O singură pereche de blugi

                  În  dimineața  asta,  s-a  cam  burzuluit  toamna  la mine.  Mi-a  încrețit  pielea  pe  spate  și  mi-a  înroșit  nasul,  indiferent  cât  de  tare  m-am  prefăcut  eu  că  mai  este  vară  și  am  defilat  pe  trotuar  cu  pardesiul  larg  desfăcut,  ca  să  se  sperie  răceala  dimineții  și  să  mai  facă  un  pic  de  loc  razelor  de  soare.

                E  clar,  trebuie  să  mut  hainele  de  vară  în  dressing-ul  de  pe  hol  și  pe  cele  de toamnă-iarnă  înapoi,  în  dulap. Mi-e  drag  să  fac  asta,  să  iau fiecare  lucrușor  și  să-l  împachetez,  să-mi  aduc  aminte  când  l-am  purtat  ultima  oară,  să-i  mulțumesc  dacă  mi-a  fost  bine  cu  el  sau  să-l  cert, dacă  nu.  Să  le  pun   deoparte  pe  cele  care  s-au  sfrijit  și  nu-mi  mai  vin,  din  vina  lor,  evident,  și  să trăiesc  cu  speranța  că,  odată  și-odată,  vom  reveni  una  la  cealaltă.

                Dar ...  ia  stai  un  pic ...  unde  sunt  perechile  mele  de  blugi?  Toată  vara  am umblat  cu  fuste colorate,  lungi  și  vaporoase,  ca  să  mă  simt  prințesă  în  adierea  delicată  a  valurilor  mării,  dar  acum  am  imperioasă  nevoie  de  pavăza  oferită  de  jeanși  împotriva  vântului  de  toamnă  și  a  promisiunii  gerului  de  iarnă.  Doar  aici,  pe  rafturile  astea  le-am  pus,  la un  loc  cu  puloverele  și  bluzele  cu  mânecă  lungă.  Ce  pisici  albastre  s-o  fi  întâmplat?  În  toată  hărmălaia  asta  de  haine,  nu  există  decât  o  singură  pereche  de  blugi,  e  drept,  cea  mai  dragă  mie,  pe  care  tocmai  am  purtat-o,  dar  e  una  singură  și   bag  mâna  în  foc  că  mai  existau  în  inventar  încă  vreo  șase  perechi.  Ce  mai, nu  vreau  eu  să  recunosc,  dar  am  început  să  îmbătrânesc  și uitările,  bate-le  să  le  bată,  au  început  să  mă  viziteze  tot  mai des.

                Buuun, gluma-i glumă,  dar eu  de unde  să-mi  iau  acum  nădragi?  Cum  să-i  spun  omului  meu: dragă,  blugii  mei  au  fugit  de  mine  și  am  nevoie,  urgentă,  de  încă  cinci  perechi?  O  să  fie  extrem  de  satisfăcut,  și  pe  dinafară  și  pe  dinăuntru,  și  o  să  rânjească  spre  mine:  bravo  lor,  au  avut  curaj!  Cât  despre  cumpărat,  oleacă  de  zăbavă,  dragă,  că  așa  mi-ai  zis  și  tu  mie  zilele  trecute  când  eram  disperat  după  cauciucuri  de  iarnă.

Nuuu,  nu  pot  să-i  ofer  asemenea  satisfacție!

Și,  totuși,  cum  să  mă  descurc  eu  săptămâna  viitoare  la  serviciu,  mai  ales  că  țipă  la  mine  agenda  de  lucru  de  încărcată  ce-i,   iar  colegii  de  birou  au  instituit  ținută  obligatorie  pentru  toate  întâlnirile:  blugi,  blugi  și  iar  blugi!  Blugi  de  damă  și  blugi  de  bărbați!  Și  la  trainingul  de  sâmbătă,  de  la  munte,  tot  blugi!  Măi  să  fie,  toate  lucrurile  rele  mi  se  întâmplă  numai  mie.

                Adriana,  prietena  mea,  spune  cam  așa:  acum  gândim  cum  reparăm  și  plângem  pe  urmă!  Să  o  iau  cu  începutul,  că  nu  degeaba  sunt  eu  Fecioară  ordonată  până  la  sufocare,  deși,  în  cazul  de  față,  uite  ce  frumos  mi-am  ordonat  blugii,  că  nici  nu-i  mai  găsesc.  Deci,  singura  mea  pereche  de blugi,  mânca-o-ar  mama  pe  ea,  trebuie  să  suporte  șapte  ținute,  că  doar  nu  o  să  mă  duc  îmbrăcată  la  fel  la  serviciu,  că  nu  se  face,  nu?  Dacă  lipsa  blugilor  o  suport  până  la  refacerea  integrală  a  garderobei,  șușotelile  legate  de  vestimentația  mea  de  la  birou  mă  vor  aduce  în  prag  de  sinucidere  și,  parcă,  aș  mai  avea  un  pic  de  treabă  pe  pământul  ăsta.

                Luni:  prima  zi  la  un  birou  aproape  înghețat,  cu  chef  de  muncă  zero.  Așa  că,  un  tricou  lejer,  dar  foarte  colorat  ca  să-mi  ridice  moralul,  iar  peste  el,  un  cardigan  moale,  într-o  culoare  asortată  cu  noii  mei  pantofi  sclipicioși. 

                            

                Marți:  ptiu,  ptiu,  ducă-se  pe  pustii  cele  trei  ceasuri  rele,  mai  ales  că  după  serviciu,  trebuie  să  mergem  la  vernisajul  colegei  noastre  și  ținută  elegantă,  cu  toc  cui,  scrie  pe  fruntea  noastră.  Noroc  că  mi-am  luat  o  bluză  interesantă  de  la  Desigual, care  poate  face  față  cu  brio  atât  unei  zile  obișnuite  la  birou,  cât  și  unei  cerințe  speciale. Câte  despre  încălțămintea  de damă   cu  toc,  alegerea  este  ușoară:  o  pereche  de  pantofi  Heritage  de  la  Answear,  într-o  culoare  care  pică  la  fix  pe  modelul  bluzei  și  problema  este  rezolvată. 

    

            Miercuri:  prezentare  de  proiect.  Și,  ghici,  ghicitoarea  mea,  cine  trebuie  să  prezinte?  Există o  regulă  nescrisă  în  vestimentație,  dar  respectată  de  toate  femeile:  să  nu-ți  lipsească  din  dulap  rochia  neagră  și  cămașa  albă.  Și  pe  mine  mă  va  salva  cămașa  mea  albă,   cu  flori  pe  poale,   marca  U.S.  Polo,  pentru  că  o  ținută  simplă,  dar  delicată,  business,  dar  feminină,  face  mai  mult  decât  toate  cuvintele  din  lume. 

              Joi:  mi-e  dor  de  floricele  pe  câmpii  și  de  o  brățară  cu pietre  mari,  să-mi  mângâie  încheietura  la  fiecare  mișcare.  Bluza  mea  Ema  de  la  Only  se  înțelege  perfect  cu  brățara  de  la  Parfois,  de  parcă  au  fost  croite  special  una pentru  cealaltă.

              Vineri:  program  scurt,  ținută  lejeră  și  un  pulover  alb  și  comod, pentru  serviciu.  

               Doar  că,  seara,  after-party  ne  așteaptă.  Nici  prea  elegant,  nici  prea  casual,  adică  exact  cum  este  cel  mai  greu  de  mulțumit.  Și  cum  eu  mă  simt  extraordinar de  bine  când  sclipește  ceva  în  spațiul  meu  personal,  puloverul  de  la  Liu  Yo,  cu  broderie  de  strasuri  îmi  îndeplinește  toate  fanteziile.

                Sâmbătă:  yuhuuu,  munte,  ape  cristaline,  poteci  șerpuitoare  asfaltate  cu  frunze  de  aur,  povești  șoptite  printre  copacii  aproape  goi,  seară  de  toamnă  la  căldura  focului  de  tabără.  Îmi  pun  pe  mine  toate  astea  la  un  loc,  împletite  într-un  splendid  pulover  de la Only  și  mă  simt  și    Zâna  Octombrie  pe cale  să  plece  și  Zâna  Noiembrie  pe  cale  să  vină.  

De  prea  mult  timp  îmi  doresc  o  pereche  de  ghete  de  bărbați  numai  pentru  mine, tovarăși  credincioși  de  drumeție,  pentru  că  mi-a  intrat  mie  în  cap  și,  odată  intrat,  nu  mai  iese  nicicum,  că  ghetele  de  bărbați  sunt  mai  sigure,  dar  n-am  găsit  încă  mărimea  mea  pentru  modelul  preferat.  Eh,  merge  și  cu  ghetele  pentru  damă.  Mai  caut.

                Asta  este,  cu  asta  defilez.  Sper  să  le  iau  ochii  tuturor, ca  să  nu  aibă  timp  de  observații  amănunțite  și  să  nu  le  pice fisa  că  toate  aceste  ținute  au  un  lucru  comun:  aceeași  pereche  de  blugi.  Unica.  Eroina  mea  credincioasă,  care  nu  a  dat  bir  cu  fugiții  așa  cum  au făcut  toate  celelalte. 

                P.S.  adăugat  la  o  săptămână  după  povestea de  mai  sus:  ia ghiciți  voi  ce  era  după  lădița  de  cartofi,  printre  borcanele  cu  gogonele  din  cămară?  Pam,  pam ...  împăturiți  frumos, pereche  peste  pereche  și   protejați  de o  pungă  imensă  pentru  cadouri  ...  blugii  mei!  Toți!  Întregi  și  nevătămați,  slavă  Domnului  pentru  asta!

                Articol  scris  pentru  SuperBlog  2018,  proba  sponsorizată  de  Answear!