casa,  până  când  am  obosit  și   m-am  trezit  buimăcită  și  speriată  de  moarte.

            Păi,  da,  asta  chiar  se  poate  întâmpla,  dacă  refuz  cu  încăpățânare,  în  continuare,  să  recunosc  că  mi  s-au  cam  adunat  ani  mulți  prin  buzunare.

            Când  ești  tânăr,  este  extrem  de  ușor   să-ți  faci  anumite  obiceiuri  de  care, mult  mai  târziu,  la  vârsta  maturității  depline,  să  nu  te  mai  poți  debarasa.  Când  ești  tânăr,  este  extrem  de  ușor  să-ți  închipui  că  așa  vei  fi  pe  vecie,  ocolit  de  spectrul  bătrâneții  și  al  neputinței.  Cred  că  este  binevenit,  din  când  în  când,  câte  un  vis  din  ăsta,  cum  îi  zice?  aaa,  premonitoriu,  ca   să  ne  mai  dezmeticească.

            Am  fost  blagoslovită  cu  un  ten nepretențios,  fără  pete,  fără  puncte  negre,  fără  coșuri.  Nici  măcar  în  adolescență  nu  m-am  confruntat  cu  asemenea  probleme.  Țin  minte  că  o colegă  de  clasă,  printr-a  opta,  dezvoltase  o  alergie  puternică  și  urma  un  tratament  medicamentos  care  conținea  și  Clorocalcin.  Ca  să  o  convingă  să  înghită  Clorocalcinul  ăla  cu  gust  de  fiere  și  miros  de  ou  clocit,  mama  ei  îi  spusese  că  îi  va  face  fața  frumoasă  și  luminoasă  pentru  toată  viața.  Și,  ce  să  vezi,  minune, toate  fetele  din  clasă  ne-am  cumpărat,  pe  furiș,  Clorocalcin  pe  care-l  înghițeam,  stoic,  în  pauza  mare,  convinse  că  ne  vom  transforma,  peste  noapte,  în  adevărate  zâne  ale  frumuseții  veșnice.

            Am  folosit,  odată  trecut  episodul  ăsta,  o  loțiune  astringentă  care,  în  primii  ani  a  dat  roade  dar,  mai  târziu  a  început  să-mi  usuce  foarte  tare  fața.  Și  iar  am  încercat,  după  ureche,  diverse  emulsii  și  creme,  cu  rezultat imediat,  dar  de  scurtă  durată.  După  cum  spuneam,  anii  s-au  întrecut  să  se  bulucească  peste  mine,  așa  că  am  început  să  visez  urât,  ca  un  semnal  de  alarmă  declanșat  de  bietul  meu  ten,  atât  de  aspru  încercat.

 

            Bun,  când  am  o  problemă  de  rezolvat, încerc  să-mi  pun  ordine  în  priorități  și  să  caut  soluții  chiar  în  enunțul  acesteia.  E  toamnă  frumoasă,  cu  frunze  ruginii  așternute  la  picioare,  cu  oleacă  de  brumă  dimineața  și  cu  încercări  timide  de  soare  după-amiaza.  Dar  se  întunecă  repede,  mult  prea  repede  pentru  mine,  dacă  mă  întreabă  cineva,  iar  cheful  meu  de  activități  solicitante,  afară  sau  înăuntru,  se  reduce  dramatic,  tocmai  către  cota  zero.  Așa  că  apelăm  la  altfel  de  nutrițienți  și  posibilități  de  vitaminizare,  în  afară  de  atât  de  necesarele  raze  de  soare.  Natura,  săraca  de  ea,  ne  oferă  tot  timpul,  indiferent  de  anotimp,  soluțiile  ideale.  Fructe,  legume,  sucuri  naturale  și  îndemnuri  repetate  de  hai  afară,  la  zăpadă!  Zău  că  este  cea  mai  înțeleaptă  povață -  chemare   dintre  toate  pe  care  le-am  auzit!

            Și  dacă  întreg  corpul  beneficiază  de  pe  urma  ingredientelor  naturale,  de  ce  ne-am  priva  tocmai   tenul,  cartea  noastră  de  vizită?  Trebuie  să  existe  și  pentru  el,  săracul,  ceva.  Și  mi-am  amintit  că  mama,  înțeleaptă  cum  era,  în  timp  ce  eu  înghițeam  Clorocalcinul  ăla  brrr!,  ea  folosea,  senină,  o  cremă de  la  Farmec.  De  la  ea  am  moștenit  eu  tenul  curat  și  luminos,  doar  că  ea  și  l-a  păstrat  la  fel  până  în  ultima  clipă.

            Și,  uite  cum  m-am  transformat  eu  într-o  vestală  care  invocă  puterea naturii,  slujitoare  credincioasă  pe  altarul  Gerovital  Plant,  gamă  care  are  la  baza  produselor  sale  de  îngrijire  ingrediente  de  origine  naturală  în  proporție  de  până  la  91%,  creată  special  pentru  tenul  normal  și  mixt.  Gama  prezintă  o  inovație  majoră  și  anume  complexul  Poliplant Microbiom  Protect,  format  din  Equibiome  și   un  complex  natural  de  plante  din  flora  locală.  Mi-a  trebuit  ceva  timp  să  înțeleg  că  microbiomul  pielii  reprezintă  totalitatea  bacteriilor  bune  și  a  celor  rele  de  pe  suprafața  pielii.  Equibiome  ăla  este,  de  fapt,  nimic  altceva  decât  un  extract  de  brusture,  care  păstrează  intacte  calitățile  naturale  ale  plantei.

            Beneficiile  apei  micelare  le cunosc  și  le  folosesc  de  ani  buni,  pentru  curățarea  sebumului,  a  impurităților  și  a  machiajului.  Peste  toate  acestea,  purifică  și  restabilește  echilibrul  natural  al  pielii. Iar  odată  curățarea  completă,  am  căutat,  în  primul  rând,  o  cremă  hidratantă,  conștientă  de  setea  neostoită  a  bietului  meu  ten.  Și  am  găsit,  evident,  pentru  că  gama  mai  sus  menționată  acoperă  nevoi  diverse,  prin  produse  diverse. 

            Crema  hidratantă  Poliplant  Microbiom  Protect  menține  un  nivel  optim  de  hidratare,  iar  prin  aplicarea  ei  zilnică  contribuie  la  creșterea  consumului  de  oxigen  la  nivelul  celulelor  și  diminuarea  reacțiilor  alergice.  Parcă  ar  fi  fost  special  concepută  pentru  mine,  nu-i  așa?

            

         Și,  la sfârșit,  răsfățul  suprem,  Crema  Anticearcăn Antirid  Microbiom  Protect,  pentru  pielea  din  jurul  ochilor,  care  devine  mai  fermă,  se reduc  cearcănele  și  se  diminuează  ridurile. 

            E  toamnă  frumoasă,  cu  frunze  ruginii  așternute  la  picioare,  cu  oleacă  de  brumă  dimineața  și  cu  încercări  timide  de  soare  după-amiaza.  Poate  să  fie,  ce  ziceți,  nu-i  așa  că  sunt  o  adevărată  zână a  frumuseții?

            Articol  scris  pentru  SuperBlog  2019