Argila și dragostea

             Iar  se  zbate  dimineața   la  ferestrele  mele,   țipând  cât  o țin  plămânii.  Nici  vechiul  truc  cu  perna  peste  urechi  nu  mai  ține,  s-a   șmecherit  și  ea:  strecoară  serpentine  ascuțite  chiar  pe  sub  colțurile  dantelate  ale  feței  de  pernă,  direct  în  timpanul  meu.  N-am  de  ales,  trebuie  să  mă  extrag  din  adorata  moliciune  a  așternutului  și,  târșindu-mi  papucii  prea  mari,  să  mă  preling  prin  ușa  de  la  baie,  direct  în  încăperea  albastră,  mai  albastră  decât  fundul  oceanului.  Dau  drumul  la  apa  caldă  și  mă  pun  pe  visat.  Clipocitul  apei  îmi  induce  vise  de  dragoste,  cu  trandafiri  plutitori  și  cu  fluturi  colorați  la  fiecare  colț.

                Mă  uit  în  oglindă  cu  teamă.  Am  îmbătrânit  degeaba.  Nu-i  vorbă,  arăt  încă  bine  fizic,  dar  sufletul ...  sufletul  meu  nu  vrea  să  se  maturizeze  încă.  Nu  acceptă  vârsta  din  cartonul  ăla  nesuferit  care  se  cheamă  buletin.  Am  mușcat  din  fiecare  anotimp,  m-am  agățat  cu  unghiile  de  fiecare  treaptă,  am  lăsat  în  urmă  dragoste,  speranțe,  iubiri  neîmplinite,  toate  pentru  carieră.  Pentru  împlinirea  socială. 

Și  acum,  încotro?

Orașul  greu  clocotește  dincolo  de  zidurile  groase  ale  blocului.  Oamenii  sunt  ca  furnicile:  mici,  mulți,  ocupați  cu  orice  altceva  în  afară  de  viața  adevărată.  Așa  ne  este  rostul,  așa  ne-a  fost  dat  și  puțini  dintre  noi  cunosc  calea  prin  care  aleg  bobul  curat  din  neghină  și  floarea  dintre  scaieți.  Măcar  de-am  fi  în  stare  să-i  recunoaștem  și  să-i  urmăm.

sursa  foto:  Poze.Imagini.Desktop

L-am  cunoscut  grăbindu-mă.  Dimineața.  Intrând  din  plin  în  el  și  răsturnându-i  cafeaua  pe  tricoul  galben.  Cred  că  s-a  și  ars  puțin,  dar  n-a  zis  nimic.  S-a  uitat  la  mine  și  mi-a  zâmbit  atât  de  larg  și  de  frumos,  încât  mi-a  venit  să  mă  iau  la  palme. Mi-a  intrat  zâmbetul  ăla  exact  unde  nu  trebuia,  s-a  strecurat  prin  decolteul  bluzei  și  s-a  așezat  complet,  cu  pumnii  strânși  a  rezistență,  în  inima  mea.  Și  este  atât  de  tânăr,  atât  de  frumos,  încât  și  acum  îmi  este  rușine  să  mă  privesc  alături  de  el.  Îi  fac  fotografii  noaptea, când  doarme  și  mă  uit  la  el  pe  furiș,  neîndrăznind  nici  să  respir,  ca  să  nu  dispară.  Cum  să  dispară,  Doamne,  cum  să  plece,  acum,  când  l-am  acceptat  total,  după  luni  de  zile  și  nopți  în  care  apărea  la  ușa  mea,   ca  un  cățeluș  zălud,  fără  să  zică  nimic,  niciun  cuvânt,  doar  zâmbetul  ăla  idiot  care  m-a  făcut  să  nu  mai  țin  cont  de  nimic,  de  vârsta  mea,  de  diferența  dintre  noi,  de  nimic?

Nu  mi-am  făcut  griji  niciodată  pentru  cum  arăt.  M-a  înzestrat  natura  cu  un  ten  curat,  proaspăt,  indiferent  de  starea  mea  sufletească  sau  de  intemperiile  de  afară.  Mișcarea  în  aer  liber  îmi  face  bine,  îmi  place  să  mă  plimb  singură  pe  aleile  din   parcul  vecin,  să  șutez  ca  un  campion  la  fotbal  frunzele  din  aramă  topită  din  calea  mea,  să  fărâmițez  turtă  dulce  pe  jos  și  să  mă  bucur  de  fâlfâitul  porumbeilor  veniți  la  ospăț.  Orașul,  însă,  și  timpul  se  înfrățesc  și  trec,  neiertând  pe  nimic  și  nimic  în  calea  lor.  Iar  noi,  oamenii,  plătim  obol  însutit  pentru  binefacerile  progresului.  Anii  din  buletin,  stresul  pe care  eu  l-am  ignorat  total,  dar  el  pe  mine  deloc,  poluarea  tot  mai  accentuată  a  aerului  și  a  apei,  m-au  făcut  să  realizez  că  trebuie  să   lupt  pentru  a  păstra  nealterat  darul  făcut  mie  de  natură.  Și  acum,  el,  motivul  meu  de  fericire,  fărâma  mea  de  speranță,  motorul  aritmiilor  mele  de  orice  fel  care  mă  încearcă  ori  de  câte  ori  nu  este  lângă  mine,  gelozia  mea  feroce  despre  care  credeam  că  există  doar  în  filme  și  cărți...

                Am  fost  tare  obosită  aseară.  S-au  cam  adunat  grelele  la  birou,  așa  ca  de  iarnă  și  de  sfârșit  de  an  și,  totuși,  mi-am  găsit  o  brumă  de  timp  și  de  putere  pentru  o  demachiere  eficientă,  folosind  emulsia  demachiantă  detox,  din   noua  gamă Aslavital Mineralactiv, creată pe baza  argilei 100% naturale.  Curăță  foarte  bine  pielea  și  are  efecte  remineralizante.  Cu  totul  și  cu  totul  remarcabilă  această  nouă  gamă, cu   ingrediente active de ultimă generație: Cobiodefender-ul EMR, complexul Ferulan bogat în acid ferulic  și  argilă  din  Munții  Pădurea  Craiului.

                La  început  m-am  gândit:  hmmm,  argilă?!  pământ,  lut,  adică?  Păi,  ce,  suntem  în  anii  de  început  ai  cochetăriei  feminine?  Dar  mi-am  revenit  repede:  argila curativă, extrasă  în  condiţii igienice, este  sterilă  din  zăcământ,  fiind  complet  lipsită  de  germeni.  În  plus,  oferă  și  alte    beneficii: hidratarea, detoxifierea tenului și protejarea sa împotriva efectelor stresului urban, regenerarea  celulară  naturală. 

                După  demachiere,  cremă  netezire  riduri,  de  noapte,  care  promovează  procesele  de  reparare  a  pielii,  corectarea  imperfecțiunilor  și  atenuarea  ridurilor.

                Clipocește  dulce  apa  caldă,  așteptând cuminte  să  termin  cu  visatul,  în  baia  mea  albastră  ca  fundul  oceanului.  Mă  pregătesc  de  o  nouă  zi  în iureșul  poluării  și  al  stresului  cotidian  și  încep  cu  un  elixir  antirid  și  antipoluare ,  pentru  îngrijirea  zonelor  din  jurul  gurii  și  a  ochilor,  aplicat  pe  fața  perfect  curățată  cu  apă  micelară  cu  argilă.  Datorită  ei  pot  spune  adio  iritațiilor,  vaselor  de  sânge  proeminente  și  ridării  premature.  Și  n-am  nevoie  de  altceva,  îmi  sunt  de  ajuns.

                Am  aflat  despre  gamă  întâmplător,  iar,  ca  să  fiu  sinceră  cu  totul,  prima  dată  mi-au  sărit  în  urechi  cuvintele:  Munții  Pădurea  Craiului.  

sursa  foto: welcometromania.ro

              Am  luat-o  razna  de  tot,  tot  la  crai  mă  duce  gândul.  La  el ...  și  m-am  pus  pe  cercetat.  Nici  nu  mi-a  luat  mult  ca  să  înțeleg  pe  deplin  beneficiile  cosmetice  ale  argilei  din  locul  acela  de  poveste:  antioxidantă,  antiradicalică,  revitalizantă,  tonifiantă,  regenerantă  și  detoxifiantă.  Ca  să  nu  mai  vorbim  despre  beneficiile  terapeutice,  despre  care,  totuși,  surpriză,  știam:  cicatrizantă,  purtătoare  de  energie  vitală  esențială  pentru  celulele  organismului,  antiseptică  și  cu  puteri  de  echilibrare  radioactivă.  Am  fost  foarte  curioasă  să  văd  ce  este,  de  fapt,  cobiodefender-ul  EMR,  de  care,  sincer,  nici  nu  auzisem  până  acum:  agent  antistres specific, cu un rol esențial în revitalizarea  metabolismului celular și  repararea  epidermică.  Cuvinte  mari,  e  drept,  dar  și  rezultate  pe  măsură.

                Sunt  gata.  Închid  încet  ușa,  îmi  îndrept  spatele  și  îmi  închei  sacoul  bleumarin,  la  care  am  asortat  o  broșă  simplă,  cu   un  cristal  alb.  Portarul  îmi  deschide  ușa  larg  și    zâmbește:  ca  întotdeauna,  arătați  extrem  de  bine,  doamnă!

               

Articol  scris  pentru  SuperBlog  2018!