duminică, 14 aprilie 2019

Vacanța perfectă


           
             Mă  plimb  desculță  prin  iarbă și  simt  cum  aceasta  îmi  gâdilă  tălpile,  își  ridică  mireasma  spre  mine  și    învăluie  a  visare,  îndemnându-mă  la  lene  sub  nucul  imens  din  cel  mai  îndepărtat  colț  al  grădinii  mele.
            Oricum,  ce  altceva   avea  de  făcut  într-o  duminică  de  aprilie,  când  nu-i  nici  foarte  cald,  nici  foarte  frig, când  sunt singură,  iar  ceasurile  se  preling  pe  lângă  mine,  așteptând,  parcă,  și  ele  odată  cu  mine?
            Bătrânul  meu  șezlong  se  întinde  scârțâind  din  toate  încheieturile  și  mă cuibăresc  în  el,  ca  la  pieptul  unui  prieten  vechi  și  drag  tare.  Mi-am  adus  cu  mine  și  pătura  cu  flori  roșii,  moale  și  caldă,  ca să    acopăr  din  cap  până-n  vârful  degetelor  de  la  picioare, iar  mâna  dreaptă  o  îndoi  sub  ceafă,    am  vizibilitate  mai  bună  asupra  activității  guguștiucului  din  cireșul  de  vizavi.  Doamne,  ce  bine  este!  Mai  că  îmi  vine    las  baltă  toate  căutările  pentru  vacanța  perfectă  pe  care  mi-o  doresc  în  vara  care  bate  la  ușă  și    stau  o  lună  întreagă  aici,  în  grădina  mea,  pe  șezlongul  meu  cu  dungi  verzi  și  galbene  și    citesc  în  neștire.    încui  poarta  și  casa,  cu  telefonul  înăuntru  și    ascult  gâlceava  păsărelelor  și  poveștile  foșnite  de  nucul  ăsta  atotștiutor. 
            Hei,  dar  ce-i  asta?  Cine  îndrăznește     tulbure  aici?  Ce  arătare  o  mai fi  și  asta?
-                       Gingașă  domniță,  te  salut!  Și  iartă      înfățișez  așa  înaintea  ochilor  tăi,  dar  misiunea  mea  este grabnică  și  nu  suportă  amânare!
-                      D...d ... d ...dar  cine  ești  dumneata  și  ce  cauți  aici?
-                          prezint:  sunt  Don  Quijote  de  la  Mancha  și  sunt aici  la  dorința  ta,  domniță,  iar  trupul  lui  uscat,  îmbrăcat  ciudat, cu  o  armură  veche,  aproape  ruginită,  ținând  o  suliță  de  lemn  în  mâna  dreaptă  și  cu  mâna  stângă  proptită  în  șold,  se  aplecă,  respectuos,  în  fața  mea. 
-                      Eu,  nu,  nu,  nu   te-am  chemat,  Doamne  ferește!  De  ce să  te  chem?
-                      Dar... e  foarte  simplu,  draga  mea:  ai  zis  sau  n-ai  zis    nu  te  duci  niciunde  în  vacanță  vara  2019,   stai  aici,  la  umbră  și  lenevești? Am venit  să-ți  spun    mare  greșeală  ești  pe  cale    faci  și  să-ți  prezint  cea  mai  frumoasă  destinație  din  lume:  minunata,  inegalabila,  vibranta  Spanie,  mai  precis,  Mallorca,  leagănul  nemuritoarelor  perle,  care  au  înfrummusețat  viața  atâtor  generații  de  femei,  de-a  lungul  istoriei.


-                      Mda,  bla,  bla, bla,  se  auzi  deodată,  din  dreapta  mea.  Am  întors  repede  capul  și,    vezi  minune,  un  fel  de  pisică,  mai  mare  decât  Fifi  a  mea,  își  lingea  tacticoasă  lăbuțele. Să  nu-l  asculți,    pierzi  vremea  degeaba,  îmi  spuse  ea,  în  timp  ce mă  sfredelea  cu  cea  mai  pătrunzătoare  privire  verde-galbenă  pe  care  am  întâlnit-o  la  toate  pisicile  văzute  până  acum. 
-                      Și  tu,  tu cine  mai  ești?
-                      Marele  Sfinx  de  la  Giza,  cine    fiu?  Nu  ți-ai  dat  seama?  Credea  cineva    am  să-l  las  pe  lăudărosul  ăsta    te  atragă la  el  și  eu    nu  zic  nimic?  Hm...
-                       Permite-mi    intervin,  domniță,  pardon,  nu  sunt  lăudăros!  Martori  am  destui  pentru  vorbele  mele,  începând  cu  primii  castelani  ai  celebrului  Bellver  din  Palma, reședința  de  vară a  regelui  Iacob  al  II-lea  de  Aragon,   pe  care  te  invit  să-l  străbatem  împreună,  la  adăpostul  marilor  pini,  cavaleri  neînfricați  și  străjuitori  ai  acestuia. Am  să-ți  scriu  poeme  întregi,  admirând  fantastica  panoramă  asupra  mării  și  a   orașului. 


-                      Ce  plictiseală,  toată  lumea  a  văzut  mare,  pădure  și  orașe.  Hai  cu  mine,  fată  dragă,    vezi  ce  înseamnă  nemărginirea  deșertului,    simți  nisipul  fierbinte  pe  obrazul  tău,    te  alături  beduinilor,  să-ți  lași  pletele  în  voia  Khamaseen-ului  și    admiri bătrânul  și  înțeleptul  nostru  Nil.


-                      De  ce    te  istovești  și    suporți  căldura  aia  infernală,  când  poți    vizitezi  Mallorca,  în  pasul  armăsarilor  focoși  înhămați  la  trăsura   ta, care  te  va  face    te simți  ca o  prințesă.  Mare,  da,  dar  ce  mare!  Mediterana,  cu  golfurile  ei  ca  niște  broderii  de  borangic,  cu  plaje  cu  nisip  fin  și  auriu,  da,  da,  avem  și  nisip,  sau,  și  mai  bine, o  călătorie  de  vis  printre  livezile  de  măslini  și  citrice,  cu  trenul  turistic,  în care  te  urci din  Port  de  Soller  și  din  care  cobori  doar  ca    mănânci  delicioasa  paella, pe  faleză. 


-                      La  Hurghada,  în  schimb,  draga  mea,  vei  fi  de  viță  imperială,  urmașa  marilor  faraoni  care  dorm  în  renumitele  piramide  de  la  Giza.  De  la  Hurghada  încolo,  aventura  te  așteaptă.  În  spatele  unei  cămile  prietenoase,  priveliștea  este  absolut  fabuloasă. Nu    obosesc  să-ți  vorbesc  despre  piramide,  căci  nu  există  nimeni  care    nu  fi  auzit  de  ele  și    nu-și  fi  dorit    le cunoască,    le  viziteze,    le  atingă,    se  minuneze  de  măreția  lor.  Cât  despre  mâncare,    fim  serioși,  preparatele  noastre  coapte  în  vase  de  lut,  baba  ganoush, hummus,  legume,  orez,  sosuri  și  kebab la  grătar,  mmmm,  nici  nu  pot  vorbi  despre  ele  fără  să-mi  plouă  în  gură.  Și  peste  toate,  un  pahar  cu  Asab  al  Sokar,  suc  proaspăt  și  răcoritor  ca  sărutarea   unui   val  din  Marea  Roșie,  pe   buzele  înfierbântate  ale  țărmului. 


-                      Gata,  gata, terminați  amândoi,  m-ați  convins.  Am    plec  în  vacanță,  în  vara  asta,  într-un  sejur  pe  care  am  să-l  numesc  sejur  2019,  în  cinstea  voastră.  Cine  a  mai  auzit,  în  anul  2019,  ca  Don  Quijote  de  la  Mancha  și  Sfinxul  de  la  Giza,    vină  la  mine  în  grădină?
-                      Și  unde  te  duci?  au  întrebat  amândoi  în  același  timp.
N-au  mai  auzit  răspunsul  meu.

-                       Ce  faci,  dragă,  dormi  afară?  Nu  ți-e  frig?  și  omul  meu    zgâlțâi  de  umăr,  îngrijorat.  Hai  în  casă,  să-ți  povestesc ceva.
-                      Mergem  în  vacanță  în  Egipt,  am  mormăit  eu. 
-                      Da,    am  găsit  o  ofertă  de  vacanță  cu  Christian  Tour,  extrem  de  convenabilă.  Dar  ...tu  de  unde  știi?    abia  am  ajuns  acasă  și  era  o  surpriză.
-                      De  la  ...  Don  Quijote  de  la  Mancha!



            Articol  scris  pentru  Spring  SuperBlog  2019!

4 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Păi, nu??? Le știa și atunci, ăhă, demult, le știe și acum!!!

      Ștergere
  2. Cine nu ar vrea o astfel de excursie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mare victorie pentru mine, dacă te-am făcut să-ți dorești vacanța imaginată de mine! Și de personajele mele. Mulțumesc!

      Ștergere