Doldora de povești

 

             Doldora  de  povești  este  pământul  Văii  Jiului!

            Și  la  suprafață,  unde  stăpânesc  munți  semeți,  păduri  bogate  și  momârlani  destoinici,  dar  și  în  adâncuri,  în  regatul  aproape  pierdut  al  cărbunelui  și  al  întunericului. 

            Povești  frumoase,  de  iubire,  de  viață,  de  speranță,  dar  și  povești  ireale,  ivite  din  tenebrele  pământului,  cu  durere, cu  sânge  și  cu  disperare.

                                           foto din  arhiva  personală, realizată  de  Fănică  Nechițelea

            Câteodată,  și  nu  de  puține  ori,  suferința  de  acolo, din  mină, își  scoate  capul  hâd  și  aici,  sus,  sub  razele  calde  de soare  și  sub  cerul  senin.

            Ați  văzut  vreodată  cum  arată  un miner  când  iese  din  șut?

            Arată  toți  la fel: negri  din  cap  până  în  picioare,  cu lampa  prinsă  de  cască,  și  cu  dinții  strălucitori.  Absolut  la  fel,  jur,  pentru că  am  trecut  de  câteva  ori  pe  lângă omul  meu  și  nu  l-am  cunoscut.  El  lucra  în  subteran,  eu,  personal  TESA.  Dacă nu  mă  agăța  el de  mânecă,  îmi  continuam  drumul  netulburată  în  aparență,  dar  uragan  de  îngrijorare  pe  dinăuntru.  Adică,  povestea  vieții  nevestelor  de  miner,  veșnic  în  alertă,  veșnic  îngrijorate,  veșnic  gata  să  sară  de  acasă  direct  la  poarta  minei,  la  orice umbră  de  neregulă.

Praful  de cărbune  se  lipește pe  orice  suprafață,  se  întinde  ca  un  gumilastic  și  se  îndepărtează  foarte  greu.

-           Uite,  tati,  îi  spuneam,  ți-a  rămas  cărbune  după  ureche!

-                       Se  mai  întâmplă,  zicea el,  am  ieșit  târziu  din  mină  și  apa  caldă  nu  mai  avea  presiune.  Se  spăla  temeinic  și  râdea,  iar  râsul  lui  îmi  oblojea  rănile  inimii, dobândite  în  nesfârșite  nopți  de  veghe, în  timp  ce număram  minutele  și  deslușeam  scrâșnetul  cauciucurilor  de  la  autobuzul  care  îl  aducea  acasă. 

            Nu-i  greu  de  imaginat  cum  se  tolănește  praful  în  plămânii  oamenilor,  cum  își  face  culcuș  acolo  și  nu  se  mai  dă  dus.

            Silicoza este o afecțiune ireversibilă, iar evoluția ei este lentă si progresivă.  Afectează,  în  primul  rând,  persoanele  care  lucrează  în  minele  de  cărbune,  iar  evoluția  bolii  nu  se  oprește  după  scoaterea  persoanei  din  mediul  cu  praf  silicogen, ci  doar  încetinește.  Despre  complicațiile  bolii,  ce  să  mai  vorbim:  bronșita  cronică,  emfizem,  pneumotorax, insuficiență  respiratorie.  Pacienții cu silicoză și insuficiență respiratorie necesită oxigenoterapie și  salinoterapie  pe termen lung, în timpul spitalizării și la domiciliu. 

            Salinele  naturale sunt  binecunoscute  pentru  rezultatele  deosebite  obținute în lupta  împotriva  afecțiunilor  respiratorii  și  nu  numai.  Cum  ar  fi,  însă,  să  dispui  de  propria  salină?  Să  te  bucuri  de  efectele  benefice  ale  terapiei  saline  chiar  la  tine  acasă,  în tihna  și  căldura  căminului  tău?

            Cu  titlu  de  noutate  absolută,  aparatele  purificatoare  de  aer  Salin  utilizează  trecerea  forțată  a  aerului  printr-un  bloc  filtrant  cu  granule  de  săruri.  Mi-au  atras atenția  imediat  datorită  faptului  că  au  înregistrat  rezultate  favorabile în  tratarea  silicozei,  boală  cu  incidență  mare  în  comunitatea  noastră.

            Și,  când  te  interesează ceva,  te  pui  pe  studiat, nu-i  așa?

            Purificatorul  de  aer  Salin  Plus  este  ideal  pentru  încăperi  spațioase,  de  aproximativ  50  mp.  Apartamentul  nostru  este  destul  de  mare,  open  space  și  cred  că  purificatorul  Salin Plus  s-ar  mula  perfect  pe  nevoile  noastre.  Pentru  că,  de  ce  să  nu  recunosc,  el  este  un  remediu  natural   nu  numai  pentru  praful  de  cărbune din  plămânii  soțului  meu, ci  și  pentru  astm, rinită,  sinuzită, laringită,  alergii  de  tot  felul. 

            Copilul meu  este destul  de  mare  deja,  dar  teribilismul  adolescenței  îl  împinge  la  gesturi  necugetate  legate  de  hainele  îmbrăcate  în  zile  reci  de  toamnă,  sau de temperatura  băuturilor  răcoritoare  savurate  direct  din  frigider.  Așa că,  și  mărirea  rezistenței la  răceli  devine  obiectiv  primordial  în  casa  noastră. 

            N-am  știut  până  acum  de  existența  acestor  aparate.  Nici  de  Salin  S2,  nici  de  mini  inhalatorul  InSalin,  care  este  destinat  utilizării  la  purtător.  Dar ...  mai  bine mai  târziu  decât  niciodată.

            

             Să  spun,  să  nu  spun ...

            Presimt  eu  că  vom  deveni  repede  buni  prieteni,  purificatoarele  de  aer  Salin  și  cu  mine,  pentru  că  eu  când  dorm,  dorm  nu  glumă. ( a se  citi  sforăi, nu  glumă).  Omul  meu zice  că  atunci  când  inspir,  plapuma  se  ridică  aproape  de  nivelul  tavanului,  iar  când  expir  zgomotos,  plapuma  revine  în poziție  inițială,  el  fiind  nevoit  să  o  prindă  ca pe  o minge  zvăpăiată  și  să  o țină  strâns,  ca  să  nu  plece  iar.

            Și,  ia  ghici:  printre  efectele  purificatoarelor,  se  numără  și  scăderea  problematicii  sforăitului!

            V-am spus  sau  nu  că  pământul  Văii  Jiului  este  doldora  de  povești?  V-am  spus!  Uite,  eu  am început  cu  o  poveste  despre  fața  tristă a Văii  și  am  terminat  cu  povestea  sforă ...  somnului  meu  care  poate  deveni  liniștit  și  odihnitor  pentru  toți  membrii  familiei.  Dacă  este  liniște,  dorm  și  ei  mai  bine,  păi,  nu?

 

                        Articol  scris  pentru  SuperBlog  2020!