toamnamea: Când proiectezi un vis

Nu m-am gândit niciodată să mă mut la ţară. Eu am crescut pe beton, între blocuri, cu cheia de gât, cu ambii părinţi la serviciu şi muuult timp liber. Mai mergeam la ţară, în vacanţa de vară, la bunici, nu zic nu, dar , acolo, două - trei săptămâni, nu mai mult.

Soţul meu, în schimb, a fost crescut exclusiv de bunici, la ţară, până la vârsta de şapte ani, când a fost realocat în lumea citadină, pentru mersul la şcoală. Pentru el, viaţa ideală a fost şi este în continuare, la curte, cu orătănii multe în preajmă, cu trei căţei şi patru mâţe, cu prune bistriţene pentru pălincă şi vie de producătoare neagră pentru vin.

Cum – necum, m-a molipsit şi pe mine. De obicei, eu sunt responsabilă de partea cu ideile, idioata familiei, deci, iar el cu execuţia lor. În termeni de toată ziua, eu spun şi el face. De data asta, a fost invers: el, proaspăt ieşit la pensie, a spus: ne mutăm la ţară şi eu am aprobat: da, dar unde?

Şi uite-aşa a început aventura vieţii noastre.

Într-un colţ de sat din Bistriţa - Năsăud, moştenise el, de la bunică, un teren. Acolo ne-am hotărât să ridicăm o casă, nu prea mare, dar nici mică, tocmai potrivită pentru nevoile noastre. Şi, pentru că nu se ştie niciodată unde-i va purta viaţa pe cei doi copii ai noştri, cel mai important lucru din toată treaba asta cu construitul, ni s-a părut să durăm o locuinţă care să corespundă şi nevoilor lor viitoare.

Niciunul dintre noi nu avea habar de unde, cu ce şi cum se începe o asemenea lucrare. Să trăiască domnul Google, care, după nşpe mii de butonări, ne-a oferit soluţia pe tavă: ”contactaţi un specialist, care vă va ajuta cu proiecte de case adaptate dorinţelor şi nevoilor voastre şi, pe deasupra, cu cele mai bune soluţii pentru diminuarea costurilor de construcţie, remodelare şi întreţinere”.

Fireşte că următorul pas a fost căutarea unui birou de proiectare, care birou trebuia să ne împace pe amândoi: eu - dacă se poate, să se și curețe singură, că mi s-a cam luat de cățărat în geamuri și de scuturat covoare; el - să aibă pat și duș cu apă caldă. Bine, bine, dacă geamuri nu, covoare nu, camere nu, mai bine găurim un butoi, încălzim apa la soare și cumpărăm un pat pliant, ce atâta tevatură???

Noroc cu specialiștii de la AIA Proiect, care nu se ocupă doar de proiectare, ci și de audit energetic, evaluare imobiliară și servicii auxiliare.

S-au distrat ei ce s-au distrat pe seama cerințelor noastre, dar treaba este treabă, așa că au luat un creion, o hârtie și ne-au rezolvat în doi timpi și trei mișcări. Casa pe care ne-o doream a început să prindă contur: o locuință cu parter și mansardă pentru patru persoane, cu elemente de design atât tradiționale, pentru noi, cât și moderne, pentru copiii noștri. Mi-am dorit întotdeauna spații largi, deschise, camere luminoase, dar aveam nevoie și de un proiect tehnic complet , personalizat și flexibil, care să permită modificări în funcție și de cerințele copiilor noștri, de locul unde vom construi și de bugetul disponibil. Un proiect de casă bine realizat arată atât punctele forte, cât și punctele slabe ale locuinței.

Cea mai arzătoare problemă în construirea și amenajarea unei locuințe, cred eu, este cea a încălzirii acesteia, a asigurării confortului interior, în general. Dacă-ți îngheață nasul când te uiți la îmbrățișările pătimașe din telenovela preferată, încercând să faci economii la factură sau, dimpotrivă, te topești de cald în miezul verii, mai ceva ca afară, poți să-ți pui și roboți multifuncționali în loc de mobilă, că tot n-ai realizat nimic.

În ceea ce privește estetica, lucrurile au fost mai simple. Proiectantul a înțeles ceea ce ne place, ne-a pus în valoare preferințele, ghidându-se după principiul că acasă înseamnă un spațiu care să-ți facă plăcere și să te relaxeze, dincolo de canoanele impuse de designul actual.

Casa noastră va fi o locuință cu parter și mansardă, cu acoperiș în două ape, tencuită și vopsită în culoarea bej. Parterul este format din living, un dormitor, bucătărie conectată la zona de luat masa, cămară, baie și garaj. Mansarda cuprinde două dormitoare și o baie. Să ne găsim fiecare locul, să nu ne simțim sufocați de pereți prea înghesuiți sau, dimpotrivă, să nu fim singuri între noi, despărțiți de spații pe care nu le putem umple. Spațiile din casă ar trebui umplute cu oameni, cu zâmbete, cu vise și împliniri.

Soțul meu a studiat în amănunt memoriul tehnic de rezistență, precum și partea din proiect care cuprinde instalațiile termice, electrice și sanitare. M-a lămurit și pe mine că toate acestea sunt incluse în proiectul DTAC, adică proiect autorizație de construire. De, ca bărbații, știu ei ce vorbesc! Tehnici, practici, necesari!

Mai întâi a răsărit grădina. Surprinzător, șantierul îi lasă loc îndeajuns ca să respire.