Dar nu orice tabără

          Fiecare  dintre  noi  visează,  fiecare  dintre  noi  păstrează  în  tainița  inimii  un  ...  dar,  dacă  aș  fi  sau  un  ...  dar,  dacă  aș  putea ...  E  greu  să  le  scoți  la  iveală,  pe  ele,  visele,  nu  de  alta,  dar  în  zilele  noastre,  dorința  de  a  fi  aproape  de  semenul  tău,  de  a  înfăptui  ceva  care  să  conteze  cu  adevărat,  se  lovește,  inevitabil,  întâi  de  priviri  crucișe  și  coate-înghiontite.  Apoi  de  nu  știu,  nu  am,  nu  cred,  nu  pot.

                Și  totuși,  ce-ar  fi  dacă  ...

                Ca  suprafaţă,  Uricani-ul  este  cel  mai  lung  oraş  din  ţară.  N-o  fi  el  şi  cel  mai  frumos,  dar,  fără  putinţă  de  tăgadă,  îți  taie  respirația  de  la  prima  întâlnire,   cu  peisaje  pictate  de-a  valma  și  peste  tot,  cu  miros  de  foc  de  cărbuni  în  sobe,  pentru  că  are  și  verde,  și  ploaie  și  vânt,   și  se  scaldă  în  apele  limpezi  şi  săltăreţe  ale  Jiului.  Străjuieşte  poarta  de  intrare  în  Parcul  Naţional  Retezat,  dezvăluind,  treptat,  privirii  turiştilor,  și  stânci  abrupte,  și  păduri  întinse,  dar  și  prăpăstii  ameninţătoare  şi  creste  dantelate. 

foto:  Audun  MjØlhus

                Mic  oraş  minier  prin  aşezare  şi  definiţie,  oportunităţile  inerente  cerinţelor  societăţii  de  astăzi  se  cam  lasă  aşteptate.  La  o  aruncătură  de  băţ,  la  Petroşani,  în  inima  Văii  Jiului,  lucrurile  stau  un  pic  mai  altfel,  dar,  aici,  la  vest,  la  poalele  Retezatului  şi  Vâlcanului,  între  Cele  trei  stânci  şi  vârful  Coarnele,  există  loc   din  belşug  pentru  mai  bine  şi  mai  frumos.  Pentru  copiii  noştri,  indiferent  că  sunt  de  aici,  din  Vale,  sau  de  aiurea.  Pentru  tinerii  noştri  care  se  implică  în  toate  secundele  şi  toate  minutele  din  viaţa  celorlalţi,  din  viaţa  noastră,  părinţii  şi  bunicii  lor,  aducând  entuziasmul  lor  în  slujba  experienţei  noastre. 

foto:  Remus  Dumitru  Costache

                Mulţi,  prea  mulţi  părinţi  sunt  plecaţi  la  muncă,  dincolo  de  hotarele  ţării.  Mulţi,  prea  mulţi  copii  lăsaţi  în  grija  bunicilor,  în  cel  mai  fericite  cazuri,  sau  în  grija  vecinilor  şi  prietenilor. 

                Eu  sunt  bibliotecară.  Îi  cunosc  aproape  pe  toți  copiii,  stau  cu  ei  la  povești,  îmi  spun     câte-n  lună  și-n  stele,  mai  ceva  decât  cărțile  așezate  cuminți  pe  rafturi,  mă  întreabă  și  așteaptă  răspunsuri  de  la  mine.  Nu  le  am,  nici  eu,  nici  părinții  și  nici  educatorii  lor.   Și  te  doare  sufletul  când  îi  vezi  debusolați,  lipsiți  de  încredere  în  propriile  puteri  sau  de  încrederea  în  ceilalți  de  lângă  ei. Sunt  și  copii  foarte  talentați  aici,  la  Uricani,  dovadă  fiind  multele  premii  câștigate  la  nivel  județean  și  național. 

                Copiii  cu  adevărat  norocoși  se  împart  în  două  categorii:  cei  cu  bunici  la  țară,  în  altă  zonă  geografică  și  cei  cu  părinți  care  au  un  loc  de  muncă.  Primii  se  duc  în  vacanța  mare  undeva,  departe,  în  altă  parte,  iar  cei  din  cea  de-a  doua  categorie  se  duc,  măcar  zece  zile  pe  an,  în  concediu  cu  părinții.  Restul  ...  zilele  de  vară  sunt  lungi,  potecile  muntelui  sunt  străbătute  mult  prea  des  și  mult  prea  la  fel,  pentru  mintea  lor  iscoditoare  și  avidă  de  locuri  și  lucruri  noi.

                Cândva,  ascuns  între  brazii  de  la  Valea  de  Pești,  era  un  complex  de  căsuțe  pentru  o  tabără  de  copii.  Nu  mai  este.  Brazii  foșnesc  singuri,  acompaniați  de  clipocitul  Jiului  și  duc  dorul  glasurilor  cristaline  de  copii.

foto  din  arhiva  personală

           Ar  fi  minunată  o  tabără  aici,  la  munte.  Dar  nu  orice  tabără.  O  tabără  împărțită  pe  domenii  de  interes:  o  grupă  pentru  talentații  la  pictură,  căci  cine  n-ar  vrea  să  surprindă  în  culori  minunățiile  de  aici,  o  grupă  pentru  iubitorii  de  literatură,  două   pentru  cei  cu  drag  de  expediții:  de  geografie  și  de  istorie,   căci  aici  se  leagă  nenumărate  legende,  iar  eroii  își  fac  apariția,  în  fiecare  seară,  în  aburul  poveștilor  din  jurul  focului.  Și,  cum  ar  putea  să  lipsească?,  o  grupă  pentru  muzicieni.

                Dar  nu  orice  tabără.  O  tabără  cu  personal  voluntar,  scriitori,  pictori,  actori,  muzicieni,  oameni  de  știință,  oricine  vrea  și  are  posibilitatea  să-și  rupă  zece  zile  din  program,  pentru  a  le  petrece  departe  de  zbuciumul  orașului,  înconjurați  de  copii  și  de  liniștea  și  pacea  dintre  crestele  dantelate  ale  Retezatului. 

                Nu  orice  tabără.  O  tabără  în  care  mâncarea  va  fi  asigurată  prin  bunăvoința  momârlanilor,  băștinașii  acestor  locuri  și  gătită  de  gospodinele  pricepute  ale  orașului,  cu  rândul,  voluntari  cu  voie  bună  pentru  copiii  adunați  din  toate  colțurile  țării.  Copiii  noștri,  ghizii  lor  experimentați.  O  tabără  în  care  copiii  acestor  locuri   să  le  fie  călăuze  destoinice  pe  cărările  Bilugului  și  Balomirului,  să  le descâlcească oaspeților  tainele  leurdei  și  ale  cașului  din  stânile  cocoțate  hăt,  pe  Pietroasa  sau  pe  Arsa,  sau  să   admire  Peștera  de  Gheață  împreună.  Copiii  noștri,  cei  care  vor  ține  legătura  cu  momârlanii,  pentru  culesul  și  transportul  legumelor  și  fructelor  pentru  masa  cea  de  toate  zilele.  Copiii  noștri,  experții  lor  în   locuri  cu  cele  mai  dulci  afine,  cele  mai  gustoase  boabe  de  zmeură  și  cele  mai  dolofane  și  negre  coacăze.  Copiii  noștri,  pădurari  destoinici  și  cu  grijă  față  de  natură,  în  jurul  focului  de  tabără.

foto  din  arhiva  personală

foto  din  arhiva  personală

                O  tabără  în  care  se  vor  lega  prietenii  și  care  va  putea  schimba  destine:  cine  știe,  poate  copiii  noștri,  cei  care  nu  au  posibilitatea  să  plece  în  alte  locuri,  vor  fi  invitați  și  ei  în  alte  tabere,  croite  exact  pe  calapodul  celei  de  aici,  unde  ei  vor  fi  oaspeții.

                O  tabără  care-și  va  putea  permite  să  ajute,  în  miez  de  iarnă  grea,    cele  mai  nevoiașe  familii,  cu  banii  obținuți  pe  obiectele  create  de  micii  artiști  găzduiți  în  aceste  locuri  ospitaliere.  Se  poate,  știu  că  se  poate,  pentru  că  fiecare  oraș  din  Vale  își  serbează  zilele  cu  focuri  de  artificii,  cu  spectacole  în  aer  liber  și  cu  standuri  pline  ochi  cu  te  miri  ce.  O  simplă  etichetă  cu  o  față  zâmbitoare  și  cu  mențiunea:  meșterit  în  tabăra   de  creație  -  Uricani,  va  face  diferența.

                Nu  știu  dacă  asta  ar  schimba  ceva  cu  adevărat,  dar  știu  că,  în  septembrie,  în  bibliotecă,  copiii  mei  îmi  vor  povesti   întâmplări  nemaiauzite,  nemaivăzute  și  nemaitrăite  până  atunci. 

       Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. Visează… Obține cu AVBS!”