Soare, aer curat și copaci înfloriți egal e-mobility!

           Dimineața  asta  este  mai  grăbită  decât  celelalte.  Parcă  a  trecut  timpul  mai  repede  ca  de  obicei,  zău  așa,  că,  uite,  este  fără  un  sfert  și  eu  nici  nu  am  apucat  să  mă  îmbrac.  Ba,  mai  mult,  cu  gura  plină  de  spumă  de  la  pasta  de  dinți,  strig  prin  ușa  întredeschisă  a  băii:

-           Să  nu  vă  atingeți  de  mașina  mea,  că  am  nevoie  de  ea  azi!

-                      Ooof,  se  smiorcăie  fiică-mea,  iar  trebuie  să  mă  sacrific  eu  și  să  iau  bicicleta??  De  ce  nu  te  duce  tati  cu  mașina  lui?

-                      Pentru  că  eu  am  treabă în  cealaltă  parte  a  orașului  și,  nimic  nou  sub  soare,  maică-ta  iar  a  uitat  să  o  încarce.  Așa  că  trebuie  să  trec  pe  la  stație,  măcar  pentru  o  încărcare  parțială,  că  la  birou  rezolv  problema.  Știți  doar  că  parcarea  de  la  corpul  nostru  de  clădire  are  stație  proprie  de  încărcare,  pe  când  la  mami  la  birou ...

-                      Lasă,  dragă,  nu  le  mai  știi  tu  pe  toate!  Află  că  am  rezolvat  problema  mai  bine  ca  tine:  mi-am  instalat  noua  aplicație  pe  telefon,  prin  care  pot  rezerva  o  stație  care,  întâmplător,  este  chiar  în  drumul  meu.  Încarc  aici  când  mă  duc  la  muncă,  iar  când  plec,  rezerv  la  cealaltă  stație,  care  este  mai  aproape  de  birou  și,  astfel,  nici  nu  mă  stresez,  nici  nu  stau  la  coadă,  nici  nu  aglomerez  rețeaua  în  orele  de  vârf.

-                       De-abia  aștept  să-mi  iau  eu  mașina  mea,  ca  să  nu  mai  fiu  obligată  să  pedalez  până  la  școală.

-                      Păi,  de  ce  pedalezi?  Și  bicicleta  este  tot  electrică,  dragă,  ce,  ai  uitat?!

-                      Ei,  am  uitat ...  am  uitat  să  iau  acumulatorul  și  să-l  bag  în  priză  aseară,  asta  am  făcut,  na!  bombăne  fiica  mea,  în  timp  ce-și  saltă  rucsacul  pe  umăr  și  iese  pe  ușă.

Ne  privim  unul  pe  celălalt  câteva  secunde  și  apoi izbucnim  amândoi  în  râs. Până  la  urmă,  ziua  se  arată  luminoasă.

Cobor  scările  furtunos,  iar  țăcănitul  tocurilor  pe  cimentul  holului  îmi  oferă  o  satisfacție  imensă:  știu  sigur  că  o  vor  deranja  pe  tanti  Sofica  de  la  parter.  Parcă  o  văd  cu  bigudiurile  ei  roz-bombon,  vociferând  pe  deasupra  ochelarilor: bunul-simț  dictează  să  ai  grijă  de  nervii  vecinilor  tăi,  dragă!  Chiar  așa,  bunul-simț!  Da,  dar  unde  era   el  când  tanti  Sofica  urla  de  pe  geam,  speriind  copiii  care  se  jucau  în  spatele  blocului?  Unde  era  el  când  tanti  Sofica  arunca  gunoiul  de  pe  geam  spre  tomberon,  sperând  să  nimerească?  Norocul  nostru  că  senzorii  de  la  spațiul  de  depozitare  al  gunoiului  menajer  funcționează  impecabil,  iar  țiuitul  alarmei  a  adus  lucrătorii  de  la  salubritate  în  timp  record  în  cartierul  nostru.

Și,  totuși,  când  este  în  toane  bune,  tanti  Sofica  este  o  bijuterie  de  femeie.  În  fața  blocului  tronează,  de  ani  de  zile,  mașina  ei.  Nu  știu  ce  marcă  este,  dar este,  cu  siguranță,  un  dinozaur. 

-                       Habar  n-aveți  voi,  copii,  ce  înseamnă  să  conduci  o  asemenea  mașină,  se  lasă  ea  pradă  amintirilor.  Ce  înseamnă  să  accelerezi  la  maxim,  iar  mirosul  de  benzină     să-ți  gâdile  nările!  E  drept  că  mai  lăsa  și  câte  o  dâră  de  fum  negru  și  gros,  când  se  înfunda  carburatorul  și  asta  nu  era  prea  plăcut.  Încă  vreo  câțiva  ani  cu  asemenea  mașini  și,  recunosc,  frumoasele  mele  flori  de  aici,  din  grădiniță,  ar  fi  avut  mult  de  suferit.  Și  astmul  meu,  de  asemenea.

Mda,  parcă  o  auzisem  și  eu  pe  mama  povestind  despre  ceva  asemănător,  dar  în  nuanțe  diferite:  ea  se  numărase  printre  cei  care  îmbrățișaseră  cu  extaz, în  tinerețe,  abolirea  acestor  mașini  și  trecerea  către  electromobilitate.  Greu  să-ți  imaginezi  acum  o  mașină  care  sparge,  la  propriu,  și  urechile  oamneilor  și  atmosfera,  prin  emisiile  de  carbon.

Trebuie  să  mă  grăbesc,  pentru  că  am  multe  de  rezolvat.  Prima  dată  mă  duc  la  departamentul  de  vânzări  auto,   ca  să  obțin  cât  mai  multe  informații  despre  noul  Mercedes–Benz  EQC,  o  bijuterie  de  mașină,  după  care  suspină  omul  meu  de  ceva  timp  încoace,  de  când  a  aflat  de  lansarea  acesteia,  care  corespunde  cu  aniversarea  a  25  de  ani  de  activitate  în  România  a  partenerului  autorizat  Mercedes  Benz,  Auto  Schunn.  

Este  un  SUV  pur  electric,  care  combină  calitatea,  confortul  și  utilitatea  și  are  două  motoare  electrice  și  tracțiune  integrală.  Cam  asta  este  strategia  noastră:  își  dorește  el  ceva?  Eu  fac  săpăturile,  obțin  informațiile,  iar  el  hotărăște  dacă  merită  să  investească  sau  nu.  Îmi  doresc  eu  ceva?  El  face  săpăturile,  culege  informațiile  și  până  ajunge  cu  ele  acasă,  eu  sunt  deja  în  posesia  obiectului  dorit.  Totuși,  de  data  asta,  e  vorba  de  ceva  mai  mult  și  până  și eu  cred  că  merită. 

Următoarea  mea   oprire -  stația  de  încărcare  și  de  întreținere  din  cartier.  Mă  duc  să-mi  fac  un  abonament, care  presupune  și  tarife  preferențiale   în  rețeaua  lor,  din  când  în  când.  Și  ce  dacă  sunt  legată  de  o  anumită  rețea,  tot  ies  mai  ieftin,  iar  pe  de  altă  parte,  nu  mă  împiedică  nimeni  să  folosesc  celelalte  rețele,  la  nevoie.  Exact  ca  la  telefonia  mobilă.  În  plus,  este  aceeași  rețea  și  la  stația  de  încărcare  de  la  supermaketul  meu  preferat,  și  la  cea  de  la  spital,  ca  să  nu  mai  vorbim  de  cea  din  centru,  adică  acolo  unde  sunt  cele  mai  bune  saloane.  Cum,  ce  saloane?  Stai  liniștit,  cele  de  automobile  sunt  în  altă  parte,  eu  vorbeam  despre  coafor,  cosmetică  și  centrul  SPA.

Un  lucru  foarte  important,  sper  să  nu  uit:  am  auzit  că  a  fost  dezvoltată  o  aplicație  pe  telefon,  care  înregistrează  și  te  atenționează  când  este  momentul  să-ți  încarci  mijlocul  de  transport,  fie  el  scuter,  automobil,  bicicletă,  chiar  autobuz.  Asta  da,  tehnologie,  care  poate  pune  capăt  interminabilelor  discuții  cu  fiica  mea,  veșnică  în  pană,  veșnic  nemulțumită.  Dacă  poate  intra  în  costul  abonamentului,  om  m-am  făcut!

Ok,  pornesc  mașina  și,  în  același  timp,  în  timpane  îmi  picură,  agale,  melodia  preferată.  Pornesc  la  drum  și  mă  bucur  de  soare,  de  aerul  curat  și  de  copacii  înfloriți.  Într-un  cuvânt,  e – mobility!

Articol  scris  pentru  Spring  SuperBlog  2019!