Îmi fac bagajul și plec la Mamaia! La Gală!

              

              M-am  lenevit  de  tot.  Fiecare  cuvânt  care  explodează  imagini  în  mintea  mea,  în  loc  să  fie  slobozit,  cu  tot  cu  imagini,  pe  hârtie,  este  ținut  prizonier  și  mestecat  de  atâtea  ori,  încât  își  pierde  cheful  de  a  mai  zugrăvi  ceva.

            M-am  înmuiat  de  tot.  M-am  transformat  într-o  mâță  alintată  care  toarce  sub  calorifer,  aruncând,  din  când  în  când,  o  ocheadă  plictisită  la  jocul  fulgilor  de  nea  care  cad,  și  cad,  și  cad,  insensibili  la  faptul  că  1  Martie  este  la  colțul  străzii  și  mai  are  un  pic  și  ajunge.

            Mi-e  bine  sub  plapuma  caldă,  cu  un  braț  îndoit  sub  cap,  visând  la  cai  verzi  pe  pereți,  fără  să  fie  nevoie  să  fac  ceva.  Orice.

               Dar  și  caii  verzi  au  nevoie  de  apă.  

            De  valuri  zumzăitoare,  care  se  sparg  furioase  la  picioarele  tale,  acoperindu-le  cu   scoici  și  meduze  nedumerite.  De  răsărituri  și  apusuri  arzând   în  linia  orizontului,  de  sirene  nemiloase  cu  voce  de  aur  și  de  salvamari  vânjoși,  în  luptă  pe  viață  și  pe  moarte  cu  stihiile.

               N-am  văzut  marea  de  douăzeci  de  ani.   Nu  i-am  mai  simțit  gustul  sărat  pe  obraji  și  pe  buze  de  două  decenii,  așa  că  mi-am  spus:  ajunge,  îmi  fac  bagajul  și  plec  la  Mamaia,  la  Gală.

               Hopaaa ...  stai  un  pic,  că  pentru  asta  trebuie  să  fiu  finalist.  Finalist  cu  acte-n  regulă,  adică  să  scriu  cu  ochii  pe  calendar  și  pe  ceas,  să  iau  propranolol  la  greu,  în  așteptarea  notelor,   să  învăț  expresii  noi  (  înjurăturile  pe  care  le  știam  eu  s-au  prescris  din  secolul  trecut)  și  să-mi   redefinesc  conceptul  de  creativitate.  Și  de  marketing. 

                   

Vedeți,  de-aia  mă  înscriu  la  Spring  SuperBlog  2018!