Mă plimb desculță prin iarbă și simt cum aceasta îmi gâdilă tălpile, își ridică mireasma spre mine și mă învăluie a visare, îndemnându-mă la lene sub nucul imens din cel mai îndepărtat colț al grădinii mele.
Oricum, ce
altceva aș avea
de făcut într-o
duminică de aprilie,
când nu-i nici
foarte cald, nici
foarte frig, când sunt singură,
iar ceasurile se
preling pe lângă
mine, așteptând, parcă,
și ele odată
cu mine?
Bătrânul meu
șezlong se întinde
scârțâind din toate
încheieturile și mă cuibăresc
în el, ca
la pieptul unui
prieten vechi și
drag tare. Mi-am
adus cu mine
și pătura cu
flori roșii, moale
și caldă, ca să mă acopăr
din cap până-n
vârful degetelor de
la picioare, iar mâna
dreaptă o îndoi
sub ceafă, să
am vizibilitate mai bună asupra
activității guguștiucului din
cireșul de vizavi.
Doamne, ce bine
este! Mai că îmi
vine să las baltă toate
căutările pentru vacanța
perfectă pe care
mi-o doresc în
vara care bate
la ușă și să stau
o lună întreagă
aici, în grădina
mea, pe șezlongul
meu cu dungi
verzi și galbene
și să citesc
în neștire. Să
încui poarta și
casa, cu telefonul
înăuntru și să
ascult gâlceava păsărelelor
și poveștile foșnite
de nucul ăsta
atotștiutor.
Hei, dar
ce-i asta? Cine
îndrăznește să mă tulbure aici?
Ce arătare o mai
fi și
asta?
-
Gingașă
domniță, te salut!
Și iartă că
mă înfățișez așa
înaintea ochilor tăi,
dar misiunea mea
este grabnică și nu
suportă amânare!
-
D...d ... d
...dar cine ești
dumneata și ce
cauți aici?
-
Să mă prezint: sunt Don Quijote
de la Mancha
și sunt aici la
dorința ta, domniță,
iar trupul lui
uscat, îmbrăcat ciudat, cu
o armură veche,
aproape ruginită, ținând
o suliță de
lemn în mâna
dreaptă și cu
mâna stângă proptită
în șold, se
aplecă, respectuos, în
fața mea.
-
Eu, nu,
nu, nu te-am
chemat, Doamne ferește!
De ce să te
chem?
-
Dar... e foarte
simplu, draga mea:
ai zis sau
n-ai zis că
nu te duci
niciunde în vacanță
vara 2019, că stai
aici, la umbră
și lenevești? Am venit să-ți
spun că mare
greșeală ești pe
cale să faci
și să-ți prezint
cea mai frumoasă
destinație din lume:
minunata, inegalabila, vibranta
Spanie, mai precis,
Mallorca, leagănul nemuritoarelor perle,
care au înfrummusețat
viața atâtor generații
de femei, de-a
lungul istoriei.
-
Mda, bla,
bla, bla, se auzi
deodată, din dreapta
mea. Am întors
repede capul și,
să vezi minune,
un fel de
pisică, mai mare
decât Fifi a
mea, își lingea
tacticoasă lăbuțele. Să nu-l
asculți, că pierzi
vremea degeaba, îmi
spuse ea, în
timp ce mă sfredelea
cu cea mai pătrunzătoare
privire verde-galbenă pe
care am întâlnit-o
la toate pisicile
văzute până acum.
-
Și tu, tu
cine mai
ești?
-
Marele Sfinx
de la Giza,
cine să fiu?
Nu ți-ai dat
seama? Credea cineva
că am să-l
las pe lăudărosul
ăsta să te
atragă la el și
eu să nu
zic nimic? Hm...
-
Permite-mi
să intervin, domniță,
pardon, nu sunt
lăudăros! Martori am
destui pentru vorbele
mele, începând cu
primii castelani ai
celebrului Bellver din
Palma, reședința de vară a
regelui Iacob al
II-lea de Aragon,
pe care
te invit să-l
străbatem împreună, la
adăpostul marilor pini,
cavaleri neînfricați și
străjuitori ai acestuia. Am
să-ți scriu poeme
întregi, admirând fantastica
panoramă asupra mării
și a orașului.
-
Ce plictiseală,
toată lumea a
văzut mare, pădure
și orașe. Hai
cu mine, fată
dragă, să vezi
ce înseamnă nemărginirea
deșertului, să simți
nisipul fierbinte pe
obrazul tău, să
te alături beduinilor,
să-ți lași pletele
în voia Khamaseen-ului și să admiri bătrânul și
înțeleptul nostru Nil.
-
De ce
să te istovești
și să suporți
căldura aia infernală,
când poți să
vizitezi Mallorca, în pasul armăsarilor
focoși înhămați la
trăsura ta, care te
va face să te
simți ca o prințesă.
Mare, da, dar
ce mare! Mediterana,
cu golfurile ei ca niște
broderii de borangic,
cu plaje cu
nisip fin și
auriu, da, da,
avem și nisip,
sau, și mai
bine, o călătorie de
vis printre livezile
de măslini și
citrice, cu trenul
turistic, în care te
urci din Port de Soller și
din care cobori
doar ca să
mănânci delicioasa paella, pe
faleză.
-
La Hurghada,
în schimb, draga
mea, vei fi
de viță imperială,
urmașa marilor faraoni
care dorm în
renumitele piramide de
la Giza. De la
Hurghada încolo, aventura
te așteaptă. În
spatele unei cămile
prietenoase, priveliștea este absolut
fabuloasă. Nu mă obosesc
să-ți vorbesc despre
piramide, căci nu
există nimeni care
să nu fi
auzit de ele
și să nu-și
fi dorit să le
cunoască, să le
viziteze, să le
atingă, să se
minuneze de măreția
lor. Cât despre
mâncare, să fim
serioși, preparatele noastre
coapte în vase
de lut, baba ganoush,
hummus, legume, orez,
sosuri și kebab la
grătar, mmmm, nici
nu pot vorbi
despre ele fără
să-mi plouă în gură. Și
peste toate, un
pahar cu Asab
al Sokar, suc
proaspăt și răcoritor
ca sărutarea unui val din Marea Roșie, pe
buzele înfierbântate ale
țărmului.
-
Gata, gata, terminați amândoi,
m-ați convins. Am
să plec în
vacanță, în vara
asta, într-un sejur
pe care am
să-l numesc sejur 2019, în
cinstea voastră. Cine
a mai auzit,
în anul 2019,
ca Don Quijote
de la Mancha
și Sfinxul de
la Giza, să
vină la mine
în grădină?
-
Și unde
te duci? au întrebat
amândoi în același
timp.
N-au mai auzit
răspunsul meu.
-
Ce faci,
dragă, dormi afară?
Nu ți-e frig? și
omul
meu mă zgâlțâi
de umăr, îngrijorat.
Hai în casă,
să-ți povestesc ceva.
-
Mergem în
vacanță în Egipt, am
mormăit eu.
-
Da, că
am găsit o
ofertă de vacanță cu Christian
Tour, extrem de
convenabilă. Dar ...tu
de unde știi?
Că abia am
ajuns acasă și
era o surpriză.
-
De la
... Don Quijote
de la Mancha!
Articol scris
pentru Spring SuperBlog
2019!
:))) Don Quijote pe toate le știe
RăspundețiȘtergerePăi, nu??? Le știa și atunci, ăhă, demult, le știe și acum!!!
ȘtergereCine nu ar vrea o astfel de excursie!
RăspundețiȘtergereMare victorie pentru mine, dacă te-am făcut să-ți dorești vacanța imaginată de mine! Și de personajele mele. Mulțumesc!
Ștergere