Toamnă de-ai fi,
iubita mea,
ți-aș săruta
aleile pierdute
în
dorul de îndrăgostiții
de-astă-vară
și ți-aș
topi tot galbenul
din lume
să ți-l
aștern drept pernă,
nu povară.
Toamnă de – ai
fi, iubita mea,
ți-aș săruta
și sânii arămii
cu frunze
dulci drept unică
năframă,
ți-aș netezi
șuvița prea rebelă
ca să
o prind, după
ureche, cu o
perlă,
ți-aș mai cânta,
încet, romanțe calde
să-mi potolesc
iubirea ce mă
arde ...
Toamnă de-ai
fi, frumoasă doamnă!
foto din arhiva personală |
Împing încet tastatura și mă ridic. Am amorțit pe scaunul tare, dar dacă îmi iau unul mai comod, mă apucă somnul și nu mai termin cartea. La naiba, parcă mare lucru am scris din volumul ăsta. Perdeaua a rămas agățată într-un colț și pădurea se împrăștie brusc de la geam încolo, în sus, pe pantă. A plouat tare aseară și picurii de apă atârnă încă, cercei de diamant, de tufănelele mov din grădiniță.
Mi-a
plăcut întotdeauna toamna.
Un pahar de vin negru
ca păcatul, un
trabuc și o
mâță torcând leneș
pe papucii mei,
asta-i fericirea adevărată,
restul sunt doar
căutări.
Hmmm, cum
ar fi să
nu mai bat
câmpii cu iubita
transformată-n toamnă și
să răsucesc un
pic imaginea de
ansamblu?
Cum ar
fi să vină
toamna, da, ea,
toamna adevărată la
mine, să se
nască în fața
mea din covorul
de frunze care
tremură în prag,
așa cum se
năștea, odinioară, Afrodita
din spuma mării?
Cum
ar fi să
pășească ușor, cu
părul ca perele târzii, pârguite
abia după ce
a dat bruma
peste ele, învălmășit
peste goliciunea-i perfectă
și să spună :
-
Bună
seara!??
Iar eu, tâmp,
mut, fără suflare,
să închid ușa
repede și să
mă rog la Dumnezeu să
nu fie nălucă,
să nu dispară
dacă îndrăznesc să
o privesc de
aproape și să
dau cu bâta-n
baltă:
-
Ai să
îngheți!
- Nu mi-e
teamă, s-ar alinta
ea, pentru că
vreau să mă
înveșmântezi așa cum
o faci în
poemele tale, să
mă acoperi cu
gândul tău și să mă
învelești așa cum
știi doar tu,
ca somnul să-mi
fie odihnă regească și
împlinire desăvârșită.
Ai milă, soartă,
de mine, biet
muritor cu muza lui
aievea în fața
ochilor!
- Ți-aș
pune doar cămăși
cu flori și
bluze diafane, iar
fustele doar în
culori aproape de
pământ, de frunze,
de poame dulci
și coapte în grădină ...
ANSWEAR - CAMASA
|
VERO MODA - BLUZA |
MEDICINE - FUSTA
FUTURE PAST
|
SIMPLE - FUSTA |
Botine mici, cu
diamante, ți-aș pune
în picioare, iar
eu, cu ghete de bărbați m-aș
încălța, să te
urmez oriunde.
PEPE JEANS - BOTINE
|
De frig te-aș apăra învăluită în paltoane de damă elegante,
paltoane damă pentru
iarnă, cu miros
de gutui pufoase
și struguri brumării.
Ți-aș da până
și vechiul meu palton mâncat
de molii, de-ai
vrea umila mea
ofrandă. Și apoi ...
MEDICINE - PALTON
NOCTURNE
|
MANGO - PALTON
SOFI-S
|
.....................................................................................................................................
Mă ridic
brusc, speriată de-a
binelea.
- Iar ai
adormit cu capul
pe laptop și,
uite, ai vărsat
și cafeaua. Bine
că nu s-a
spart și cana,
bombăne mama, în
timp ce șterge
cu înverșunare pata
maronie de pe
covor.
Mă doare
gâtul, mi-a înțepenit
într-o poziție nefirească
și, cu toate
astea, mă umflă
râsul. Ce mai
seară, auzi, ce
mai seară! Să
mă visez eu bărbat! Și,
culmea, să mai știe și
de ANSWEAR.ro, dressingul
meu secret!
Articol scris pentru proba cu
nr. 1, SuperBlog
2017!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu