Delia

         Delia  și  cu  mine  suntem  prietene  de  la  liceu.  Eu  sunt  și  am  fost  întotdeauna  o  fată  obișnuită,  nici  prea-prea,  nici  foarte-foarte.  Nici  să  întorci  privirea,  hipnotizat,  după   mine,  dar  nici  să  scuipi  în  sân  și  să  rostești:  piei,  drace!

            În  schimb,  Delia  ...  vă  este  familiară  expresia  un  exemplar  reușit  al  rasei  umane?  Exact!  Înaltă,  cu  trup  amforă,  cu  piept ...  mai  bine  lasă,  blondă,  cu  bucle  naturale,  săltând  pe  spate  până  aproape  de  mijloc  și  cu  niște  ochi  albaștri,  dar  albaștri  rău,  de  te  răcoreai  numai  uitându-te  la  ei,  în  zilele  fierbinți  de  vară.

sursa foto: weheartit.com

            Cât  am  fost  la  liceu  și  am  umblat  mereu  împreună,  nu  mi  s-a  arătat  niciun  pretendent  numai  pentru  mine,  căci  toți  erau  fermecați  de  apariția  ei  diafană  și  uitau  că,  inițial,  cu  mine  ar  fi  vrut  să  vorbească.  Două  luni  a  umblat  un  tip  din  clasa  a  douăsprezecea  cu  ochii  după  mine,  de  nu-mi  venea  să  cred,  ca  să  aflăm,  apoi,  că  se  uita  la  mine  cerând  ajutor.  Se  topise  de  dragul  ei  și  își  pierduse  curajul. Avea  nevoie  de  o  vorbă  bună  pe  lângă  zeița  lui.   M-am  resemnat,  într-un  final,  amuzată  de  figurile  blege  și  pierdute  ale  celor  care  roiau  în  jurul  nostru. Fiind  nedespărțite,  n-aveau  ce  face  și,  astfel,  mai  căpătam  și  eu  câte  o  prăjitură,  sau  câte  o  înghețată  gratis.

            Sâmbăta  trecută,  dimineața,  cu  ochii  cârpiți  de  somn,  mă  târăsc  la  bucătărie  să  pun  de  cafea.  Stupoare!  Catastrofă!  Cataclism  natural!  Să  mă  ia  cu  leșin  și  mai multe  nu.  Niciun  strop  de  cafea  în  cutie,  nicio  amărâtă  de  boabă!  El  dormea  încă,  așa  de  dulce,  că  nu  mi-a  venit  să-l  trezesc.  Mi-am  tras  canadiana  peste  pijama,  am  încălțat  cizmele,  mi-am  îndesat  pantalonii  înăuntru,  am  smucit  cheile  mașinii  și  am  coborât  ca  o  furtună.  Magazinul  nu  este  foarte  departe  de  blocul  nostru,  dar  nici  nu  puteam  să  merg  pe  jos  până  acolo,  așa,  nespălată,  nepieptănată,  neîmbrăcată.  Era  plăcut  afară,  iar  vânzătoarea  din  tura  de  dimineață  tocmai  scosese  câteva  măsuțe  și scaune,  pe  care  le  așezase  pe  terasă  și  le  ștergea  de  zor  cu  o  cârpă.  Iau  repede  o  pungă  de  cafea  și  ies  valvârtej  din  magazin,  bucuroasă  că  nu  mă  văzuse  nimeni  cunoscut.  Când  colo,  afară,  la  prima  măsuță,  coafată  proaspăt,  mirosind  a  parfum  de  lăcrămioare,  cu  un  taior  bleumarin  splendid,  ce-i  punea  în  evidență  și  mai  tare  nemărginirea  ochilor  și  cascada  aurie  a  părului,  cine  alta  decât  Delia?

-                      Dar,  stai,  dragă,  un  pic  cu  mine,  ce  fugi  așa?  susură  ea,  dulce,  după  pupăturile  de  rigoare.

-                     Ești  nebună,  nu  vezi  cum  sunt?

-                     Și  cine  te  vede, dragă,  aici,  pe  scaun?  Hai,  stai  un  pic,  că  am  nevoie  de  ajutor.  Te  rog  frumos,  că  sunt  pierdută.

Mai  poți  să  zici  ceva?  Mi-am  tras  scaunul  de  la  colț  și  m-am  pierdut  toată  în  el,  sperând  că  toți  cunoscuții  mei  ori  dorm,  ori  sunt  plecați  din  oraș. 

-                      Draga  mea,  mi  s-a  stricat  cafetiera, îți poți  închipui?  Musai  să  îmi  cumpăr  alta  și,  de  două  săptămâni,  bântui  degeaba  prin  magazine.  Nu  găsesc  nimic  mai  de  Doamne-ajută,  rău  este,  dragă,  când  stai  în  provincie.  Asta  e,  n-am  avut  noroc,  și  pace.  Și  oftează  cu  tot  sufletul,  de  mai-mai  să  o  cred  și  eu.  Tu  le  ai  pe  astea  cu  internetul,  că  doar  asta   faci  toată  ziua,  viața  ta  socială  e  cam  searbădă,  nu  ca  a  mea.  Găsește-mi,  dragă,  și  mie  ceva  pe  vreun  site,  că  moooor  fără  cafea.

-                     Ok,  ai  laptopul  cu  tine,  bănuiesc,  că  nu  faci  figură  bună  fără  el,  nu-i  așa?  am  fost  eu  răutăcioasă.  Hai  să  căutăm.  Tocmai  am  aflat  de  magazinul  online  magNET.ro,  mi  l-a  recomandat  șeful  meu.  Produsele  de  aici  sunt  din  segmentul  preparării  băuturilor  și  mâncărurilor  sănătoase  și  au  mereu  ceva  deosebit  la  rubrica  oferte  electrocasnice.

Zis  și  făcut,  am  căutat  noi  și  am  tot  căutat,  până  când  Delia  s-a  hotărât  la o  cafetieră,  destul  de  atrăgătoare,  atât  din  punct  de  vedere  al  designului,  cât  și  al  prețului.  Mie,  în  schimb,  îmi  rămăsese  sufletul  altundeva.

-           Treaba  ta,  faci  ce  vrei,  dar  eu,  dacă  aș  fi  în  locul  tău ...

-           Hai,  dragă,  ce  te  lași  rugată  atât?  Spune-odată!

-                     Păi,  fii  atentă:  Espressor automat Philips EP2221/40.  Are  afișaj  tactil  intuitiv, ca  să-ți  selectezi  ușor  cafeaua  preferată.  Poți  face  două  cești  de  cafea  în  același  timp,  iar  musafirul  tău  de-o  noapte  nu  va  trebui  să  aștepte  prea  mult.  

-           Vaaaai,  dar  ce  rea  te-ai  făcut,  dragă!  Spune  mai  departe!

-            Atingi  de  trei  ori  și  cafeaua  va  avea  exact  gustul  pe  care  ți-l  dorești.  Și  aroma,  căci  este  foarte  important  și  aspectul,  dar  și  mirosul.  Boabele  de  cafea  își  păstrează  mai  mult  timp  intensitatea,  datorită  funcției  Aroma  Seal. De  fapt,  boabele  pot  fi  măcinate  în  mai  multe  feluri,  de  la  grunjos  la  ultrafin,  după  cum  dorești.  La  cappucino,  poți  obține  o  spumă  de  lapte  ca-n  visele  tale,  perfectă,  ultrafină  și  cremoasă.  În  plus,  și  foaaaaarte  important  pentru  tine  și  pentru  lipsa  ta  de  înclinație  spre  treburi  pământene,  unitatea  de  preparare  se  curăță  impecabil  doar  prin  simpla  clătire  la  robinet,  iar  componentele  -  tava  de  scurgere,  recipientul  pentru  cafea  măcinată  și  sistemul  de  lapte  -  se  pot  spăla  în  mașina  de  spălat  vase. Cui  îi  mai  trebuie  cafea  în oraș,  dacă  are  acasă  asemenea  minunăție  de  aparat? E  drept,  un  pic  cam  pipărat  la  preț,  dar,  uite,  are  reducere  și,  în  plus,  obrazul  subțire,  știi  tu  ... Și, uită-te  și  tu,  să  fim  sincere,  arată  demențial,  delicat,  puternic,  și  darnic!

-                     Nu  știu  cum  reușești,  dar  întotdeauna  mă  convingi.  Ok, să  comandăm  repede,  că  am  o  întâlnire  peste  câteva  minute.  Îmi  pare  rău  că  nu  am  timp  să-ți  ofer  o  cafea,  dar  ...

-                     Nu-i  bai,  oricum  mă  grăbesc, o  să  o  beau  acasă și ...

-                     Bună  dimineața,  doamnelor,  permiteți?

În  fața  noastră,  un  domn  bine  îmbrăcat,  politicos,  îndoit  de  la  mijloc, cu  ochii  țintă  la  mine. 

M-am  grăbit  să  mă  ridic.

-                      Da,  permitem,  am  zis  eu,  convinsă  că  este  întâlnirea  de  care  pomenise  Delia  mai  devreme  și  am  dat  să  plec.

-                      Nu,  nu,  stimată  doamnă,  nu  plecați.  Cu  dumneavoastră  aș  vrea  să  vorbesc,  dacă  nu  vi  se  supără  prietena.  Credeți-mă,  ca  să  ieși  așa  în  oraș,  în  plină  dimineață  de  week-end,  trebuie  să  dai  dovadă  de  libertate  și  nonconformism  în  gândire  și  atitudine.  Și  dacă  mai  ești  și  așa  drăguță,  atunci  oportunitatea  de  a  vă  cunoaște  nu  trebuie  ratată.

Lume,  lumeee ...  mi-am  luat  cafeaua,  cheile,  și  am  zbughit-o  ca un  copil  prins  la  vecini,  la  furat  de  mere.  Nici  nu  m-am  uitat  înapoi,  să  văd  efectul  ieșirii  mele  vijelioase  din  scenă.  Cert  este  un  week-end  de  pomină  a  început  cu  o  cafea  lipsă  și  un  espressor  cumpărat  pentru  draga  mea  prietenă,  Delia.  Aștept  ziua  mea,  că  mi-am  promis  solemn  unul  și  pentru  mine. 

Articol  scris  pentru  Spring  SuperBlog  2019!