Tare aiurită
s-a dovedit toamna
asta. Până mai ieri, Retezatul
şi-a scuturat promoroaca
peste noi, cu
ger adevărat, ca
în luna ianuarie,
iar azi bate
soarele în fereastra
bibliotecii de zici
că vine primăvara
şi aştepţi să-ţi
cânte păsărelele.
E pauza mare
şi greu, foarte
greu de menţinut
liniştea în biblioteca
plină - ochi de prichindei
de clasa a
treia. Le-a dat
doamna lista cu lecturile suplimentare.
Se foiesc
şi caută nedumeriţi
literele de pe
rafturi: doamna, dar de ce este la C mare
de tipar, cartea
scrisă de Ion
Creangă?!
 |
| foto din arhiva personală |
Mi-e drag
de ei de
mor, mai ales
când rămân ca
trăzniţi în mijlocul
încăperii, uitând titlul
sau autorul cărţii
după care au
venit.
-
Spune-mi ceva
despre carte, despre
ce se întâmplă
în ea, ca
să te pot
ajuta, îi încurajez
eu.
-
Ăăă, ceva
cu o fetiţă
şi un câine ...
se rătăcesc în
pădure, îşi aminteşte
un băieţel mai
înfipt.
-
E bună
asta? şi le
întind ”Dumbrava minunată”.
-
Daaa, asta
este şi se
pregăteşte s-o zbughească
pe uşă cu
tot cu carte.
Îl prind de
guler, mai mult
din zbor şi îl pun
să semneze pe
fişă.
-
Dar eu
nu am semnătură,
scânceşte o fetiţă.
-
Nu-i bai,
îți scrii numele de familie sau,
dacă vrei, cum
te strigă pe
tine mama acasă.
Mai acum câteva
săptămâni, un ţânc
foarte important de
clasa a patra,
a intrat şi
m-a anunţat oficial:
-
Vreau
să citesc un „sssriler”, că
mie astea îmi
plac!
-
Zău...i-auzi ... păi și cum
ai ajuns tu
la concluzia asta?
-
La mine
acasă, toată familia
citește: tata - seara,
înainte de culcare,
mama – când îi dă
să sugă frățiorului
meu, iar sora
mea citește cărți
de dragoste, dar nu cred
că mie îmi
plac alea. Eu
vreau ”sssriller”.
Te pui
cu preferinţele literare
ale omului?!
Cu cei de
la liceu, însă,
se schimbă treaba.
Trebuie să fii
în temă cu
tot ce apare
nou pe piață, cu
tendințele actuale și cele din
viitorul apropiat măcar,
că altfel ești
mâncat. Ca să
nu mai spun
că mă uit
ca disperata și
la serialele online
agreate de ei,
că nu pot risca să
mă catalogheze drept
o babă depășită,
care habar n-are
ce înseamnă o
carte cool sau
un film super. Trebuie
să le-o iau și înainte, pentru că e la
mare modă să
vină și să
mă interpeleze:
- Doamna,
ce-mi recomandați să citesc și
să nu mă
plictisească?
Și așa am
ajuns să fac
un târg, eu
și cu mine:
la două cărți
citite pentru a
fi în ton
cu ei, citesc
o carte și
pentru sufletul meu.
Miroase a vacanță
de iarnă, a sărbători
cu colinde, ger,
nopți lungi și,
dacă avem noroc,
zăpadă. Miroase a
ciocolată caldă și
a ceai cu lămâie. Miroase
a prăjituri de casă,
a mere coapte,
a scorțișoară și
vanilie. Și, cel
mai important, miroase
a dimineți fără
alarma deșteptătorului, a
dimineți cu întors
pe partea cealaltă
în moliciunea caldă a pilotei
și a pernelor, cu
zâmbet de zi
nouă adresat celui
de lângă tine,
cu ceașca de
cafea băută în
tihnă, în pijamale
și papuci.
Partea cea mai
frumoasă a slujbei
mele de bibliotecar
școlar este să
caut cărți pe
site-urile de specialitate.
Și cea mai
grea.
Să nu-mi
spună mie nimeni
că poate naviga
printre sutele, miile
de titluri fără
să le vrea
pe toate, fără
să se piardă
și să se
regăsească de milioane
de ori, fără
să uite ce
anume caută și
fără să depășească
mult, foarte mult,
suma alocată. Tocmai
de aceea, de
vreo lună întreagă,
butonez și caut,
pun de-o parte,
mă întorc, le șterg
și pun altele.
Dar am
reușit, am găsit!
Trei secțiuni
pune la bătaie
editura RAO pentru
cei interesați: RAO
Thriller, RAO clasic
și Ficțiune tineri.
Și, devotată
înțelegerii făcute, am
reușit să aleg:
-
Prințesa lupilor, de
Cathryn Constable
și pentru mine,
doar pentru mine, Cine
a
ucis-o pe Nora
Jones?, de
Eugen Ovidiu Chirovici,
”sssriller” carevasăzică.
Prea mulți dintre
copiii din ziua
de azi sunt
debusolați, neîncrezători, marcați
de tot ceea
ce văd în
jurul lor. Ei vin
la bibliotecă și
îmi povestesc lucruri
importante pentru ei,
mă întreabă, îmi
cer părerea, așteaptă
răspunsuri. Nu le
am, nici măcar
a suta parte
din ele nu am,
așa cum nici
părinții sau educatorii
lor nu au. Dar încercăm
din răsputeri să le netezim
drumul spre ele. Și de aceea trebuie
să fiu extrem
de atentă la
mesajele pe care
le transmit.
Nu cunosc cărțile
alese, nici autorii.
Am citit, însă, recenziile și
m-am decis să încerc: le
citesc eu prima
și apoi le vorbesc
copiilor despre ele. Cele două
cărți din secțiunea
pentru tineri sunt
despre prietenie, despre
”puterea vindecătoare a
dragostei și a
sincerității”, despre visuri, și
frumoase și urâte, și despre obstacole.
Și ce poate
fi mai frumos,
mai potrivit cu
vârsta liceenilor mei?
Cât despre cea
de-a treia ... mi-e rușine,
dar trebuie să
recunosc: n-am citit
nimic de acest
autor și cum eu sunt
fan înrăit al
autorilor români, orizontul
meu literar nu
va avea decât
de câștigat.
Articol scris pentru
proba sponsorizată de
Editura RAO, SuperBlog
2016!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu