 |
| sursa foto: CineMagia.ro |
Acum vreo câteva săptămâni, m-am gândit eu că dacă tot îmi petrec duminicile savurând filme artistice și seriale pe bandă rulantă, aș putea să și scriu despre ele.
Nu de
alta, dar, peste
câțiva ani, mi-ar
plăcea nespus să-mi amintesc
ce trăiri mi-a
trezit și cum m-am simțit
la filmul respectiv.
Zis și făcut
de vreo trei
ori.
Dar socoteala
din târg ... știți
voi ...
Săptămâna asta
a fost ca
o ursitoare rea,
plină de ranchiună
și dorință de
răzbunare ( deși,
doar ea știe
de ce), iar
sfârșitul ei a
fost cireașa de
pe tort: vestea
că tata este
la spital m-a
debusolat complet.
Doi suntem,
doi frați, amândoi
la sute de
kilometri de el.
Și faptul că
vorbim chiar de
două-trei ori pe
zi la telefon
cu tata, nu
ne-a ajutat cu
nimic. Adică, dimineața era
bine, iar după-amiaza
la spital. Și
noi, năuci în
capătul celălalt al
țării.
Acum stau
și aștept. Facem cu rândul: cel
care s-a mobilizat
mai repede, de
data asta, a
fost fratele meu. Merge el
primul, stă cu
tata atât cât
se poate, apoi
schimbăm, mă duc
eu. Important este
să nu fie
singur și să
știm sigur că
este departe de
orice pericol.
Așteptarea este
cea mai grea:
secundele se transformă
în luni de zile,
timpul parcă nu
mai are unități
de măsură adevărate,
doar se târăște
alene și te
disprețuiește total.
Și eu
.. eu ce
să fac? De
citit ... hmm, cam
greu cu concentrarea
la momentul ăsta.
Hai, mai bine,
un film ușor.
Și ce film
ar putea fi
mai bun decât
o comedie cu
Adam Sandler? Greșit,
greșit, greșit!!!
Ce baftă
am eu să
dau exact peste
nepotriviri și împotriviri
totale! Adică, am
stat trei săptămâni
pe coridoarele Fundeniului,
lângă mama și,
din toate cărțile
puse la vânzare
în București, eu am ales Viață,
viață, legată cu ață de
Ileana Vulpescu! După
ce că eram
eu praf, m-a
mai zgândărit și
cartea asta. Dacă nu
ați citit-o, nu
mai stați pe
gânduri! Merită fiecare
clipă pe care o petreceți
cu ea în
mână, indiferent de contextul în
care vă aflați.
Așa și
cu filmul de
azi. Nici n-am
umblat mult după
el, că era
pe Pro tv, mi-am zis să
iau totul de-a
gata, să nu
mai adaug un stres în
plus. Și am
nimerit peste un
Adam Sandler serios,
matur, ideal, incredibil de
credibil și peste
o poveste plină
de învățăminte, de
suferință, de dragoste,
de nebunie, nepăsare
și neștiință. Și
fără happy-end-ul obișnuit.
Altfel de happy-end,
unul responsabil, chiar
dacă ți-e greu
să crezi că
în viața reală,
aceiași protagoniști ar
face aceeași alegere.
Cum să nu devii american
(Spanglish, 2004)
 |
| sursa foto: CineMagia.ro |
În traducere
liberă, Cum să nu
te uiți la
un actor cu
păreri preconcepute.
A mai
trecut o duminică
după-amiază cu film.
Oricum, viața
e mult mai
dureroasă. Și, cel
mai important, imposibil
de evitat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu