Haide, știm
că nu dormi!
Știm că ții ochii închiși
pentru că îți
place să-ți curgă
lumina de-a lungul
trupului, iar razele
dimineții să-ți mângâie
pleoapele. Tu crezi că asta
îți va da puterea să te
mai ridici încă
o zi, și
încă una, și
tot așa, în
speranța că vindecarea
va veni, în
sfârșit. Puterea e
în tine, Kara,
întotdeauna a fost,
n-ai nevoie de
artificii ca să
o afli.
Te rugăm, uită-te
la noi: suntem pantofii tăi sport Reebok, pe
care i-ai cumpărat
de la answear. ro. Îți amintești? Spuneai
că ești îndrăgostită,
efectiv, de toate articolele lor sport, nu
numai de încălțăminte.
Haide, Kara, curaj!
Uite ce zi
frumoasă, numai bună
de ieșit în
parc! Să nu
te bosumfli, să
nu te apuce
plânsul iar, că
nu ai de ce: ești
tânără, frumoasă, ai supraviețuit accidentului,
ai primit a
doua șansă la
viață, ce vrei
mai mult de
atât? Aaaa, vrei
să spui că
ești țintuită în
scaunul cu rotile
pentru toată viața?
Da, și? E
greu, recunoaștem, extrem
de greu, mai
ales pentru o
fată ca tine,
obișnuită să-și trăiască
viața pe pistele
de atletism, dar
viața înseamnă mult
mai mult decât
alergatul, hai să
fim serioși. Sunt
mii de alte
lucruri pe care
poți să le
faci și nu
numai pentru tine,
ci și pentru
ceilalți, așa cum
făceai înainte de
accident.
Uite, Kara, o
mierlă! Fix la
fereastra ta s-a
oprit. Ce frumoasă
este, cu ciocul ei galben,
muiat în aurul
soarelui, al grâului
copt, al zâmbetului
de copil, de
parcă ar vrea
să dea o
lecție naturii vitrege
care a îmbrăcat-o
în negru-abanos de
sus până jos.
Mierla |
Îmbracă-te și tu și hai
să mergem. Cum
unde? Afară! Hai să ne
bucurăm de toamna
asta splendidă și mofturoasă,
hai
să stăm cu
micuții care te
așteaptă în fața
blocului, cei care
alergau cu tine
în fiecare dimineață,
visând să-ți calce
pe urme, să
fie sportivi de
performanță, puternici, frumoși,
campioni!
Toamna |
Încalță-ne și hai
pe aleile umede,
unde cad frunzele
și sparg liniștea
dimineții, unde miroase
a copt și
a gata, a
roșu, a galben,
a verde, dar ... dar dacă nu
vrei, nu vrei
și basta, nu-i
bai, o să
inventăm un joc
nou pentru tine.
Ce, ce-ai spus?
Vrei laptopul?
Ok, hai cu
el la fereastră,
în zbaterile calde
ale perdelei care-ți
vor aduce în
cameră frânturi din
tumultul de afară.
Așa, așa, tot
pe answear.ro ți-e
inima, nu?
Ce frumoși sunt adidașii pentru
damă, ai
dreptate, Kara, îți
înseninează ziua. Dai
o raită și
pe la raionul
cu sneakers și Converse, da, da, e
bine să ai
de unde alege,
deși văd că
tot la primul
impuls ai rămas.
Ce faci, heeei,
nu ești atentă?
Ai trecut altă
adresă pe formularul
de comandă.
Hmmm ... zâmbești
... pui tu ceva
la cale, nu
se poate. Și ni
se pare cam
cunoscută adresa asta,
parcă am fost
împreună pe străduța
aia îngustă, din
capătul cartierului, unde
mai sunt doar
câteva case albe,
cu garduri năpădite
de iederă și
cu mușcate înflorite
la ferestre toată
iarna. Gata, gata,
știm: acolo stă
Cătălin, băiețelul ăla
cuminte, care aleargă
la toate competițiile
cu încălțăminte sport împrumutată de
la colegi.
Vezi, Kara, viața
e minunată: pentru
tine, că poți
face un gest
atât de frumos
pentru un copil
în nevoie; pentru
el, copilul, care
va primi darul
tău de suflet
și pentru noi.
Ce nu înțelegi,
dragă? Ne bucurăm
foarte tare să
te vedem zâmbind
și... ăăă, na, o spunem, ne
bucurăm că, de
fapt, nu vrei
să ne înlocuiești,
așa cum am
crezut la început.
Articol scris pentru
proba cu nr. 8, din
cadrul competiției SuperBlog
2016!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu