luni, 30 octombrie 2017

Apa de izvor și inspirația din tastatură

           Plouă.  Mă  uit  cum  se  prelinge,  încet,  o  picătură  de  apă  pe  geam.  
         Desenează  drum  drept  și,  dintr-o  dată,  se  arcuiește  ca  un  șarpe  spre  dreapta,  alunecă  vertiginos  în   jos  și,  la  numai  câțiva  centimetri  de  pervaz,  se  oprește.  Așteaptă.  Și  ea,  și eu.  Încotro  se  va  duce,  pe  ce  parte  a  sticlei  reci  își  va  broda  arabescul  de  data  asta?  Ce  resort  secret  o  îndeamnă  să  aleagă  o  direcție  sau  alta?  De  ce  dorință  aprigă  este  mânată  ea,  o  biată  picătură  incoloră,  fără  parfum  și  fără  gust?
O  simplă  picătură  și  ce  multe  depind  de  ea!  Că  de  n-ar  fi  ea  ...  n-ar  fi  niciun  pârâu  zglobiu, sărind  șotronul  peste  pietrele  alunecoase  ca  privirea  de  codană  îndrăgostită  și  n-ar  fi  nicio  perdea  strălucitoare  de  stropi  jucăuși,  ce-ți  intră  pe  sub  bluză  și-ți  înfioară  pielea  încinsă  de  dragoste  și  de  dor.
            N-ar  fi  niciun  loc  frumos,  cu  liniște  foșnită  de  copacii  înțelepți,  cu  umbră  caldă  la  poalele  lor,  cu  iarbă  de  smarald  topit  de  soarele  necruțător,  cu  gâze  zbârnâitoare  de  colo – colo,  spre  veșnica  nemulțumire  a  călătorului  obosit.  Și  n-ar  mai  fi  nici  splendidele  toamne  arămii,  nici  iernile  bogat  înveșmântate  în  blănuri  albe,  nici  primăveri  înmugurind  a  iubire  și  a  nou. 
foto  din  arhiva  personală

            Iubesc  apa.  O  ador  în  toate  formele  ei:  și  fluidă,  învăluitoare  ca  o  taină  ce  se  cere  deslușită  la  ceas  de  seară,  la  ureche;  și  solidă,  floare  albă  și  rece  ca  inima  unui  îndrăgostit  respins  de  prea  multe  ori.  Îmi  place  să  o  prind  în  căușul  palmei,  veselă  și  zglobie,  să  o  simt  cum  mi  se  prelinge  printre  degete,  adevărată  și  mincinoasă  în  același  timp.  Îmi  place  să  o  ascult  cum  vuiește  când  se  prăvale  de  pe  stânci,  cum  se  frământă  în  larg,  ca  un  somn  agitat  de  neliniști,  sau  cum  susură  alintată,  la  poale  de  vâlcea  înflorită  în  miez  de  vară. 
              Îmi  place  să  o  beau  cu  înghițituri  mici,  rece  ca  gheața,  așteptând  să  ne  împrietenim  pe  măsură  ce-mi  pătrunde  în  corp,  în  inimă,  în  minte.
            Fac  parte  dintre  persoanele  care  beau  apă  rece,  foarte  rece  și  iarna.  Îmi  dă  senzația  aceea  unică  de  sațietate,  de  preaplin,  de  prospețime  și  aromă  de  dimineți  de  mai.  M-am  bucurat  prima  de  beneficiile  acesteia  odată  cu  instalarea  celui  dintâi  watercooler  La  Fântâna  din  firma  noastră.  O  lăsam  să  curgă  în  pahar  încet  și  închideam  ochii,  imaginându-mi  izvoare  limpezi,  poienițe  înțesate  de  margarete  albe,  soare,  liniște,  vacanță.
            Și  tot  prima  m-am  bucurat  de  apa  de  izvor  la  0,5 l,  cu  gust  și  aromă  de  pin  și  de  stejar  înnobilat  departe  de  aglomerări  urbane  și  industriale.  Ambalată  simplu,  dar eficient,  poate  fi  companionul  desăvârșit  și  acasă  și  la  birou.  Oaspeții  tăi  se  vor  simți,  cu  siguranță,  răsfățați,  oferindu-le  plăcerea  unei  ape  care  hidratează,  satură  și  alintă  papilele  gustative  în  același  timp.

apa  de  izvor

            Plouă.  Picătura  mea  de  apă  tremură  pe  geamul  rece,  nehotărâtă.  La  dreapta,  la  stânga?  Ba  nu,  ba  nu,  desenează  repede  un  zigzag  și  se  prăbușește  în  rama  ferestrei  cu  zgomot  ca  de  cascadă  în  miniatură.
            Am  tresărit  când  ușa  de  la  intrare  s-a  închis  cu  zgomot  în  spatele  omului  meu,  întors  de  la  serviciu.
-                       Ți-am   adus  un  bax  de  sticle  cu  apă  de  izvor  de  la  La  Fântâna,  strigă  el  din  bucătărie.  Îți  las  câteva  în  frigider,  să  se  răcorească  un  pic  și  sper  că  de  acum  nu  vei  mai  născoci  cine  știe  ce  motive  puerile,  ca  să  nu  te  apuci  de  scris.  Știu  sigur  că  după  o  gură  zdravănă  de  apă  rece  de  izvor,  vine  și  inspirația  la  tine  în  tastatură.  Hai,  că  SuperBlogul  nu  te  așteaptă  pe  tine!

apa-de-izvor


Articol  scris  pentru  proba  cu  nr.  13,  SuperBlog  2017!







            

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu