Anii mei de
liceu au fost
profund marcați de
dirigintele nostru, profesor
de limba și
literatura română. Am
avut privilegiul să
învăț, pe lângă
noțiunile din programă,
ceea ce înseamnă
un profesor adevărat,
cu har și dragoste
față de materia
pe care o preda, cu drag de
elevii săi și
cu un talent
oratoric ieșit din
comun.
Când ne
povestea despre Junimea
... eram acolo,
pe un scăunel
mai ferit, ascultându-i
cu gura căscată
și urechile pâlnie,
pe Alecsandri,
Caragiale, Creangă, Conta
și Eminescu.
Când ne
povestea despre Capșa
... parcă tăiam
cu mâna noastră
fumul de țigară,
admirând frumoasele și
talentatele actrițe ale
vremii și urmărindu-i,
pas cu pas,
pe Ion Barbu,
Camil Petrescu, Minulescu,
Mușatescu și nemaipomenitul Păstorel
Teodoreanu.
Colega mea
de bancă, Ileana,
a fost și
a rămas, cea
mai bună prietenă
a mea. Stăteam
amândouă în gazdă
și, seara, cu
genunchii sub noi,
în vârful patului,
țeseam planuri despre
o cafenea literară
numai a noastră,
despre cei mai
buni scriitori și
artiști ai momentului
înnebuniți după cafeaua
și produsele noastre
de patiserie, despre
zâmbete furișate, ocheade
nerușinate și tragedii
grecești desfășurate în
atmosfera încinsă.
Anii au
trecut, viața ne-a
despărțit, dar legătura
noastră nu s-a
destrămat. Nici visul.
Vorbim des la telefon, în
țări diferite, fiecare
dintre noi setată
pe strângerea fondurilor
necesare deschiderii cafenelei
multvisate. E greu
să pornești de la zero,
să investești banii
într-o afacere care
nu-ți oferă garanția
succesului. De fapt,
ce lucru îți garantează
succesul? Cine îți
garantează ție că,
odată pornită, afacerea
ta va deveni
profitabilă imediat? Nimeni,
sau așa am
crezut până de
curând.
Luna trecută
a fost criminală
pentru mine. Din
toate punctele de vedere.
Ajunsesem un zombie, care
mergea și executa
toate sarcinile, fără
să mai gândească
și fără să
crâcnească. Și, cum
neștiute sunt căile
Domnului, într-o după-amiază
ploioasă, aflată în deplasare, îmi răsare
în față o cafenea. Tucano
Coffee. Buuun, mă mai încălzesc
și eu puțin,
mi-am spus și
am intrat.
A fost
experiența vieții mele:
ambianță și design
etno, o cafea
cum nu mai
băusem până atunci
și, mai ales,
posbilitatea de a
scoate din poșetă
cartea începută acum
prea mult timp
în urmă și,
sorbind licoarea fierbinte
și aromată, să
parcurg câteva pagini
relaxată, în freamătul
palmierilor și vuietul valurilor
din Hawai, de
parcă nimic nu
mai aveam de
făcut și nimic
nu mă mai
putea stresa de
acum înainte.
Am ajuns
acasă, în micul
meu orășel de
munte, nerăbdătoare să-i
împărtășesc prietenei mele
tot ceea ce
experimentasem acolo. M-a
ascultat tăcută, m-a invidiat un
pic de tot
pentru această ocazie
și ... gata. Atât.
Am fost un
pic dezamăgită de
reacția ei, dar
m-am gândit că cine
știe
în ce moment
delicat o sunasem,
așa că mi-am
văzut mai departe
de rutina mea.
Zilele trecute,
mă sună în
miezul zilei. Cam
neobișnuit, ținând cont
că acolo, la
ea, erau primele
ore ale dimineții.
-
Auzi,
tu știi ce
e aia o franciză?
-
Sincer, nu
prea. Am auzit
deseori despre francize de
succes, mi se
pare că McDonald’s este
o franciză, dar
cam atât.
-
Bomba
bombelor, iubita, m-am
interesat și cafeneaua
aia care te-a
impresionat atât de
tare este, de
fapt, franciza Tucano
Coffee.
Tucano Coffee reprezintă o rețea internațională de franciză de cafenele, care promovează, în lumea întreagă, filosofia sa: Love. Peace. Coffee: dragostea (Love) ca sentiment, pacea (Peace) ca stare și cafeaua (Coffee) în calitate de băutură preferată.
-
Și,
de ce ești,
mă rog frumos,
așa de entuziasmată?
-
Păi, nu
înțelegi încă? Ne
putem îndeplini visul.
-
Ia uimește-mă,
cum?
-
Simplu: franciza este
un sistem de comercializare a
produselor, serviciilor și
tehnologiilor, bazat pe
o colaborare strânsă
între francizor și
francizații săi, în
cadrul căruia francizorul
acordă francizatului dreptul
de a conduce
afacerea, în conformitate
cu conceptul francizorului. Alfel
spus, putem avea
cafeneaua Tucano pentru
noi, sub conducerea
noastră, beneficiind de
asistență pentru găsirea
locației, ajutor și
follow - up în procesul
de deschidere și
lucru, suport continuu
și complet de
marketing, traininguri inițiale,
produse la preț
de producție și
echipamente know-how.
-
Și noi?
Noi ce trebuie
să facem?
-
Pentru
franciza
pe care ne-o
dorim, taxa de
intrare în franciză
este de 12.000
de euro, bani pe care
ni-i permitem amândouă.
Nivelul investiției poate
ajunge, însă la
200.000 de euro,
ceea ce înseamnă,
totuși, mai puțin
decât un start-up
de asemenea amploare. Datele lor
financiare, care sunt
deschise, transparente, tocmai
pentru a-și exprima loialitatea
față de oaspeți
și parteneri, arată
că investiția se
va amortiza în
primii doi-trei ani,
iar profitul net
lunar va fi
semnificativ. Piața
de francize România este
în plină dezvoltare,
ceea ce este
un atu pentru
tinerii investitori, așa,
ca noi. Tot
ceea ce trebuie
să facem noi
este să convingem francizorul
că deținem calificări
de bază, educație
și că avem
calitățile personale și
mijloacele financiare pentru
sprijinirea și dezvoltarea
afacerii în franciză.
Și, mai ales,
că nu divulgăm
terților know-how-ul furnizat
de către francizor,
nici în timpul,
nici după încetarea
contractului. Ca să
nu mai lungesc
vorba, intră tu
pe francize.ro și culege
de acolo toate
informațiile de care
avem nevoie pentru
afaceri testate și reprezentate în
mod exclusiv, pentru
că ne oferă
consultanță gratuită pentru
francizele de pe
site.
-
Văd că
ești foarte încântată și am încredere
deplină în intuiția
și abilitățile tale
antreprenoriale. Mai ales
că un start-up,
așa cum ne gândisem noi
inițial, are o
grămadă de semne
de întrebare: mult
prea mulți bani
pentru investiție și
șanse de profit
prea reduse
pentru buzunarul nostru.
Asta înseamnă să
prinzi din zbor oportunități de
afaceri.
Tucano
Coffee, păzea, venim!
Articol scris pentru
SuperBlog 2017!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu