marți, 3 octombrie 2017

Alternative după pofta inimii și imaginația ta

              Copil  fiind,  cea  mai  mare  bucurie  a  mea  era  să  stau  la  umbră,  în  grădina  bunicilor,  să  citesc  și  să  ronțăi  mere.  Tone  de  mere,  saci  întregi  cu  fructe  galben -  aurii  sau  verzi  ca  smaraldul,  sau  roșii  ca  bujorii  înfloriți  lângă  gardul  din  spatele  casei,  așezate  pe  tava  de  plastic  furată  din  dulapul  bunicii,  lângă  Cireșarii,  Winnetou,  Cavalerii  Pardaillan,  sau  toate  volumele  lui  Alexandre  Dumas.  Mă  rog,  poate  nu  chiar  toate,  dar   sigur  tot  ceea  ce  reușiseră  să  cumpere  bieții  noștri  părinți,  ca  să  scape  de  lacrimile  de  crocodil  și  rugămințile  a  doi  prunci  nebuni  după  aventurile  mușchetarilor,  ale  conjuraților, sau  după  toate  uneltirile  de  alcov  ale  scriitorului  francez.  Și  nu  au  fost  puține.  Și  acum,  după  mai  bine  de  patruzeci  de  ani,  cărțile  lui  Dumas  ocupă  două  rafturi  din  biblioteca  mea.

            Era  o  competiție  acerbă  între  mine  și  fratele  meu.  Și  la  citit,  și  la  ronțăit.  Cine  apuca  mai  mult  și  mai  repede.  Nu  voi  uita  niciodată  că  am  rupt  în  două  cartea  Cișmigiu  et.  comp.  a  lui  Grigore  Băjenaru,  pentru  că  fratele  meu,  mai  mic  decât  mine  cu  trei  ani,  mă  tot  bătea  la  cap  să-i  povestesc  de  ce  râd  în  hohote.  Și,  ca  să  scap  de  el  și  să  citesc  în  liniște,  am  rupt  cartea  și  i-am  dat  și  lui  prima  parte.  De-acum  râdeam  amândoi  și  când  citeam,  și  când  comentam  cele  mai  amuzante  faze.  Ne-a  pierit  râsul  când  tata  ne-a  luat  cartea,  a  dus-o  unei  cunoștințe  de-a  lui  de  la  tipografie,  care  a  legat-o  și  i-a  pus  copertă  de  piele  maro,  cu  titlul  scris  cu  litere  aurii.  Și  până  la  Crăciun,  i-am  plătit  tatei  jumătate  din  banii  de  buzunar,  fiecare  dintre  noi,  rată  pentru  cheltuiala  de  la  tipografie.  N-am  mai  rupt  nicio  carte  în  viața  mea!

                                                             sursă imagine: sodahead.com


            Ronțăite  aiurea,  fără  limite  și  fără  discernământ,  merele  și-au  pus  amprenta  asupra  sistemului  meu  digestiv,  așa  că  m-am  trezit,  om  în  toată  firea,  că  nu  mai  pot  mânca  mere  fără  să  mă  ”roadă”  stomacul.  Și  așa  se  face  că  intram  în  magazin,  înghițeam  în  sec  la  vederea  și  la  mirosul  fructelor  copilăriei  mele  și  cumpăram  ...  castane.  Nu-i  vorbă,  le  fierb  sau  le  coc  și  în  urmă-le  rămân  doar  grămezi  de  coji  secate  de  miezul  dulce.  Dar ...  nu  erau  mere.
            Anii  trec  repede,  mult  prea  repede  după  gustul  și  dorința  mea,  dar  nu  mă  întreabă  nimeni,  nu-i  așa?  Plecatul  la  serviciu  dimineața  devreme,  fără  mic-dejun,  mâncatul  produselor  de  fast - food  la  cele  mai  mici  ore  (  era  singura  soluție  la  ora  aia)  și  sedentarismul,  mi-au  cam  șters  strălucirea  din  ochi   și  mi-au  adăugat ...  milimetri  (era  să  scriu  kilometri,  dar  m-am  abținut)  în  talie.
            Deci,  eu  sunt  ultima  persoană  din  lume  îndreptățită  să  dea  sfaturi  de  viață  sănătoasă.  Eu  sunt  ultima  persoană  din  lume  pe  care  ați  dori  să  o  ascultați  vorbind  despre  beneficiile  consumului  de  fructe,  legume  și  sucuri  naturale.
            Și  totuși ...
La  50  de  ani,  într-un  birou  supra - solicitat  de  public,  în  care,  din  păcate,  petrec  mai  mult  timp  decât  acasă,  am  găsit  modalitatea  de  a  schimba  ceva.  Alternative  ...  ăsta  este  secretul  meu.  Alternative  la  consumul  de  sucuri  acidulate  și  pline  de  aditivi,  de  care  am  fost  dependentă  până  acum.  Alternative  la  imposibilitatea  de  a  mușca,  așa,  cu  poftă,  dintr-un  măr.  Alternative  la  înghețatele  din  comerț,  prea  dulci,  prea  pline  de  calorii,  sau  posibilitatea  de  a  mânca,  la  masa  de  prânz,  la  serviciu,  o  supă  absolut  fabuloasă,  din  toate  legumele  care-ți  plac  sau  care-ți  trec  ție  prin  cap.  Alternativele  tale,  proprii  și  personale,  după  pofta  inimii  și  imaginația  ta. 
Și  totul  a  început  cu  un  pahar  de  smoothie,  așezat  într-o  dimineață  prea  fierbinte  de  vară,  de  femeia  de  serviciu  de  la  școala  în  care  lucrez,  pe  biroul  meu,  lângă  tastatură. De  ziua  ei,  primise  cadou   cel  mai  nou  storcător  prin  presare  la  rece,  Hurom” . 
În  dimineața  respectivă,  s-a  trezit  cu  noaptea  în  cap  și  a  preparat  câte  un  pahar  de  băutură  dumnezeiască  pentru  fiecare  dintre  noi. 



              La  vreo  săptămână,  la  prânz  mi-a  adus  și  un  bol  cu  supă  de  legume. 
            Și,  dacă  tot  stau  pe  scaun,  cu  ochii  în  calculator,  căutând  și  elaborând  situații  peste  situații,  de  ce  să  nu  mă  informez  și  despre  făcătorul  celor  două  minuni  cu  care  ne  delectase  Mioara,  femeia  noastră  de  serviciu?
Am  aflat  astfel  că  poate  stoarce  rădăcinoase  dure,  fructe  moi  sau  frunze fără  nici un fel de efort,  oferind  cel  mai  mare  conținut  de  vitamine,  minerale,  enzime  și  fitonutrienți  în  sucul  proaspăt  stors  datorită  tehnologiei  avansate  de  stoarcere  și  a  vitezei  ultra-lente  de  rotație. 
                                                                                   









Am  aflat  astfel  că  se  pliază  perfect  pe  dorința  mea  de  a  mă  reinventa,  de  a  repara,  pe  cât  posibil,  răul  făcut  într-o  viață  trăită  anapoda,  deschizându-mi,  printr-o  simplă  apăsare  de  buton,  grădina  copilăriei  mele,  cu  aromele  și  gusturile  ei,  dar  cu  până la 6 ori mai multe vitamine, minerale și enzime.   Și  asta  datorită  procesului  de  stoarcere  lentă,  prin  presare  la  rece,  care  realizează  o  stoarcere  naturală,  se  maximizează  cantitatea  de  suc  și  se  păstrează  intregral  toate  vitaminele,  mineralele,  antioxidanții  și  toate  cele  atât  de  necesare  organismului  nostru.
Magazinele  se  bat  la  pas  molcom,  să  ai  timp  să  privești,  să  guști,  să  miroși,  să  alegi.  Nu-i  bai  nici  cu  săgețile  de  pe  tastatură,  că  magazinul  profistore.ro  are  răbdare  cu  tine  și  îți  arată  tot  ce  vrei,  te  îndrumă  exact  spre  ceea  ce  ai  nevoie,  așa  că  iată-l,  mândru  nevoie – mare,  stăpân  absolut  în  bucătăria  mea.



Născută  sub  semnul  Fecioarei,  beneficiez  din  plin  de  o  imaginație  debordantă.  Nu  vreți  să  știți  ce  combinații  am  făcut,  ce  legume  sau  fructe  s-au  întâlnit  pentru  prima  dată  în  istoria  lor,  în  storcătorul  meu.  Bine,  nu  vreți  să  știți  nici  ce  am  pățit  când  am  pus  prea  multă  gheață,  sau  prea  mult  ghimbir.
Un  singur  lucru  să  știți:  chiar  dacă  este  departe  încă,  mie  îmi  miroase  a  vacanță  de  iarnă.  Cu  un pahar  de  suc  de  mere,  știți,  de-alea  galbene,  galbene  de  tot  într-o  mână  și  cu  volumul  care  mă  așteaptă  de  astă-vară  pe  noptieră  în cealaltă  mână,  poate  să  ningă  și  să  șuiere  viscolul  cât  o  vrea:  casa  mea  se  va  umple  de  zumzet  de  albine  și  de  albe  flori  de  măr  și  se  va  lumina  ca  un  petec  de  cer  albastru,  senin,  într-o  după  amiază  de  vară,  deasupra  unui  copil  întins  pe  burtă,  la  umbră,  urmărind  cu  sufletul  la  gură  aventurile  Scatiului  și  ale  lui  Babușcă.

sursa  foto:

Nu  credeți?  Încercați!


Articol  scris  pentru  proba  a  doua  a  SuperBloog  2017!