Și au votat!

               Da,  am  fost  acolo,  în  secția  de  votare.  Am  fost  și  i-am  văzut.

            I-am  văzut  pe  ei,  elevii  de  liceu  care  au  împlinit  18  ani,  intrând  siguri  pe  ei  în  secție.  Se  pierdeau  un  pic  cu  firea  la  vederea  atâtor  oameni,  a  mesei  lungi  pline  de  hârtii,  a  cabinelor  solemne  de  vot,  dar  se  repliau  rapid.  Le-am  zâmbit,  m-am  mirat  că  uite,  domnule, ce  mare  ești,  să  nu-mi  spui  că  ai  venit  să  votezi,  bravo!, de  parcă  nu  i-aș  fi  știut  de  când  erau  în  clasele  primare  și  veneau  la  mine,  la  bibliotecă,  după  Cuore  și  Heidi.  Îmi   zâmbeau  și  ei,  bună  ziua,  doamna, relaxați  și  recunoscători.

            Stăteau  la  coadă,  lângă  tableta  mofturoasă  care  se  gândea  câteodată  prea  mult  dacă  să  valideze  sau  nu  CNP-ul,  iar  întrebarea  buclucașă  cu  Parlamentul  European  și  Referendumul  n-a  mai  constituit,  dintr-o  dată,  o  problemă.

-           Votăm  la  amândouă,  că  de-aia  am  venit,  să  spunem  și  noi  ce vrem! 

Și  erau  și  senini,  dar  și  hotărâți,  erau  și  speriați,  dar și  încântați,  erau  și  responsabili,  dar  și  împrăștiați,  mai – mai  să  predea  buletinele  de  vot  și  să   pună  ștampilele  în  urnă.  Noroc  cu  reprezentantul  comisiei,  care  supraveghea  urnele.

Eu  iubesc  copiii,  întotdeauna  i-am  iubit,  dar  ieri,  în  secția  de  votare,  mi-a  venit  să  plâng  de  dragul  lor. 

Nu  contează  ce  au  votat,  sincer,  eu  nici  nu  prea  sar  în  sus  de  bucurie  în  fața  rezultatului  votului,  pentru  că  am  trăit  mult  și  am  văzut  multe,  iar schimbările  adevărate  se  fac  pas  cu  pas,  cu  sudoare  și  sânge,  cu  generații  întregi  angrenate   și  implicate.  Vorbesc  de  schimbările  adevărate,  schimbări  de valori,  de  mentalități,  de  așteptări,  cerințe  și  oferte  pe  măsură,  nu  doar  de  culoare  politică.  Și  nu  sunt  convinsă  pe  deplin  că o  vom  face,  doar  sper  din  toată  inima.  Vorbesc despre  noi,  oamenii  de  rând  de  peste  45 – 50,  care  se  lasă  sfâșiați  zilnic  între  credințele  adânc  înrădăcinate  cu  care  au  crescut  și  dorința  de  a  face  altfel  pentru  copiii  noștri,  dar  care,  în  același  timp,  au  înțeles  și  ABC-ul  unui  viitor corect  și  drumul  greu  al  transformării  radicale   a  unei  întregi societăți. 

Voi, cei  care  ați  câștigat  acum,  să  nu  uitați!  Pentru  copiii  care  au  venit  ieri,  pentru  prima  oară  în  viața  lor  la  vot,  patru  ani  trec  foarte  repede.  Ca  o  fluturare  de  gene,  ca o  noapte  de  petrecere  în  căminul  studențesc,  ca  o  iubire  de-o  vară,   cu  o  fată  frumoasă  și  un  băiat  timid.  Și,  printre  toate  acestea,  au  să  dea  de  pământ  cu  cei  care  îi  vor  înșela,  așa  cum  au  dat  acum  cu  cei  din  PSD. 

Iar  noi,  părinții și  bunicii  lor,  vom  fi  mândri!