duminică, 29 iulie 2018

Spanglish

sursa  foto: CineMagia.ro

        Acum  vreo  câteva  săptămâni,  m-am  gândit  eu  că  dacă  tot  îmi  petrec  duminicile  savurând  filme  artistice  și  seriale  pe  bandă  rulantă,  aș  putea  să  și  scriu  despre  ele.  
        Nu  de  alta,  dar,  peste  câțiva  ani,  mi-ar  plăcea  nespus  să-mi  amintesc  ce   trăiri  mi-a  trezit  și  cum  m-am  simțit  la  filmul  respectiv.  Zis  și  făcut  de  vreo  trei  ori.
            Dar  socoteala  din  târg ...  știți  voi ...
            Săptămâna  asta  a  fost  ca  o  ursitoare  rea,  plină  de  ranchiună  și  dorință  de  răzbunare  (  deși,  doar  ea  știe  de  ce),  iar  sfârșitul  ei  a  fost  cireașa  de  pe  tort:  vestea  că  tata  este  la  spital  m-a  debusolat  complet.
            Doi  suntem,  doi  frați,  amândoi  la  sute  de  kilometri  de  el.  Și  faptul  că  vorbim  chiar  de  două-trei  ori  pe  zi  la   telefon  cu  tata,  nu  ne-a  ajutat  cu  nimic.  Adică,  dimineața  era  bine,  iar  după-amiaza  la  spital.  Și  noi,  năuci  în  capătul  celălalt  al  țării.
            Acum  stau  și  aștept.  Facem  cu  rândul:  cel  care  s-a  mobilizat  mai  repede,  de  data  asta,  a  fost  fratele  meu.  Merge  el  primul,  stă  cu  tata  atât  cât  se  poate,  apoi  schimbăm,  mă  duc  eu.  Important  este  să  nu  fie  singur  și  să  știm  sigur  că  este  departe  de  orice  pericol.
            Așteptarea  este  cea  mai  grea:  secundele  se  transformă  în luni  de  zile,  timpul  parcă  nu  mai  are  unități  de  măsură  adevărate,  doar  se  târăște  alene  și  te  disprețuiește  total.
            Și  eu  ..  eu  ce  să  fac?  De  citit ...  hmm,  cam  greu  cu  concentrarea  la  momentul  ăsta.  Hai,  mai  bine,  un  film  ușor.  Și  ce  film  ar  putea  fi  mai  bun  decât  o  comedie  cu  Adam  Sandler?  Greșit,  greșit,  greșit!!!
            Ce  baftă  am   eu  să  dau  exact  peste  nepotriviri  și  împotriviri  totale!  Adică,  am  stat  trei  săptămâni  pe  coridoarele  Fundeniului,  lângă  mama  și,  din  toate  cărțile  puse  la  vânzare  în  București,  eu  am  ales  Viață,  viață,  legată  cu  ață  de  Ileana  Vulpescu!  După  ce  că  eram  eu  praf,  m-a  mai  zgândărit  și  cartea  asta. Dacă  nu  ați  citit-o,  nu  mai  stați  pe  gânduri!  Merită  fiecare  clipă  pe  care  o  petreceți  cu  ea  în  mână,  indiferent  de  contextul  în  care  vă  aflați.
            Așa  și  cu  filmul  de  azi.  Nici  n-am  umblat  mult  după  el,  că  era  pe  Pro  tv,  mi-am  zis să  iau  totul   de-a  gata,   să  nu  mai  adaug  un  stres  în  plus.  Și  am  nimerit  peste  un  Adam  Sandler  serios,  matur,  ideal,  incredibil de  credibil  și  peste  o  poveste  plină  de  învățăminte,  de  suferință,  de   dragoste,  de  nebunie,  nepăsare  și  neștiință.  Și  fără  happy-end-ul  obișnuit.  Altfel  de  happy-end,  unul  responsabil,  chiar  dacă  ți-e  greu  să  crezi  că  în  viața  reală,  aceiași  protagoniști  ar  face  aceeași  alegere.
            Cum  să  nu  devii  american  (Spanglish,  2004)


sursa  foto: CineMagia.ro

            În  traducere  liberă,  Cum  să  nu  te  uiți  la  un  actor  cu  păreri  preconcepute.

            A  mai  trecut  o  duminică  după-amiază  cu  film.
            Oricum,  viața  e  mult  mai  dureroasă.  Și,  cel  mai  important,  imposibil  de  evitat!

                     https://www.cinemagia.ro/trailer/spanglish-563/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu