Zilele trecute, în
drum spre casă,
mi-au picat ochii
pe o reclamă.
Nu se poate,
mi-am zis, n-am
mai văzut un
produs Nufăr de
când eram adolescentă
și mama apreta
cu Nufăr tot
ce se putea,
uneori chiar și
ce nu necesita
apretare. N-am uitat
nici acum gulerașele
de la uniforma
din clasele primare,
strălucitor de albe
și de țepene,
de mă mânca
pielea câteva zile
până mă obișnuiam.
Mamei îi
plăcea și să calce
rufele. Se așeza jos,
pe covor, în
mijlocul camerei, își
punea o pătură
în față, între
picioarele larg desfăcute
și cu maldărul
de haine lângă
ea, începea să
cânte și să
calce în același
timp și termina
cu amândouă, tot în același
timp. De multe
ori, eu stăteam
pe fotoliu și
citeam. Mă mai
uitam la ea, pe furiș și simțeam
cum mă dor
pe mine coapsele,
de la poziția
ei. Ceasuri întregi
stătea și călca
și când era
gata, se ridica
de jos sprintenă,
de parcă atunci
s-ar fi dat
jos din pat.
După ce
s-a îmbolnăvit și nu a
mai avut voie
să facă efort,
s-a împăcat greu
cu situația. Eu veneam de
la serviciu și
îi făceam întâi
ei curățenie de
sărbători și abia
apoi mă apucam
la mine acasă.
Mi-era drag să
deretic printre lucrurile
copilăriei mele, rămase
aproape neschimbate. Și,
totuși, ea se
simțea datoare. În
ciuda protestelor mele,
venea la mine
acasă și îmi
călca toate hainele
pe care le
găsea. Din păcate,
eu nu i-am
moștenit nici talentul
artistic și nici
plăcerea de a
călca.
Sărbătorile de
iarnă vor veni
anul acesta, pentru
mine, cu o
bucurie în plus.
După mai bine
de șase luni,
în sfârșit am
terminat renovarea apartamentului. Gata cu
molozul în mijlocul
bucătăriei, gata cu
straturile groase de
praf. Începe să
semene și la
mine a casă
de oameni normali.
De-acum, trebuie să
fac curățenie și
să le așez
pe toate la locul
lor. Iar florile
... ca să
vezi ironie: crăciunița
roșie nu a
înflorit de vreo
câțiva ani, dar
acum e plină,
dar plină de
flori. E plină și de
praf, a fost udată când
și când, atunci
când dibuiam prin
ce colț era
ascunsă, dar se vede treaba
că s-a speriat
și a început să
facă flori.
De aragaz,
ce să mai
vorbim ... pe
lângă faptul că
nu am avut
acces la el
o lună de
zile, de mi
s-a acrit mâncând
numai pizza și
hrană rece (
necazul meu, bucuria
copilului meu), acum
trebuie să și
frec la el
până la loc
comanda.
Mă ia
cu amețeală la
gândul că am atâtea de
făcut. Dar să
o luăm cu începutul. Spuneam
că, întâmplător, am
văzut o reclamă
la produsele Nufăr,
așa că m-am
documentat mai bine
și am aflat
că Farmec a
relansat două game
de produse: Nufăr
și Triumf.
Păi, treaba
mea cu aragazul
deja s-a simplificat
simțitor, tot ce
am de făcut
este să aplic
soluția Triumf Aragaz
cu pensula, să
las 15-20 de
minute să acționeze
și apoi să șterg cu
un burete și să clătesc
cu apă curată.
Dacă ar
mai fi aici,
acum, mama mi-ar
spune că pot
apela cu încredere
la acești experți
în curățenie, care-mi
fac
curățenia mai ușoară.
Da, mamă,
știu, curățenie și
parfum plăcut, ca
la tine acasă ...
Nu mă
consider cine știe
ce gospodină, în
primul rând pentru
că timpul alocat
treburilor gospodărești este
limitat, iar în
al doilea rând
... vă spun
un secret: contrar
părerilor că înaintarea
în vârstă aduce
după sine și
înțelepciunea, eu vă
anunț că răbdarea
devine din ce
în ce mai
invers proporțională cu
numărul anilor. Așa
că, pentru a duce
la bun sfârșit
operațiunea curățenia de
sărbători, am să
o iau metodic:
-
întâi și
întâi, tot ceea
ce necesită un
efort fizic mai
mare, adică geamurile
și ușile, care
trebuie neapărat eliberate
de petele de
adeziv și glet. Nufăr Geamuri
Floral, mmmm, cu
miros a dimineți
înverzite, este alegerea
perfectă.
-
parchetul
este
nou – nouț, așa că două
– trei ture cu mopul
cu Nufăr Pardoseli
îmi rezolvă problema.
-
că
tot
vorbeam de ceva
nou, faianța și gresia
din baie și
din bucătărie se
înscriu și ele
în această categorie
și, cu toate
astea, la ele
este de frecat,
nu glumă, până
nu mai rămâne
alb în urmă. Ca urmare,
am nevoie de
ceva care curăță
repede și eficient.
Am văzut că
este și Triumf
Bucătărie, și Nufăr
– cremă universală de
curățat cu efect
de albire. Musai
să le încerc.
Și, din moment
ce tot ce a fost
mai greu s-a
dus, normal că
au rămas treburile
cele mai plăcute.
Adică, aranjarea cărților
în bibliotecă - mor de drag
atunci când le iau pe
fiecare în mână, le scutur
de praf, răsfoindu-le
filă cu filă,
și, din întâmplare,
îmi cade privirea
pe câte un
citat de prea
mult timp uitat,
sau găsesc urma
unei petale puse la
presat, ăhăă, tocmai
atunci, demult, pe
când citeam și
credeam fiecare basm
cu zâne și
Feți-frumoși.
V-am spus că
sunt de modă
veche? Mai am
și câteva statuete
de ceramică: un
bunic și o bunică, vreo
doi bătăuși, cei
trei înțelepți
Fuk, Luk și
Sau și o
colecție de lumânări
și sfeșnice. Pe
toate le iubesc,
le șterg încet,
să nu le
aduc vreun neajuns
și le strecor
printre cărți, să
aibă cu cine să stea
la taifas.
Una peste alta,
dacă trag linie
și socotesc, rezultă
un raport calitate
preț corect.
Chiar
și când era
obosită, mama cânta.
Avea o voce
caldă, plină, mai
mare dragul s-o
asculți. Eu semăn
cu bunica. Cânta
și ea, draga
de ea, dar
nu prea mult,
că nu o
lăsau vecinii. Striga
tușa Sanda de
peste drum, în
dulcele grai oltenesc:
-
Ce faci, fa, Lisandro?
-
Curețenie, fa,
asta fac.
-
Bine, fa,
dar nu mai
cânta, că mă
doare capul și nu mai poci să
fac și eu
treabă.
-
Ete, na,
păi ce, crezuși
că sunt de
la televizor, ha? și râdea
bunica, de se
cutremurau toate ștergarele
de pe pereți,
ștergare cusute de
mâna ei, cu
arnici roșu și
înălbite cu apă
rece la pârâul
din vale.
Curețenie, bunico,
asta fac și eu!
Articol scris
pentru SuperBlog 2017!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu