Olandeza și orășelul nostru de munte

              Pentru  că  îmi  plăcea  foarte  mult  să  colorez  când  eram  copil,  primeam  cărți  și  planșe  de  colorat  de  la  părinți,  de  la  bunici,  de  la  toți  prietenii  care  veneau  în  vizită,  de  ajunsesem  să  am  o  mega - bibliotecă  plină  numai cu  ele.  Le  coloram  de  la  sfârșit  spre  început,  pentru  că,  așa  mi  se  părea  mie,  desenele  de  la  sfârșit  erau  mai  complicate  și  mă  provocau  mai  mult. Așa  că,  în  buna  tradiție  a  copilăriei  mele  fericite,  povestea  de  astăzi  începe  cu  sfârșitul:  adică  de  la  e-trad.ro – Primul magazin online de traduceri din România,  cel  care  mi-a  salvat  de  la  neîmplinire  una  dintre  cele  mai  dragi  dorințe  ale  mele. 

             Adică  de la  singurii  care  mi-au  oferit  traduceri  de  documente  personale,  traduceri  acte  de  studii  și  traduceri  medicale  (celebra,  deja,  adeverință  de  la  medicul  de  familie  cu  apt/inapt  pentru  activitatea  desfășurată)  online,  în  timp  ce  eu  vizionam  un  episod  plin  de  adrenalină  din  serialul  preferat,  cu  monștri  și  un  super-erou  cu  ochi  de  smarald,  cuibărită  în  fotoliu  și  cu  un  ceai  de  măceșe  în  brațe. 

            Mi-am  luat  traducerile  solicitate,  le-am  făcut  pachet,  tot  online, și  le-am  trimis  la  Amsterdam,  în  mai  puțin  de  trei  zile,  exact  așa  cum   solicitaseră  cei  de  la  firmă. 

            Misiune  îndeplinită,  pentru  care  am  primit  și  mulțumirile  firmei  respective,  deoarece  am  fost  punctuală,  scutindu-i  pe  ei  de  neplăceri  legate  de  neîncadrarea  în  termenul  limită.  De-acum,  liberă  ca  pasărea  cerului  să  fac  orice  visez  eu,  până  la  începerea  activității  în  noua  mea  firmă,  în  nou-nouțul  meu  post  mult  dorit.

            Dacă  aș  fi  luat-o  și  eu  de  la  început,  ca oamenii  normali,  ar  fi  trebuit  să  vă  spun,  întâi,  că  viața  într-un  orășel  mic  de  munte  poate  fi  extrem  de  frumoasă.  Și  de  ce  n-ar  fi,  un  oraș  cu  blocuri  țuguiate,  înconjurat  de  uriași  celebri:  Retezat,  Parâng,  Vâlcan,  scăldat  de  apele  zglobii  ale  bătrânului  Jiu  și  pictat  în  toate  culorile  pământului  și  toamna,  și  primăvara,  și  vara?  E  liniște,  oamenii  se  cunosc  între  ei,  se  plimbă  împreună  duminica,  se  adună  toți  și  la  bucuria,  și  la  necazul  fiecăruia  dintre  noi. 

foto  din  arhiva  personală

            Viața  într-un  orășel  mic  de  munte  poate  fi,  însă,  și  extrem  de  complicată,  și  asta  aveam  să  experimentez  personal,  din  păcate.

            O  firmă  olandeză  achiziționase,  încă  de  anul  trecut,  o  hală  veche,  nefolosită,  de  la  Primăria  noastră.  Au  reparat-o,  au  amenajat-o  și,  în  scurt  timp,  orașul  a  fost  împânzit  de  afișe  cu  oferte  de  locuri  de  muncă.  N-am  nimic  de  pierdut,  mi-am  zis,  ia  să  mă  duc  și  eu  să  văd  cu  ce  se  mănâncă  pe-acolo.  Păi,  se  mănâncă,  nu  glumă,  credeți-mă,  am  venit  acasă  tremurând  de  emoție  și  de  nerăbdare.  Două  zile  am  stat  călare,  la  propriu,  pe  e-mail  și,  tocmai  când  îmi  pierdusem  speranța,  a  venit:  scurt  și  concis,  un  mesaj  în  limba  engleză,  care  îmi  comunica  faptul  că  fusesem  acceptată  și  că,  pentru  angajare,  trebuia  să  trimit,  în  format  electronic,  pe  e-mail,  în  maxim  trei  zile,  documentele  necesare,  traduse  în  ...  limba  olandeză.  Documentele  necesare,  adică:  actele  de  identitate  (cartea  de  identitate,  certificatul  de  naștere  și  cel  de  căsătorie),  toate  actele  de  studii,  pornind,  bineînțeles,  de  la  școala  generală  și  terminând  cu  postuniversitarul  absolvit,  cazierul,  adeverință  medicală  ...  pfuiii,  mi-a  luat  ceva  timp  și  să  le  enumăr,  darămite  să  le  traduc  în  olandeză.  Și  așa  ajung  eu  la  complicata  viață  într-un  orășel  mic  de  munte:  cine  să-mi  traducă  actele  în  ...  olandeză???  La  școala  noastră  se  studiază  franceza  și  engleza,  mai  găsesc  traducători  de  germană  sau  de  spaniolă,  ic-colo,  dar  atât.  Cel  mai  apropiat  birou  de  traduceri  și  legalizări  pentru  alte  limbi  în  afară  de  cele  menționate  mai  sus,  se  află  în  reședința  de  județ,  la  șaptezeci  și  cinci  de  kilometri  depărtare.  O  zi  dus- întors  acasă,  cel  puțin  trei  zile,  dacă  nu  o  săptămână,  până  le  traduc,  în  funcție  de  volumul  de  lucrări  deja  primite,  încă  o  zi  dus-întors ...  nicio  șansă  de  îndeplinire  a  cerinței. Mă  mut,  frate,  în  capitală,  că  acolo  găsesc   orice  vreau,  oricând,  la  orice  oră. 

            Da,  dar  dacă  pot  comanda  orice  online,  începând  de  la   lenjerie  cu  și  fără  dantelă,  și  până  la  mobilă  și  alte  cele,  oare  nu  există,  pe  undeva,  și  un  magazin  online  de  traduceri?

            Și  iac-așa  am  ajuns  la  sfârșitul ...  pardon,  începutul  poveștii  mele,  adică  la  primul  magazin  online  de  traduceri  din  România,  dedicat  persoanelor  fizice  și  IMM-urilor,  o  platformă  care  te  ajută  chiar  de  pe  telefon,  nu  numai  din  fața  calculatorului.  Și,  cum  mă  știți  pe  mine  mare  amatoare  de  stat  la  coadă  sau  de  mers  pe  jos  pe  distanțe  mai  lungi  decât  umbra  mea ... soluția  oferită  de  ei  a  fost  mai  mult  decât  salutară. 

           

            Dacă  totul  merge  ca  pe  roate  în  privința  traducerilor  online,  s-ar  putea  să  mă  mut,  la  primăvară,  la  sediul  firmei  din  Japonia,  să  văd  cireșii  înfloriți.  Doar  și  acolo  există  semnal  la  telefon,  nu-i  așa?

    Articol  scris  pentru  Spring  SuperBlog  2018!