luni, 28 octombrie 2013

O săptămână nouă



             Caut  o  săptămână  nouă.  În  niciun  caz  cea  care  începe  acum.  Se  prevede  urâtă  tare,  ca  o vrăjitoare  supărată,  cu  mătura  ruptă,  cu  condurii  scâlciaţi  de  la  atâta  vânzoleală  în  sus  şi-n  jos  prin viaţa  mea.  Haihui  viaţă,  ce  să  mai  zic...




             În  paginile  sale  cu  picioare  adânc  înfipte  în  întrebările  noastre  de  zi  cu  zi,  revista   online  Catchy  a  găzduit  un  sondaj  de  opinie  pornind  de  la  întrebarea  Tu  de  ce  stai  pe  Facebook?    Doamne,  întortocheate  răspunsuri  şi  ciudate  motivaţii   găsesc  oamenii  pentru   cele  câteva  secunde,  minute,  ore  petrecute  cu  ochiul  lipit  de  gaura  cheii  vecinului.  Pentru  că,  din  punctul  meu  de  vedere,  totul  se  reduce  la  curiozitate  -  ce  mai  face  cutărescu,  s-a  îngrăşat  mai  tare  decât  mine,  sau  uite,  are  două  riduri  în  plus,  chiar  acolo  lângă  ochiul  stâng...poze,  bancuri,  bârfe...din  când  în  când  o  punte  de  legătură  solidă  cu  cei  aflaţi  la  celălalt  capăt  al  pământului.  Cred  că  aşa  l-a  gândit  Zuckerberg  ăla,  o  pâlnie  uriaşă  de  tras  cu  urechea...
Dar  cel  mai  mult  mi-a  plăcut  comentariul  lui  Andrei  Bogdan  Vulpescu:  " Facebookul este un imens bazar de vrăjeală. Oamenii vând și cumpără vrăjeală.... Sunt om și deci am dreptul să fiu vulnerabil, suferind sau, de ce nu, prost – unde e problema?"
             Dacă  mă  agăţ  de  vorbele  lui,  poate  trec  şi  eu  de  săptămâna  asta,  că  nu  mi  se  arată  nicio  soluţie  să  o  ocolesc - sunt  om  şi  am  dreptul  să  fiu  prost.  Şi  dacă  sunt  prost,  cine,  ce  mai  aşteaptă  de  la  mine?  oare  funcţionează???