Mai durează puțin
până când palmele mele pline de soare
vor încinge nisipul.
L-am cules astă-vară din urmele tale
precum vracii altor milenii
ce lecuiau cu apă din urme de cerbi
neiubirea
neviața.
Mai durează puțin
până când frământarea nisipului
va clocoti lichidul înnoptat la culoare
așa cum îmi fierbe mie mirarea
că tot mai văd frunzele roșii
și iarba galbenă
deși tânjesc doar după forma ta.
Uite, se încinge ibricul turcesc
cumpărat pe două zâmbete din piața de vechituri!
Și este așa de bine
că-n aburul aromat te pot desena cât vreau de aproape
și te pot bea cât vreau de mult!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu