De ce nu ... gravuri pe apă?

Mi-aş scrie doru-ntreg pe apă
de-aş putea marea
de-un colţ să o apuc
şi să o netezesc
ca pe o coală de hârtie...

            Cam  așa  scriam  acum  vreo  câțiva  ani,   fără  să  mă  gândesc,  nici  măcar  o  clipă,  că  s-ar  putea  să  devină  adevărat.  Că  s-ar  putea  să  scriu  pe  apă,  așa  cum  scriu  acum  pe  hârtie,  pe  metal,  pe  lemn,  pe  piele.

            Pierdută  în  negura  timpului,  putem  spune,  fără  teama  de  a  greși,  că  gravura  are  origini  la  fel  de  vechi  ca  și  omenirea.  Și  mai  putem  afirma  că  domenii  cruciale  în  dezvoltarea  noastră,  precum  arhitectura,  geografia,  istoria,  anatomia,  botanica,  zoologia,  filosofia,  religia,  au  fost  impulsionate  și  răspândite  în  toate  colțurile  lumii  de  gravură,  care  a  depășit  cu  mare  ușurință  barierele  dintre  lumi,  granițele  fizice  și  morale,  favorizând  chiar  schimburi  de  idei,  concepții  sau  viziuni  artistice  între  țări. 

sursa  foto: Fundația Calea Victoriei

            Cât  de  săraci  sufletește  am  fi  fost,  oare,  fără  delicatețea  unei  gravuri  japoneze  cu  chipul  unei  împărătese  îmbujorat  de  fericire,  lângă  cameliile  înflorite?

            Cât  de  săraci  sufletește  am  fi  fost,  oare,  fără  gravurile  înfățișând  opere de  artă,  tablouri,  sculpturi,  clădiri  chiar,   de  mult   timp  distruse,  incendiate  sau   doar  pierdute  în  trecerea  anilor?

            Și,  atunci,  de  ce  nu?  De  ce  n-am  ajunge,  cândva,  într-un  viitor  apropiat,  să  desenăm  pe  apă  și  să  trimitem  imaginea  departe,  în  unduiri  calme  de  valuri  albastre  și  în  freamăt  de  nisip   scăldat  în  răsăritul  de  la  marginea  mării? 

            Și  de  aici  a  început  povestea  mea.  Despre  cum  am  primit  cadou  de  ziua  mea  un  gravator  laser  BCL – 0503MU.  De  la  Colop  România.  Recunosc,  sunt  fericita  posesoare  a  două  mâini  stângi  și  de  aceea,  toate  poeziile  și  urările   scrise  de  mine  aveau  nevoie  să  fie  transformate  în  felicitări  și  invitații  de  cele  două  mâini  drepte  ale  soțului  meu.  Până  când  ...  l-a  văzut,  a  intrat,  l-a  cumpărat  și  mi  l-a  adus.  

            I-am  iubit  pe  amândoi  din  prima  clipă,  așa  că  uite,  dragule,  ce  breloc  frumos  din  lemn  ți-am  făcut!  Am  pus  laolaltă  numele  tău  și  inima  mea,  pe  bucățica  aceea  de  lemn  găsită  sub  banca  noastră,  în  parc. 

            Și  cum  ar  fi  fost  să  nu-mi  încerc  apoi  abilitatea,  prin  gravarea  capacului  unei  cutii  pentru  toate  sclipicioasele  mele  brățări,  pentru  cerceii  zornăitori  și  mărgelele  mele  mai  alunecoase  decât  șarpele  de  turcoaz  pe  care-l  port  mereu  pe  reverul  sacoului?

            Tot  meșterind  invitații,  cărți  de  vizită  și  felicitări,  am  descoperit  plăcerea  filigranului.  M-am  pierdut  prin  labirinturi  subțiri,  mai  subțiri  și  mai  fine  decât  voalul  zânelor-ursitoare  în  noaptea de  Sânziene.  M-am  regăsit  apoi,  în  drumuri  line  și  drepte,  ascunse  după   fiecare  marcare,  iar  jocul  meu         de-a-v-ați  ascunselea  se  termina,  de  obicei,  împletit  în  potire  calde  de  flori,  de  frunze  și  freamăt  de  fluturi. 

            Hai,  iubitule,  închide  ochii  și  visează  frumos,  la adăpostul  paravanului  de  lemn,  împodobit  cu  pescăruși  și  flori  de  iasomie,  montat  bucățică  cu  bucățică,  pe  măsură  ce  desenele  se  așterneau  ascultătoare  de  la  un  capăt  la  altul!  Și  mai  am  o  surpriză  pentru  tine:  un  joc  de  șah,  cu  tabla  și  piesele  din lemn.  Un  joc  obișnuit.  Numai  că  fiecare  pion,  caii  și  turele  sunt  gravate  cu  nume.  Numele  lor.  Să  nu  mai  zici  cal  la  F3,  mă  rog,  sau  unde  vrei  tu  să-l  trimiți  că  eu  n-am  nimic  împotrivă,  ci  să  spui  Negruț  la  F3  sau  Albișoara  la  E4.  Nu-i  așa  că-i  amuzant?  Reginele  au  rochii  înfoiate  din  material  textil,  cu  dantele  de  hârtie  pe  poale,  iar  Regele ...  are  coroană  adevărată  și  sabie  cu  mâner  încrustat  în  diamante.  Și  nu  mai  fi  așa  mirat,  că  doar  gravatoarele  laser  Bodor  pot  tăia  modele  și  pe  materiale  textile,  și  pe  hârtie,  la  viteză  foarte  mare  și  în  forme  cu  adevărat  speciale.

            I-am  iubit  din  prima  clipă  pe  amândoi.  Povestea  mea  continuă,  amestecând  cuvinte  și  culori,  nemurindu-le  în  piatră,  lemn,  metal.  Cum  ar fi  să  scriem  pe  apă  și  pe  vise?

            Articol  scris  pentru  SuperBlog  2018,  proba  sponsorizată  de  Colop  România!