Cafenea am mai văzut eu, crede-mă!

-           Cami,  hai  mai  repede, că mi-e  frig!

-           Cami,  mi-am  uitat  blocul  de  desen  în  casă!

-           Camiii,  iar  nu  mi-a  pus  mami  Kinder  Bueno!  Îmi  cumperi  tu,  nu-i  așa?

-           Camiii,  dar  hai  odată,  că  întârzii  la  școală!

Ăștia  sunt  Darius  și  Yannis,  cei  doi  super,  mega,  supra - nepoței,  pe  care  trebuie  să-i  duc  în  fiecare  dimineață  la  școală  și  la  grădi.  Știți  cum  este  cu  nepoții,  nu? 

Vorba  lui  Coșbuc,  dragul  de  el:

Și  când  îi  văd

Mă  fâstâcesc,

Și  când  nu-i  văd

Mă-mbolnăvesc ... 

Adică,  îi  iubești  de  nu  mai  poți,  îi  răsfeți  până  la  extrem,  mori  de  inimă  rea  dacă  nu-i  vezi  două  zile,  dar  și  când  îi  vezi ... nu  mai  există  în  toată  lumea  asta  niciun  medicament  sau  unguent  inventat,  sau  pe  cale  să  fie  inventat,  care  să–ți  ostoiască  durerile  de  șale,  de  genunchi  și  de  glezne  pe  care  ți  le-au  declanșat.  Ține  pasul  cu  ei,  dacă  poți,  frate,  că  generațiile  astea   se  nasc  direct  pe  modul  turbo,  fără  mai  încet,  maică,  în  vocabular.

Reușesc,  cu  chiu  cu  vai,  să-i  urc  în  mașinuța  mea,  îi  poziționez  pe  bancheta  din  spate,  închid  ușile  și  le  deschid  de  câte  două  ori,  să  fiu  sigură  că  funcționează  bine  și  nu-i  pierd  pe  drum,  îmi  fac  cruce  cu  limba  și  dau  cheie.

-                      Cami,  depășește-o  pe  aia  roșie, că  merge  prea  încet!  Când  o  să  fiu  eu  pilot  de  curse ... visează  Darius.

-                     Nu  tu,  eu  mă  fac  pilot  de  curse,  se  încruntă  Yannis.  Spune-i,  Cami,  nu-i  așa?

-          Gata,  gata,  amândoi  vă  faceți!

-          Nu  mai  ajungem  odată,  că  m-am  plictisit?!

-          Camiiii,  eu  am  răbdare,  nu-i  așa?  Spune-i  tu,  Cami,  nu-i  așa?

Doamne -  iartă-mă,  dar  de  multe  ori  m-am  gândit  că  mamă-sa  i-a  pus  numele  greșit.  În  loc  de  Yannis,  ar  fi  trebuit  să  se  numească  Nuiașa?.

Într-un  final,  am  ajuns  și  noi  în  fața  școlii  și  a  grădiniței.  Norocul  meu  că  sunt  amândouă  în  aceeași  curte,  că  altfel  mi-ar  fi  mâncat  urechile  încă  o  bună  bucată  de  timp.  Ce  contează  dacă  sunt  amândoi  în  mașină  sau  numai  unul  dintre  ei?  Sonorizarea  este  la  fel  de  bine  asigurată  în  ambele  cazuri.

Pupici,  brațe  nerăbdătoare  aruncate  rapid  pe  după  gâtul  meu,  ușa  trântită  cu  violență  și  pa,  am  scăpat  de  ei  pentru  câteva  ceasuri.  Dragii  mei,  dragi,  parcă  m-a  luat  deja  cu  dor  pe  la  colțul  ochilor!

În  fine,  ca   să  fie  dimineața  completă,  când  să  plec,  iaca  poznă,  pană  de  cauciuc.  Nu  strică  niscaiva  plimbare  pe  jos  dimineața,  pe  răcoare,  mă  gândesc  eu  cu  năduf,  complet  incapabilă  să  rezolv  problema.  O  să  sun  la  service  să  vină  să-mi  repare, până  la  prânz,  roata  cu  bucluc,  să-mi  pot  duce  îngerașii  acasă. 

-                      Tanti  Cami,  alo,  tanti  Cami!  strigă  o  voce  de  femeie,  habar  n-am  din  ce  direcție.  Parcă  de  prea  multe  ori  se  rostește  numele  meu  dimineața,  zău  așa,  o  să-l  raportez  la  Monitorul  Oficial,  ca  să  mi-l  schimbe  ăia  în  ceva  imposibil  de  pronunțat.  Tanti  Cami,  aici  sunt!

M-am  dumirit  eu  cam  din  ce  parte  vine,  dar  nici  nu  cunosc  pe  nimeni  care  să  fie  posesor  de  asemenea  bijuterie  de  mașină  ca  aia  de  la  care  se  vede  o  mână  scoasă  pe  geam,  ce  flutură  amarnic  și  insistent,  încercând  să-mi  capteze  atenția.  Ridic  din  umeri  și  dau  să  plec  mai  departe. 

Nu  fac  doi  pași,  însă,  și  un  bolid  alb-perlă,  se  așază  cuminte,  aproape  fără  zgomot,  perfect  aliniat  lângă  bordură,  în  fața  mea.  Mda,  Honda,  apuc  eu  să  citesc,  înainte  să  fiu  luată  aproape  pe  sus,  pupată  strașnic  pe  amândoi  obrajii  și  lăsată  năucă  înapoi,  cu  picioarele  pe  trotuar.

-                      De  când  nu  v-am  văzut,  tanti  Cami!  Tot  tânără  și  frumoasă,  minte  ea  cu  nonșalanță.

-                     Mulțumesc  de  compliment,  și  tu  tot  gură-multă  și  exagerată,  ca  de  obicei,  Andreea!  Ce  cauți  pe  aici?

-                     Mi-am  adus  și  eu  copilul  la  grădi,  că  azi  sunt  liberă.  Vreau  să  dau  o  tură  prin  oraș  până  la  prânz  și  apoi  vin  după  el.  Asta  e  mașinuța  dumneavoastră?  Vreți  să  vă  schimb  eu  roata?

-                     Nu,  nu  stai  cuminte,  că  rezolv  eu.  Dacă  nu  te  deranjez,  poate  mă  duci  și  pe  mine  până  acasă,  că  ...

-                     Dar  cum  să  nu,  imediat!  Dar,  mai  bine,  nu  vreți  să  bem  o  cafea  amândouă,  să  mai  depănăm  amintiri,  dacă  nu  vă  grăbiți?

-                     Eee,  maică, dacă  mă  plimbi  și  pe  mine  cu  minunea  asta  pe  roți,  se  schimbă  povestea.

Și  uite-așa,  pe  nepusă-masă,  mă  cațăr  și  eu  în  noua  Honda  CR – V Hybrid,  după  cum  am  aflat  chiar  din  gura  proprietarei.

-                      Și  cum  ai  ajuns,  maică,  să  conduci  tu  asemenea  mașină,  nu  ți-e  greu?  că  pare  așa  de  voluminoasă  și  de  dificil  de  manevrat! mă  pomenesc eu  vorbind,  ca  să  nu  tac. 

-                     Nici  vorbă,  vine  răspunsul.  Pentru  o  astfel  de  mașină,  este  important  să-ți  adaptezi  stilul  de  condus.  Cât  o vezi  de  mare,  este  mult  mai  simplu  să  mergi  cu  ea  decât  cu  cea  a  dumneavoastră,  de  exemplu.  Tehnologia Honda  Hybrid  presupune  dual  motor,  adică  un  motor  pe  benzină  amplasat  în  față  și  bateriile din  spatele  mașinii,  care  oferă  energia  necesară  funcționării  celor  două  motoare  electrice.  Acest  lucru  îi  oferă  un  start  lin,  dar  direct  la  plecarea  de  pe  loc.  Dacă  faci  drumuri  scurte -  acasă,  loc  de  muncă,  acasă  -  și-ți  încarci  bateriile  de  la  un  distribuitor  care  are  o  rețea proprie  producătoare  de  energie,  mașina  nu  va  emite  deloc  substanțe  poluante  în  aer.  Dacă  ai  grijă  de  baterii  și  de  încărcarea  lor  corespunzătoare,  se  reduce  simțitor  consumul  de  carburant.  Deci,  bani  mai  puțini  cheltuiți. 

Taxele  sunt  mai  mici  pentru  proprietarii  de  mașini  hibrid,  impozitul  redus  simțitor,  iar  când  am  cumpărat-o,  am  beneficiat  de  un  ecotichet  în  plus  de  la   stat  prin  programul   Rabla  Plus,  varianta  hybrid  fiind  singura  care  se  califică  pentru  acest  program. Gândiți-vă  că  este  dotată  cu  sistem  de  asistență  la  frânarea  de  urgență,  foarte  important  pentru  mine,  care  frânam  brusc  din orice  și  oricând.  Are  sistem  de  avertizare  coliziuni  frontale,  sistem  de  prevenire  a  coliziunilor,  limitator  de  viteză  inteligent,  de  avertizare  unghi  mort  și  trafic  lateral,  precum  și  sistem  de  deschidere  selectivă  a  ușilor.  Nu  mai  duc  grija  copilului  meu  neastâmpărat,  care  umblă  pe  la  încuietoarea  de  la  ușă.

-                     Până  aici  am  înțeles, reușesc  eu  să  respir,  dar  parcă  nu-mi  vine  să  cred. Am  văzut  că  nu te-ai  uitat  deloc  în  spate,  când  ai  ieșit  din  parcare  și  așteptam  din  clipă  în  clipă  să  lovești  mașina  din  spate. 

-                     Nu  vă  fie  teamă, că  are  senzori  de  parcare  față/spate  și  cameră  video  pentru  mers  înapoi.  V-am  spus  deja  că  este  foarte  ușor  de  condus. 

-                     E  cald și  bine  înăuntru,  recunosc.  Ce  mult  m-ar  ajuta  pe  mine  iarna,  că  nepoții  mei  dârdâie  de  frig  până  mi  se  încălzește  mie  motorul.

-                     Scaunele  din  față  și  bancheta  din  spate  sunt  încălzite.  Și  volanul,  de  asemenea. 

-                     Volanul? Doamne,  ce  mișto,  că  toată  viața  am  suferit  de  extremități  înghețate.  Câteodată,  nici  să  îndoi  bine  degetele  pe  volan  nu  pot  și,  de  aceea,  evit  cât  pot  să  plec  dimineața  devreme.  Doar  în  cazuri  extreme,  ce  să  fac!

-                     Scaunul  șoferului  și  unul  pentru  un pasager  au  suporturi  lombare,  deci,  adio,  dureri  de  spate. 

-                     Tu  ești  sigură  de  ce  spui?  Că  pare  făcută  anume  pentru  oameni  ca  mine,  ca să  le  înfrumusețeze  și  ușureze  viața.  Mai  spune,  că-mi  place.  Bașca,  atmosfera  asta  de  palat  din  interior:  tapițerie  fină,  din  piele  de  bună  calitate,  lumini  ambientale  și  în plafon,  și  la  uși,  chiar  și  sistem  audio  Premium  cu  9  difuzoare,  după  cât  văd  și  mă  pricep  și  eu.

-                     Și  comenzi  audio  pe  volan,  și  navigație  Garmin   integrată  ...

-                     Auzi,  maică, tu  mai  ai  casă? Vreun  apartament,  ceva?

-                     Sigur  că  am  casă,  ce  vorbă-i  asta,  tanti  Cami?  Nu  mai  știți  că  stau  în  bloc  cu  părinții  mei,   doar  la  etaje  diferite?

-                     Păi,  cu  asemenea  bijuterie  de  mașină,  nu-ți  mai  vine  să  te  dai  jos.  Nu-ți  mai  trebuie  nimic,  zău  așa!  Și  de  unde  ai  știut  tu  de   ea și  de  dotările  ei?  Sau  a știut  soțul  tău?

-                     Amândoi.  Am  căutat  oferte  Honda,  am  studiat  atenți  aproape  toate  modelele  Honda  și  abia  apoi  ne-am  hotărât. 

-                     Tare  bine  ne-ar  prinde  și  nouă  una,  mai  ales  omului  meu,  care  circulă  zile  întregi  prin   locuri   greu  accesibile,  de  multe  ori  la  urgență,  că  sare  în  mașină  direct  din  pat,  ori  de  câte  ori  este  sunat  de  la  serviciu. Cum  ziceai  că-i  zice?

-                     CR-V   Hybrid.  Honda  România, tanti  Cami, dacă  vrei  să  cercetezi.  Uite,  am  ajuns  la  cafeneaua  mea  preferată.  Vrei  să  bem  o  cafea?

-                     Da,  dar  în  mașină,  nu  în  cafenea.  Cafenea  am  mai  văzut  eu,  crede-mă!

Articol  scris  pentru  SuperBlog  2019