Din  nou  la  linia  de  start

      De  mult  n-am  mai  fost  pe  aici.  

      Sincer,  nici  nu  m-am  mai  gândit  să  vin  dar,  dacă  am  învățat  ceva  în   atâția  ani  trăiți,  am  învățat  că  nu  prea  există  niciodată.  Are ea,  Măria-Sa  Viața,  fel  de  fel  de  trucuri  care  să  te  întoarcă,  să  te  zvârcolească  și  să  te  așeze  pe  drumuri  demult  nebătute,  dar  niciodată  uitate.

      Bine  te-am  regăsit,  SuperBlog!

      M-a  pocnit  așa,  dintr-o  dată,  un   dor  de  oamenii  pe  care  i-am  găsit,  i-am  îndrăgit  și  pe  care  i-am  lăsat  aici,  în  această  competiție.  Și  de  scris.  De  termene  și  de  emoția  așteptării  notelor.

      Probabil  că  nu  voi  reuși  să  scriu  pentru  taote  probele,  deși  intenția  mea  este  să  o  fac  cu  siguranță.  Și,  probabil,  că  sunt  decanul  de  vârstă  al  întrecerii.  Dar,  Doamne,  nu-i  așa  că  asta  înseamnă  curaj?  Să  te  pui  tu,  în  toamna  vieții,  cu  cei  din  vara  ei?  

      Și  bucurie  înseamnă,  și  drag  de  tot  ceea  ce  aduce  SuperBlog  -  provocări,  prietenii,  emoții,  lecții,  entuziasm  și  dezamăgire  în  aceeași  bătaie  de  inimă.

       Așa  că,  ce  mai  tura-vura,  particip  la  SuperBlog  2026!