Caut o săptămână nouă. În niciun caz cea care începe acum. Se prevede urâtă tare, ca o vrăjitoare supărată, cu mătura ruptă, cu condurii scâlciaţi de la atâta vânzoleală în sus şi-n jos prin viaţa mea. Haihui viaţă, ce să mai zic...
În paginile sale cu picioare adânc înfipte în întrebările noastre de zi cu zi, revista online Catchy a găzduit un sondaj de opinie pornind de la întrebarea Tu de ce stai pe Facebook? Doamne, întortocheate răspunsuri şi ciudate motivaţii găsesc oamenii pentru cele câteva secunde, minute, ore petrecute cu ochiul lipit de gaura cheii vecinului. Pentru că, din punctul meu de vedere, totul se reduce la curiozitate - ce mai face cutărescu, s-a îngrăşat mai tare decât mine, sau uite, are două riduri în plus, chiar acolo lângă ochiul stâng...poze, bancuri, bârfe...din când în când o punte de legătură solidă cu cei aflaţi la celălalt capăt al pământului. Cred că aşa l-a gândit Zuckerberg ăla, o pâlnie uriaşă de tras cu urechea...
Dar cel mai mult mi-a plăcut comentariul lui Andrei Bogdan Vulpescu: " Facebookul este un imens bazar de vrăjeală. Oamenii vând și cumpără vrăjeală.... Sunt om și deci am dreptul să fiu vulnerabil, suferind sau, de ce nu, prost – unde e problema?"
Dacă mă agăţ de vorbele lui, poate trec şi eu de săptămâna asta, că nu mi se arată nicio soluţie să o ocolesc - sunt om şi am dreptul să fiu prost. Şi dacă sunt prost, cine, ce mai aşteaptă de la mine? oare funcţionează???
Cami, imi place blogul! Chiar daca nu intru prea des pe el
RăspundețiȘtergere