marți, 11 octombrie 2016

toamnă, Farmec, crizanteme...

           Nici  nu-mi  mai  aduc  aminte  de  când  n-am  mai  stat  noi  două,  toamna  și  cu  mine,  singure,  pe-o  bancă,  într-un  parc. 


           Prea de mult timp n-am mai lăsat-o să-mi picure aur și aramă pe umeri și în păr și să-mi foșnească frânturi de frunze pe la tâmple. 
            Dar acum sunt ostenită și–mi caut răgaz, iar ea, alintată, se lasă toropită de culori și miros de gutui și pere.
           Ea cu fructele și eu cu florile: un buchet de crizanteme înfoiate, de culoarea coniacului când de-abia aburește buza cristalului, își atârnă crenguțele pe marginea băncii, lângă mine.
           Acum le-am primit, dar de mulțumire de la un suflet zbuciumat și îndrăgostit și, tocmai de aceea, prea motivat să răzbească în jungla dulce a iubirii.







           O  știu  de  când  era  o  copiliță  trandafirie  ca   un  vis,  cu  ochi  mari,  negri,  încondeiați  ca  ai  țigăncii  de  la  colțul  brăgăriei  din  centru,  care  râde  plin  și  sănătos,  cu  dinți  de  perle  pe  fața  oacheșă,   și  care  adună   clienți   mai  mult  bărbați  decât  femei,  pentru  un  viitor  deslușit  în  ghiocul  vechi.  
           Fetița  cu  nume  de  spiriduș,  Ela,  s-a  mutat  în  blocul  meu,  ținând  strâns  la  piept   un  cățel  de  pluș,  cu  o  ureche  ruptă  și  coada  zdrențuită.  Aveam  să  aflu  că   îl  cheamă  Nenea.  Mă  saluta  cu  sărut-mâna,  tanti  doctor,  iar  eu  îi  răspundeam  cu  o  mângâiere  pe  obraz  și  un  bobârnac  scurt  peste  nasul  cârn.  
           Și  au  crescut  anii,  s-au  învolburat  ca  rochița -  rândunicii  și  au transformat-o  pe  Ela  într-o  adolescentă  delicată,  melancolică,  cu  gene  întunecate  și  lungi  peste  ochii  din  ce  în  ce  mai  negri  și  mai  strălucitori.  Un  singur  lucru  mă  nedumerea:  purta  întotdeauna,  indiferent  de  soare,  de  ploi,  de  fulgii  mari  de  zăpadă,  un  turban  răsucit  din  mătase  albă,  care  nu-i  lăsa  niciun  fir  de  păr  să  scape,  liber,  din  închisoarea  sa.    Nu  mai  știam  ce  culoare  are  părul  său,  dacă-i  grâu  copt  sau  aramă  caldă,  dacă-i  tăciune  sau  castană  fierbinte,  proaspăt  scoasă  din  cuptor.  Așa  o  fi  moda,  m-am  gândit,  dar  îmi  era  dragă  fată  și  acceptam  zvăpăieli  de  adolescentă  curioasă  și  dornică  de  explorări.  Adevărul,  însă,  era  tare  departe  de  închipuirile  mele  și  avea  să  mi-l  dezvăluie  chiar  ea,  răpusă  de  nebănuite   adâncimi  de  suferință,  statornicite  în  sufletul  firav  și  bolnav  de  prima  dragoste.
-                       Știu  că  sunteți  doctor  în  frumusețecă  lucrați  împreună  cu  specialiștii  de  la  Gerovital  și  de-aceea  îndrăznesc  să  vă  cer  ajutorul.  


Am  invitat-o  în  casă,  i-am  pus  în  față  un  pahar  cu  limonadă  și  gheață  și  am  lăsat-o  să-și  adune  gândurile  și  vorbele.  N-a  vorbit,  și-a  mișcat  doar  un  pic  brațul  drept  și  turbanul  ei  de  poveste  s-a  destrămat  ca  un  fulg.  A  răsărit  un  cap  rotund,  drăgălaș,  dar  tuns  chilug,  care  semăna  izbitor  cu  o  floarea -  soarelui  cu  ochi,  nas,  gură,  dar  fără  urmă  din  petalele  galbene  și  bogate.  Mi  s-a  strâns  inima:
-           Nu  ești  bolnavă,  nu?
-                      Ba da,  sunt,  dar  nu  la  ce  vă  gândiți  dumneavoastră.  Pur  și  simplu  nu  am  păr.  Dacă  îl  las  să  crească,  firul  meu  este  foarte,  foarte  subțire,  cu  vârfuri  despicate,  cu  aspect  unsuros  și  extrem  de  fragil.  Cade  la  cea  mai  mică  atingere,  la  spălat  pot  să  adun  păr  cât  pentru  o  perucă,  iar  de  volum  nici  nu  poate  fi  vorba.  Parcă  aș  fi  o  sperietoare  de  ciori,  de-aia  de  care  face  bunicul  pentru  paza  strugurilor  din  vie.  Și  ce  n-am  încercat,  Doamne,  ce  n-am  folosit!  Degeaba.  Așa  că  am  decis  să  mă  tund  la  chelie  și  să  fac  pe  interesanta  cu  un  turban  chic.  Dar  acum...  știți...  e  un  băiat...și  Ela  tăcu,  purtând  mere  roșii  în  loc  de  obraji  și  licurici  scânteietori  în  loc  de  ochi. 
Și,  dintr-o  dată,  m-am  văzut  alergând  desculță  pe  miriștea  de  lângă  iaz,  sughițând  de  plâns,  cu  inima  prinsă  în  gheare  de  gheață  și  ură.  Mi-aș  fi  smuls  și  părul  din  cap,  dar  cum  să  o  fac  când,  chiar  și  fără  disperarea  mea,  cădea  singur,  slab,  fără  putere  și  uleios,  pradă  mătreții  agresive.  Iar  în  fața  ochilor  îmi  stăruia  palma  băiatului  iubit,  răsfirând  fericit  șuvițele  blonde,  raze  de  soare  și  moliciune  de  cașmir,  ale  colegei  mele  de  clasă. 
-                       Nu,  Ela,  nu  zâmbesc,  pentru  că  știu  ce  înseamnă,  pentru  că  am  trecut  prin  asta  și  pentru  că  datorită  acestui  lucru  am  ajuns  acum  doctor  în  frumusețe,  așa  cum  bine  ai  zis  tu.  Așa  a început  și  povestea  mea  alături  de  Farmec,  prima  și  cea  mai  importantă  companie  românească  de  produse  cosmetice.  Așa  au  început  și  anii  mei  de  liceu,  și   învățatul  pe  rupte în  facultate,  și  orele  de  voluntariat  în  laboratoarele  Farmec,  încrâncenată  și  motivată  să  realizez  ceva  care  să  dea  rezultate  adevărate,  care  să  conteze  pentru  toate  adolescentele,  femeile  tinere  și,  mai  ales  pentru  toate  femeile  trecute  de  40  de  ani  și  care  se  confruntă  cu  problemele  podoabei  capilare.
Nu  plânge,  Ela,  vezi,  și  părul  meu  e  mătăsos  și  cald  la  atingere,  iar  omul  meu  iubit  își  împletește  degetele  în  bogăția  lui,  fără  teama  de  a-l  rupe  sau  de  a-l  încurca.  Și  asta  pentru  că  eforturile  noastre  au  dat  roade  și  am  descoperit  secretul  frumuseții  părului  tău. 
 Am  creat  și  dezvoltat  gama  Gerovital  H3 Derma+  care,  pe  lângă  produsele  de  înaltă  performanță  destinate  îngrijirii  tenului  și  corpului,  cuprinde  și  tratamentul serum intensiv fiole, împreună cu șamponul anticădere Derma+, ce asigură un efect maxim de prevenire a alopeciei.



  Altfel  spus,  tratamentul  anticădere  care  acționează asupra  cauzelor  care  provoacă  alopecia  și  stimulează  creșterea   părului  și-l  protejează  împotriva stresului  endogen  și  exogen.


 
Fată  frumoasă,  cu  nume  de  alint  și  ochi  de  târât  în  păcate,  îți  dăruiesc,  pe  lângă  tratamentul  anticădere,  și  șamponul  sebocorector,  cu  puternic  efect  antiinflamator,  ce  va  asigura  degresarea  corespunzătoare  a  firului  de  păr.



La  fereastra  laboratorului,  teii  foșnesc  secrete  aromate  ca  florile  pe  care  le-au  lepădat  în  mai.  Aici,  în  parc,  sălciile  tac.  Acoperă  cu  ramuri  lungi  sărutări  timide,  atingeri  înfrigurate  și  frunți  înfierbântate  de  fericire.  
Iubirea  unui  adolescent  dogorește,  o  simți  de  la  depărtare,  îți  încălzește  și  ție mâinile  înghețate  de  bruma  nopții  și  vârful  nasului,  pictat  în  roșu,  ca  în  poezia  lui  Topârceanu. 
Toamna  începe  cu  un  buchet  de  crizanteme  înfoiate,  pe  care  mi  l-au  întins,  recunoscători,  o  fată  cu  frunze  aurii  în  părul  liber  să  danseze  în  voia  vântului  și  un  băiat  îndrăgostit. 



Sweetest kiss
realizat de: Elena Cososchi

Articol  scris  pentru  proba  a  treia  din  cadrul  SuperBlog  2016,  sponsor  Farmec!